5,570 matches
-
Eliade însuși, a lui Emil Cioran, Petru Comarnescu, I.I. Cantacuzino sunt mărturii ale lipsei oricăror prejudecăți în această privință. E grăitoare neîncrederea autorului în funcțiile criticii: „Nu poate fi adevărat ceea ce spune un critic de vreme ce judecă operele literare după criterii arbitrare care, de altminteri, pot fi schimbate între ele după plac și acoperă în mod egal, exterior și nesemnificativ, realitatea literară și de vreme ce, nu-i așa? axiomatic, nu poate să intuiască esențele literare. Criticul stabilește cadre valabile pentru un număr interminabil
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
Dumnezeu/răbdarea lui Dumnezeu. Numărul impresionant de soluții propuse pentru elucidarea acestei probleme ne pare simptomatic. Soluțiile istorice nu au nici un punct de reper concret, nici o justificare legitimă. Nu poate fi vorba decât de supoziții mai mult sau mai puțin arbitrare, de speculații savante, nelipsite uneori, după cum am văzut, de o anumită savoare. Cât despre explicațiile mitologice, acestea sunt complet lipsite de sens. O problemă de ordin istoric, cum este cea a lui 6∀ϑΞΠΤ<, nu ar putea admite o soluție
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ogdoadei, întrucât suma valorilor numelui său (IHΣOΥΣ) - I (10), h (8), s (200), o (70), u (400), s (200) - este exact 888, numărul perfecțiunii spirituale. Irineu denunță fără cruțare asemenea teorii, privindu‑le ca pe niște „elucubrații” fondate pe asocieri arbitrare și coincidențe aleatorii. El preferă să se limiteze la cadrul unei simbolici cristologice. Numărul Anticristului îi oferă ocazia să invoce, într‑o lumină diferită, ideea‑forță a teologiei sale, ideea recapitulării (<∀6γν∀8∀∴ΤΦ4Η). Anticristul - ca oponentul prin excelență al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o zi de șase sute de ani” se lovește de obiecții serioase. În primul rând, partizanii acestei teorii pot fi destabilizați printr‑o simplă schimbare de optică, perfect legitimă de altfel. Calculele lor se sprijină pe împărțirea cu totul convențională și arbitrară a „zilei de o mie de ani” în douăsprezece secțiuni. Cu toate acestea, consideră Augustin, oare ce ne‑ar împiedica să împărțim aceeași zi nu în douăsprezece, ci în douăzeci și patru de secțiuni, de vreme ce, din punct de vedere astronomic, „o zi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dintre Marduk și Tiamat. Cât despre Bousset, el consideră că este vorba mai degrabă de mitul grec/egiptean al lui Leto/Isis persecutată de Piton/Seth‑Tiphon. Orice încercare de „reconstrucție” a genealogiei mitului rămâne mai mult sau mai puțin arbitrară, fantezistă chiar. Ipotezele prezentate de Gunkel și de Bousset au totuși o anumită valoare, prin aceea că ambii cercetători scot în evidență structura morfologică a scenariilor mitologice. . Controversa, la Iustin, Dialogul cu Trifon, cap. 43‑44. . Deșertul ca loc de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Rușcile cu «Lado, ladoț, pen toate unghiurile, ginirile singur fata numai de om, iară toată hirea de hiară”. Din Timuș Costin face un excesiv, un impulsiv (are aprehensiuni scriitorul - și nu și le ascunde - și cu privire la conaționalii „ginerelui” în ansamblu), arbitrar și sanguinar (deci periculos) în dezechilibrele sale, un fals creștin. Pe seama „hirii” lui Timuș („hirea lui acea de tiran ce era și de om sălbatec și fără nice o frică de Dumnedzău”, nebuniia lui Timuș”, „omŭ tânăr și fără nice
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în „titulușurile” lor (vezi listele făcute de Andrei Pippidi, op. cit., p. 21) „întru Hristos Dumnezeu binecredincioși”, „întru Hristos binecinstitori” și „iubitori de Hristos” (ultimele două atribute putând apărea în raport de variație liberă cu primul). Era destul loc pentru decizii arbitrare, „tirănești”, în preajma acesta „împuterniciți ai lui Dumnezeu singurii deținători ai adevărului și ai dreptății. Și aceste hotărâri au apărut, concretizându-se în porunci de suprimare a adversarilor (așa cum au făcut Radu Mihnea [1611-1616] cu boierii opozanți, conduși de stolnicul Bărcan
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bătrân, pentru aședzarea aceii țări, după mare răscoale ce făcuse Mihnea-vodă în țara Muntenească”), Ștefăniță Lupu a vrut s-o aducă acasă pe sora sa vitregă, Ruxandra. Rămasă văduvă la un an după nuntă, în urma morții acelui Timuș excesiv, impulsiv, arbitrar și sangvinar în dezechilibrele sale, care îl iritase nespus la căsătorie (după ce o pețise pe fiica lui Vasile Lupu cu oastea) pe Miron Costin („Ginirile singur fața numai de om, iară toată hirea de hiară”, „acela om cu hirea de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
opere cu statut incert, mixt sau hibrid - Paltonul de vară, roman, dar și jurnal, și „repertoriu”, și culegere de proze scurte. De fapt, mai toate scrierile lui S. au un statut hibrid, iar încercările de sistematizare rămân în mare măsură arbitrare. Dar, cu toată diversitatea componentelor sale, opera e remarcabil de unitară și omogenă, poate prea omogenă, suscitând, sub acest raport, rezervele criticilor, care i-au reproșat uneori monotonia, repetitivitatea: „Noi metri - după vorba lui Călinescu - din același sul de stofă
