1,871 matches
-
e privirea ei haină, plină de răutatea omului sănătos? - Adio! Zice Zitta și mă privește rugătoare. ...Ah, uite-o și pe Laura apropiindu-se, cu mâna la gură, ca să-și acopere caninul ce-i lipsește. Sub marginea pilită a unghiei arătătorului i-a rămas aceeași paranteză neagră, alimentată zilnic de pâslele pălăriilor pe care le zgâria, ca să le scoată petele. - Ramses, îmi spune dânsa la ureche, mi-a murit și mamaă Am rămas lângă un om care nu vrea să munceascăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
prag, deveni subit preocupat de ora prea înaintată. Era pe la amiazi... „Vreau să cunosc adevărul” strigă omul meu, după ce trecui în camera lui din pensiune. „Și îl voi cunoaște!” urmă el amenințător, cu capul plecat pe umărul stâng și cu arătătorul ridicat în dreptul frunții. Avea în pupila stângă o licărire de demență, în timp de ochiul celălalt închis, trasa o linie neagră și orizontală deasupra unui punct alb, reflectat de sticla bombată a ochelarilor. Ne trântirăm în fotolii, când Ferdinand Sinidis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care mi-l ascunzi de atâta vreme”. „Să vezi cum a fost”, scâncea Gloria. Atunci răcneam să tacă. Nu vreau să știu la ce se gândește femeia mea, atunci când își freacă buza maxilarului inferior, trecând de-a lungul ei degetul arătător pe toată suprafața lui laterală. Nu mai doream nici de astă dată să știu nimic, și mă gândeam la moarte. Mă întrebam chiar, cum de pot privi cu atâta liniște moartea semenilor mei, și pentru întâia oară mi-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu multă dibăcie, neliniștită spontan, la gândul consecințelor ce ar fi putut rezulta prin fecundare. Ferdinand Sinidis deveni abătut. O neliniște supărătoare pentru mine îi trăda nervozitatea. Mă privi deodată ursuz și degetele îi tremurau, așa cum ridicase o mână, cu arătătorul întins, ca pentru a-mi arăta ceva, inexistent de altfel. ...„Era o vreme, începu el, când primele frunze desprinse din castanii bulevardelor marilor orașe europene îmi aduceau, o dată cu o insuportabilă nostalgie, și dorul tot mai pronunțat după pragul casei părintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ochii rătăciți prin fereastră, departe, în depărtarea îndepărtată. Cartea despre suflet Capitolul iubirii, al meu și-al Lizelotei E un divertisment în si bemol major, E, ca pe-un clavecin, o pulbere a gavotei, Pe care scriu ceva, cu degetul arătător. Iar florile frumoase pe care i le-am trimis În fiecare dimineață, - pentru mine, - Mi-au fost o bucurie pe-o canava de vis, Lipsită de-așteptări, lipsită de mai bine. O văd la clavecin cum descifrează note, Sau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lucrează la strâmbătura asta, în vreme ce stă totodată aplecat deasupra cărților, plecat departe, imposibil de ajuns din urmă. Îl văd citind. E singurul lucru pe care-l face fără să se plictisească. În acest timp își astupă amândouă urechile cu degetele arătătoare ca să fie ferit, în locuința strâmtă, de gălăgia veselă pe care o face sora lui. Acum ea fredonează, vine mai aproape. Trebuie să fie atent, căci îi place să-i închidă cartea brusc, vrea să se joace cu el, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vor să se supună. Abia acum, când e răsucit îndesat până la margine în acea treime dinspre burtă a foiței, limba umezește, nicidecum în grabă, ci lent și cu sentiment, dâra de lipici a marginii exterioare a foiței proptită în degetele arătătoare...“ Aduceam laude, în panegiricul meu, „foiței de țigară ce putea fi cumpărată în Olanda, care, fără strat de lipici, se lipește totuși“ și am pomenit la sfârșit un avantaj de un fel cu totul aparte: „...chiștoacele țigărilor răsucite de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îmi spună câteva fraze înălțătoare. Ea îi explica necredinciosului, folosindu-se de paharul de vin încă gol, care era lovit de o rază de soare ce cădea dintr-o parte, într-o manieră foarte ușor de înțeles, miracolul imaculatei concepțiuni. Arătătorul ei țintea demonstrativ spre raza de lumină ce străbătea sticla și spre paharul care rămânea neatins. Astfel, razei de soare a asfințitului îi era atribuită calitatea de arhanghel, și asta în timp ce cu clare inflexiuni din Westfalia exprima atâta credință. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
