1,531 matches
-
sub numele Organizației Conferinței Islamice (din 2007), este o organizație internațională formată din 57 de state membre răspândite pe 4 continente, ceea ce o face a doua organizație internațională ca mărime după Organizația Națiunilor Unite (ONU). OCI are trei limbi oficiale: arabă, engleză și franceză. Organizația a fost întemeiată la summit-ul istoric de la Rabat, Maroc (în 25 septembrie 1969), unul dintre factorii determinanți fiind incendierea moscheii Al-Aqsa din Ierusalim. Inițial, OCI conținea doar 25 de membri. În cei peste 40 de
Organizația Cooperării Islamice () [Corola-website/Science/329059_a_330388]
-
ul (din araba الزيدية az-zaidiia) este o ramură șiită a islamului apărută în secolul sec VIII și fondată de Zayd ibn 'Alī (arabă: زيد بن علي), nepotul lui Ḥusayn ibn 'Alī (arabă: حسين بن علي) sau conform altor surse, de imamul șiit de
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
va avea la vârsta de 16 ani, moment din care relația sa cu islamul va cunoaște diverse modificări. Recunoscut că un imam în satul de origine, tatăl său reneagă orice element de influență sufita. Absolving un liceu cu predare în arabă, într-o țară unde limba de predare în universități era franceză, Ganuchi pleacă de o manieră clandestina în Egipt unde se înscrie la Facultatea de Agricultură a Universității din Cairo. Șederea în Egipt îl va deziluziona pe acestă cu privire la arabism
Rāšid al-Ġannūšī () [Corola-website/Science/329078_a_330407]
-
Halal (arabă: حلال "ḥalăl", turcă ) este termenul coranic care înseamnă „permis”, „legal” din punct de vedere religios. Acest termen este opus celui de haram ( حرم ḥaram, حرام ḥarăm) care înseamnă „interzis”, „nepermis” sau „ilegal”. Înainte de apariția islamului, oamenii erau depărtați de la calea
Halal și haram în islam () [Corola-website/Science/329085_a_330414]
-
Samih al-Qasim (arabă: سميح القاسم],în ebraică:סמיח אל-קאסם, n. 1939 Zarqa, atunci Transiordania - 19 august 2014 Rameh, Israel) este un poet palestinian druz din Israel a cărui poezie în limba arabă este apreciată în toată lumea arabă. Poeziile sale sunt influențate de două perioade ale vieții sale:înainte și după Războiul de Șase Zile. S-a alăturat Noii Liste Comuniste „Rakah” în anul 1967, ulterior a activat în Frontul Democrat pentru Egalitate Hadash. Al-Qasim a publicat mai
Samih Al-Qasim () [Corola-website/Science/329079_a_330408]
-
din 48’. La vârsta de 9 ani, regiunea în care acesta locuia devine parte integrală a noului stat israelian în urma unui război sângeros. În aceeași perioadă și-a descoperit menirea în viață, înclinația spre poezie. Într-o zi, profesorul de arabă din școala elementară spune în mod dramatic clasei că acolo se afla un poet. Elevii s-au uitat unii la alții întrebându-se cine este poetul iar după ce profesorul a scris câteva cuvinte pe tablă Al-Qasim și-a dat seama
Samih Al-Qasim () [Corola-website/Science/329079_a_330408]
-
Ordinul Bektašiyya (în arabă), ortografiat și Bektașɪlik sau Bektașiye (în turcă) este un ordin sufit care s-a manifestat pentru prima data în Anatolia sau Asia Mică în secolul al XIII-lea, recunoscut pentru legătura cu dinastia otomană. Destinul acestei confrerii mistice este, de
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
în 1969, apoi în Dubai în 1972. În unele state arabe televiziunea a fost serviciul public privat, ca în Maroc, Liban, Kuweit. Presa scrisă arabă are o tradiție puternică în țările arabe, primul număr Al-Waqä’i al-rnisziya, jurnal redactat în arabă, apărând în 1828. După aceea au apărut AZ-Mubushshir în Algeria, în 1847, Al-Anbä’ în Liban, în 1858, Al-Ra’id în Tunisia, în 1860, Taräbulus al-gharb în Libia, în 1864, Süriyä în Siria, în 1865, Al-Zaurä’ în Irak, în 1869, Sân
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
orașului Damasc, capitala Siriei. Înainte de cucerirea arabă a Damascului în anul 634, pe locul moscheii se află o bazilica închinata lui Ioan Botezătorul, considerat profet atât de creștini, cât și de musulmani, care îl recunosc sub numele de Yahya (în arabă يحيى). Se presupune că în moschee s-ar afla capul acestuia. De asemenea, mormântul lui Saladin se află într-o grădină a moscheii. Se presupune că locuitorii arameeni care trăiau în zona Damascului se închinau zeului ploii, Hadad-Ramman și că
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
(în arabă جبل الشيخ Djebel a-Shaykh- „Muntele Șeicului” sau „al Bătrânului”, în ebraică:הר חרמון "Har Hermon") este un lanț muntos, lung de 50 km și lat de până la 20 km, parte a Munților Antiliban, și divizat în prezent între Liban, Siria
Muntele Hermon () [Corola-website/Science/328622_a_329951]
-
liber exhaustiv. Cel mai voluminos catalog de acest fel de ordinul a milioane de stele, listează cam 400 - 800 de milioane de stele doar în Calea Lactee. Câteva sute dintre cele mai luminoase stele au nume tradiționale, unele fiind derivate din arabă și doar câteva din latină. Totuși, aceste nume proprii aduc niște probleme în discuție: În practică, numele tradiționale sunt folosite doar pentru cele mai luminoase stele (Sirius, Arcturus, Vega, etc.) dar și pentru câteva stele mai puțin luminoase dar mai
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
Dirhamul marocan (în arabă: درهم, la plural, în arabă: دراهم , pronunțat [darahim], are Codul ISO 4217 MAD) este moneda oficială a Marocului din 1958, dată la care a înlocuit francul marocan (a cărei valoare era fixată în raport cu francul francez). Este divizat în 100 centime
Dirham marocan () [Corola-website/Science/328672_a_330001]
-
Dirhamul marocan (în arabă: درهم, la plural, în arabă: دراهم , pronunțat [darahim], are Codul ISO 4217 MAD) este moneda oficială a Marocului din 1958, dată la care a înlocuit francul marocan (a cărei valoare era fixată în raport cu francul francez). Este divizat în 100 centime ("santimat", în alfabetul arab: سنتيما
Dirham marocan () [Corola-website/Science/328672_a_330001]
-
constelația Orion. Ea constă în trei stele foarte luminoase, aproape perfect aliniate, ușor de recunoscut cu ochiul liber pe cerul înstelat: Alnitak (Zeta Orionis), Alnilam (Epsilon Orionis) și Mintaka (Delta Orionis). Acestea fac obiectul multor referințe mitologice și religioase. În arabă, "Alnilam" semnifică „șirag de perle”, "Mintaka" semnifică „hâm”, „centura”, iar "Alnitak" vine de la cuvântul "an-nitaq", care înseamnă „centura”. Alnitak / Zeta Orionis / ζ Ori este un sistem stelar triplu aflat la 800 ani-lumină distanță: "Zeta Orionis Ăă" este o supergigantă albastră
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
yya (din arabă قدر, qadar = soarta) este un termen folosit pentru a desemna un grup de teologi fără o completă omogenitate internă care, în primele secole ale islamului, la începutul secolului al III-lea/al IX-lea, proclama, sub o formă sau alta
Qadari () [Corola-website/Science/328716_a_330045]
-
îi (de asemenea numiți "ginni" sau "jinni", din arabă الجني "al-Jinni") sunt creaturi supranaturale, de obicei răuvoitoare, din mitologia arabă. Ei apar de asemenea și în tradițiile islamice, fiind de multe ori menționați în Coran și în multe alte texte musulmane. (sau Gin, Arabă جن ǧinn) este un termen
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
Surrah 27,39 (intitulată An-Naml-furnicile”) afirmă “A zis Ifrit dintre Djinni: eu țil voi aduce mai înainte ca tu să te ridici de pe locul tău căci eu sunt în stare de această și sunt vrednic de încredere!”. Traducerile coranului din Arabă în alte limbi subliniază semnificația de conducător, dregător puternic, redutabil, înlocuind termenul Ifrit cu semnificația exegetica a acestuia . În sinteză, termenul Djinn este de origine străveche și revelează trecerea de la o concepție religioasă animista (genius loci) spre o viziune politeista
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
a marcat începutul ruperii de trecut. Invadatorul francez a adus la Cairo un tipar arab, pe care îl furase de la Vatican. A fost primul tipar arab de pe Valea Nilului. Napoleon l-a utilizat pentru publicarea unor broșuri de propagandă în arabă. În plus, a înființat o academie literară cu o bibliotecă. Până atunci, populațiile din lumea arabă duceau în general o viață închisă, tradițională, nefiind interesați de progresele lumii de afară sau de schimbare. Acest contact cu Occidentul a constituit un