provincie argentiniană este subîmpărțită din punct de vedere administrativ În partidos. Dar partido mai Înseamnă și (pol.) „partid“, (sport) „partidă“. * E vorba, fără doar și poate, de cel mai rudimentar monoclu. Omul nostru l-a improvizat cu degetele mare și arătător, l-a pus la ochi și, strâmbându-se, a râs benevol. Tout comprendre c’est tout pardonner (notă griffonnée de către doctorul Gervasio Montenegro). (arhit.) Piață. Numele Oportet & Haereses dat tipografiei și editurii la care este corector don Wenceslao Zalduendo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și Își spuse: „Vreau să uit că am văzut vreodată sfera“. Și, cu ochii minții, văzu sfera dispărând. — Trei! spuse Harry. — Ce trei? zise Norman. Ochii Îl dureau, cuprinși parcă de o arsură. Îi masă cu degetul mare și cel arătător, apoi Îi deschise. Beth și Harry erau așezați la masă, Împreună cu el, În camera de decompresie. Arătau obosiți și deprimați. Dar la ce te puteai aștepta, după atâtea peripeții? — Ce trei? repetă Norman. — Ah, făcu Harry, gândeam cu glas tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
razele strălucitoare. Spre cer se înălța o muzică pe care nu o auzisem vreodată. Eram mirat dar nu mă înfricoșam. Am întins mâna să-l mângâi. El m-a oprit ridicând din sprâncenele ce abia se vedeau și din degetul arătător al mâinii drepte. Și mi-a vorbit cu o voce blândă pe care parcă o știam de demult, de când eu m-am născut: Să nu fii supărat pe părinții tăi! Și să nu-i mai superi de aici înainte! Ei
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Oricum, mamă, i-am dat eu înainte, lăsând la o parte chestiunea vârstei, n-ai uitat cumva încă vreo alte două puncte esențiale? Cum ar fi insignifiantul detaliu că Adam e prietenul lui Helen. Aha, a exclamat mama ridicând degetul arătător și asumându-și o postură de pustnică sau de bătrână înțeleaptă. Parcă se și îmbrobodise cu un batic negru și, aruncându-mi o privire rapidă, mă întrebă: — Dar e într-adevăr? — Altfel de ce-ar fi venit aici? i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
numele meu reprezenta o adevărată legendă în rândul Femeilor Care Merg la Cumpărături. O vreme când nici nu se punea problema să aleg între o pereche neagră și o pereche verde. Niciodată nu m-ai fi văzut agonizând, cu degetul arătător lipit de obraz și cu fruntea încruntată într-o atitudine de consternare adolescentină. Nu, domnule, eu cumpăram amândouă perechile. Și pe lângă faptul că trebuia să-mi apăr reputația, nici nu aveam nimic de îmbrăcat. Dar aveam un bărbat pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Mi-am permis ca în punctul ăsta să schițez un zâmbet. Pe care el l-a ignorat total.) Sau ai prefera să ne lăsăm avocații să lămurească absolut totul? —Aha! a exclamat el luminându-se dintr-odată. A ridicat degetul arătător ca Poirot în timp ce demonstrează o greșeală fatală a planului. Ar fi în regulă dacă am avea avocați. Dar nu avem, nu-i așa? A zis uitându-se la mine cu blândețe, dar și cu milă, de parc-aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu se mai găsește lut, doar chit, nu mai sînt melancolic, nici la ghitară nu mai cînt, deși aș putea Încerca măcar pentru vînzătoarea din colț, de la ghereta de unde-mi cumpăr țigări, e șatenă, provocatoare, stă În permanență cu degetul arătător de la mîna dreaptă cu care-mi dă restul bandajat, prin gemuleț Îi văd mai ales pantalonii mulați, are fese grațios curbate și o fetiță. Așa că i-aș putea cînta fetiței. Degetul ăla bandajat mă pune pe gînduri. M-am oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ține Ciuleandra pe loc, / Și-nc-o dată, măi băieți, / Hooop, și-așa, și-așa”. Plan general: Ecranul invadat de pete de sînge. Spectatorii dăruiesc oamenilor din străfundul pămîntului țigări, apă minerală, sucuri, pîine. Acum ei le indică eroilor, cu hotărîre, cu arătătorul, cine trebuie pedepsit, care sînt dușmanii, deoarece unii Încearcă să fugă, să li se rupă oasele dumnezeii mamii lor dați-le peste bot, moarte intelectualilor, omorîți-i. SÎnt sparte parbrize, geamurile unor magazine, ușile unor apartamente. E atacată clădirea Universității. Cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oriunde, puciul de la Moscova În poezia lui Saint John Perse, alegerile de la 20 mai În cîntul gregorian și legea privatizării În peștera Ialomicioara. Pentru acest Leonard mondial, la Început nu a fost cuvîntul, la Început a fost demascarea, cu degetul arătător Îndreptat spre Dumnezeu. Așa cum face ținînd Biblia-n