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
proocidentală și-a găsit expresia în declarația pe care ar fi făcut-o că Egiptul este o parte integrantă a Europei. Aceste școli nu aveau dotări adecvate, nu aveau destule cadre didactice specializate și nici un număr suficient de manuale în arabă, limba de predare. O singură instituția creată de Ismă'īl s-a consolidat ulterior: biblioteca națională, pe care a inițiat-o cu câteva cărți strânse din palate și moschei și care acum conține peste o jumătate de milion de volume
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
fost întemeiată Biserica Protestantă a Siriei. Cu trei ani înainte, tiparul misiunii americane a fost mutat din Malta la Beirut. De cealaltă parte a orașului, în 1853 iezuiții înființează Imprimerie Catholique. Ambele tipografii încep să publice traduceri ale Bibliei în araba modernă. Siria și-a avut prima tipografie arabă la Alep încă din 1702, adusă de creștini. În 1866 se înființează cea mai importantă instituție de învățământ americană, Colegiul Protestant Sirian, acum Universitatea Americană din Beirut. De asemenea, activitatea educațională ieuită
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
sale: de unde recurgerea la arabism, conceput ca patrimoniu indivizibil al musulmanilor și al creștinilor, și la exaltarea limbajului său. În aceași periodă, a apărut un curent de reînnoire a islamului printr-o întoarcere la spiritul patrimoniului său clasic, pentru care araba reprezenta unul dintre elementele sale esențiale. Musulmanii ('Alī Pașa Mubărak în Egipt, familia Alūsī în Irak) au participat la această renaștere literară, la acest efort de redescoperire și de popularizare a trecutului arab: contribuția lor s-a accentuat după 1880
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
acelasi drum, când drumuri divergente. Au avut în comun faptul că s-au născut în aceleași centre: Siria-Liban, Egipt, iar către sfârșitul secolului, Londra și Paris. Au avut în comun, de asemenea, preocuparea pentru opera de reînnoire culturală, într-o arabă înviorată de contactul cu lumea modernă, dar care respecta normele esențiale ale morfologiei și ale sintaxei. Și tot în comun, deși cu diferite nuanțe, atitudinea față de Occident: dorința de a se inspira din progresele sale tehnice și politice, de a
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
păstrate. În 1840 s-a mutat la Beirut, unde a ajuns vestit ca unul dintre cei mai buni cunoscători ai limbii arabe clasice și ai științelor limbii. La Beirut a intrat în legătură cu misionarii protestanți americani, cărora le corecta scrierile în arabă și pe care îi ajuta la traducerea Bibliei. În 1863, când Buțrūs al-Bustănī a înființat Școala Națională, a fost invitat să predea acolo gramatica și să participe la revizuirea și corectarea primei părți din marele dicționar enciclopedic semnat de acesta
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
de Asociație a Scriitorilor, numită "ar-răbița al-qalamiyya". al cărei secretar era prietenul său Mikha’il Nu‘ayme. A publicat romane cu tentă socială despre umiliți și obidiți, printre care: "Spirite rebele", "Khalili, necredinciosul" sau "Aripi frânte". Gibran a publicat în arabă și în engleză cărți care s-au bucurat de succes, mai ales în Egipt și în Occident, precum "Profetul", publicată în limba engleză. Gibran Khalil Gibran nu a fost un reprezentant tipic al Renașterii arabe, deși a influențat fără îndoială
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
la ordinal califului Ḥărun ar-Rašīd. Cartea dă de asemenea detalii despre cele mai vechi triburi arabe, despre "’ayyăm al-ʻarab", despre viața lor social, viața de curte a ’ummayazilor, despre societatea califilor ʻabbasizi. Cu alte cuvinte cartea cuprinde civilizația și cultura araba din Epoca Ignoranței și până în secolul III al Hegirei.</ref> de al-Faraǧ al-Ișbahănī.este arab quraișit, mai precis face parte din ramura marwănidă a ’ummayazilor. Cu toate acestea, el era șiʻit.. Și-a părăsit orașul natal pentru a merge la
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]