mînă (va muri peste-un an secerat de „trăsnetul lui Dumnezeu”, un accident vascular cerebral, cum zic laicii) unul dintre cei mai prolifici poeți ai momentului, Ion Gheorghe. El scrie cu comuniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Adriaen van Ostade, Împresurați de foarte mulți pictori flamanzi mai puțin cunoscuți, ceea ce nu Înseamnă nimic, te Înmărmuresc la fel ca marii maeștri. Nu mă pot abține, mă uit În jur, apoi ating ușor, pe furiș, o pînză cu vîrful arătătorului. Mă absoarbe ca un expir și dispar Într-o clipită, scufundat În lumea secolului de aur. Tăcere absolută pe drumul de Întoarcere, În Mercedesul albastru. VÎrful degetului Îmbibat În secolul XVII rămîne poleit, ca În țara minunilor. Grădini, tapiserii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
n-ai fost prea atentă. Mihai Marinescu stătea la un scaun depărtare de tine, îți dăduseși puțin capul pe spate să-i vezi fața, după ce se deșirase cât e de înalt, te uitai la el cum își potrivește cu buricul arătătorului rama abia vizibilă a ochelarilor, înainte de a începe să vorbească ușor nazal, egal, monoton, rece, cu totul lipsit de pasiune, lucid, interiorizat poate, vedeam că așteptai ceva și nu înțelegeam ce anume, pe urmă te-ai uitat în jur, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în picioare în spatele scaunului, zicând: „Vasăzică, dai în mine, dom’le?“. „Lasă-l în pace“, striga Patricia, „n-a dat nimeni în tine, nu te mai țin puterile și ai alunecat“, abia acum bărbatul întorcându-se spre ea, ducându-și arătătorul la buze, apoi împungând aerul către ea, „Tu să taci, curvă!“. „Ce-ai spus? Ce-ai spus? Mai repetă o dată. Mai repetă odată, ticălosule și lepădătură! Cum îți permiți? Să mă faci tu pe mine curvă? Tu, nenorocitule?“ Glasul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de calomnie. — Nu-i o problemă, am spus. O să schimb totul: nume, locuri, perioada, tot. E doar începutul, înțelegi, e doar baza. Pot să-mi acopăr urmele, să fac toate povestea de nerecunoscut. E doar începutul. — Hmmm. Patrick își lipi arătătoarele unul de celălalt și le duse gânditor la gură. Și atunci cu ce rămânem? Rămânem cu o carte cu un limbaj trivial, provocatoare de scandal, scrisă pe un ton vindicativ și clar răutăcios și chiar pe alocuri - dacă îmi permiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
calmă. — Așa? am spus. — Încă o dată. Spre stânga. Și de data asta am dat imediat de ea: o mică obstrucție, un bilă tare de mărimea unei măsline bine înfiptă în piele.Am mângâiat-o, apoi am strâns-o ușor între arătător și degetul mare. — Te doare? — Nu. — Ce este? — Nu știu. Doctorul ce-a spus? — Nimic. N-a părut prea interesat. Mi-am desprins mâna și m-am dat un pas înapoi, căutând un răspuns în ochii ei albaștri-verzi. M-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
secundă ca un ochi iritat, apoi se stinse. Bulgărele de jar din șemineul mic și rudimentar - cîndva fusese camera unui servitor - se sfărîmă, risipindu-se În mici frînturi fragile. Kay trase ultimul fum din țigară, apoi strivi flacăra Între degetul arătător și cel mare. Stătuse În fața ferestrei mai bine de o oră. Era marți - văzuse cînd sosise bărbatul cîrn cu un braț schilod, și acum aștepta, cu un aer oarecum nehotărît, cuplul Stanley Spencer. În cele din urmă, se hotărî să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lucruri aspre În culori incerte. În acel moment tricota niște capișoane pentru copii. LÎna era de calitatea a doua, cu noduri ciudate; o asemenea activitate te Încălzea vara, dar croiala și modelul te absorbeau acum. Își mișca degetul mare și arătătorul rapid de-a lungul andrelei, numărînd ochiurile În șoaptă. Viv Își deschise geanta și scoase o revistă pe care Începu s-o răsfoiască. — Vrei horoscopul? o Întrebă pe Helen, după o vreme. Și, cînd Helen dădu din cap aprobator, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
greu. Le ținea Într-o cutie ornamentată, din aur, dar le tăiase În jumătate pentru a le face să țină mai mult. Fuma cu un țigaret care Își pierduse luciul. Mickey și Kay luară un chiștoc - prinzîndu-l, pentru că trebuia, Între arătător și degetul mare, și se aplecară spre brichetă. — Mă simt ca tata, zise Mickey, pufăind și trăgîndu-se Îndărăt. Tatăl ei era tipograf. — Arăți ca un gangster, zise Kay. Și spunînd asta - inima Îi vibră puțin, emoționată. Nu vreți să știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]