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
Bacon spune: „Nu neg faptul că medicii din zilele noastre sunt destul de familiarizați cu simptomele generale ale unei boli, Însă fie nu pricep cum se cuvine, fie nu examinează cu atenție medicamentele prescrise pentru cazurile particulare. Adăugarea, diminuarea sau modificarea arbitrară a medicamentelor - ceea ce face ca un remediu să fie de cele mai multe ori substituit cu un altul- constituie un lucru la ordinea zilei”. În vol. I din System of Medical Police, Peter Frank afirmă: „Este de-a dreptul straniu faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
acest stadiu, e posibilă alegerea sexului viitorului copil, majoritar masculin, cu condiția ca femeia Însărcinată să respecte cu strictețe indicațiile de regim care se impun” (A. Roșu, ibidem, pp.311-313). Conform omologiei dintre macroși microcosmos, ceea ce poate părea astăzi asociere arbitrară e arbitrat de fapt, În medicina clasică indiană, de corespondențe decelabile În procesul gestației Între lumea intrauterină și biografia viitoarei mame. Dorințele (acele dohada pe care Într-un exemplu mitic le studiază recent Hubert Durt) și conjuncturile particulare În care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ar Împărtăși vreuna din premisele oricărui tip de istorie și istoriografie, eventual a unora aplicate exemplelor pe care le constituie - și pe care, cu diferitele lor experiențe, de fapt nu vor să le constituie. Eliade ia În aceste exemple valori arbitrare - fiind incomplete și reductive - atât ale combustibilității, cât și ale istoriei și metodelor. Numai În secolele În care ele fac parte dintr-o aceeași experiență culturală (bunăoară, adică, pentru un istoric al religiilor), ele par mai Învecinate decât au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Buber, de pildă, sunt implicați în istoria modernă a Israelului. Și scriitorul însuși are discursul critic dulce-amărui al inteligenței contemporane, situându-se între Charlie Chaplin și Shalom Alehem, strămutați în Tel Aviv. În fine, în poezia lui S. suprarealismul, șocul arbitrarului se accentuează. Știri eterne (1992), o carte de versuri satirice, comunică fragmente din realitatea anului 1990, la fel de tensionată ca în Israelul anilor ce vor veni. Ziaristul trebuie să își găsească un sponsor, lucru cu atât mai dificil, cu cât e
SCHECHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
-o „bolnavă”, „rătăcită”, văzând în ea o molimă periculoasă pentru literatura română, cu toate că Émile Verhaeren, de pildă, îi inspira admirație. Ce detesta mai mult Iorga în simbolism era „destrăbălarea”, senzualismul morbid, ruptura de tradiție, vădită mai cu seamă în răsucirea arbitrară a limbii, în alambicarea expresiei, în lexicul extravagant - aspecte proprii, într-adevăr, unei părți a poeziei produse sub impulsul acestui curent, nu însă întregii lirici occidentale moderne. Osândind fără drept de apel aproape toată literatura franceză de la sfârșitul secolului al
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
anume: revoluția răzbunării, manifestare primară a agresivității, care vizează indivizii, familia, grupele sociale, clasele sociale, având ca scop eliminarea acestora; revoluția egalizării bunurilor, cu un caracter democratic, deoarece vizează instaurarea dreptății și a ordinii sociale, dar și cu un caracter arbitrar, subiectiv, degenerând în erori; revoluția responsabilității sau revoluția ce urmărește restabilirea ordinii spirituale, a valorilor social-morale și culturale, care trebuie în mod firesc și natural să structureze societatea. Conflictul dintre generații ajunge în societatea modernă să devină o „stare de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
hârtie se stabilesc în fișa Paper Size. Se poate alege o dimensiune predefinită, recunoscută de diferite standarde (cum ar fi A5), în lista derulantă Paper Size. Dimensiunile tipului selectat sunt afișate în zonele text Width (lățimea) și Height (înălțimea). Modificarea arbitrară a dimensiunilor din cele două zone se traduce în selectarea tipului generic Custom Size (dimensiune utilizator). În grupul Orientation se fixează orientarea foii: Portrait - orientarea uzuală (lățimea este pe orizontală); Landscape - foaia de hârtie este culcată. 5.2. Alinierea verticală
Microsoft Word. Lecţii de editare by ARIADNA - CRISTINA MAXIMIUC () [Corola-publishinghouse/Science/386_a_574]
-
mare impas e pus tatăl ei, care, spre a-și menține principiul, îi inventase farmacistului un arbore genealogic. Aflând că nepoțelul nu e din sângele acestuia, el depășește impasul, resemnându-se a se abandona unei duble iluzii onomastice. Cu tot arbitrarul situațiilor, cu toată dificultatea, dacă nu imposibilitatea de a trece drept reale atitudinea unui maniac, fie și senil, și pe cea a unui om relativ tânăr, care duce, fără nici un temei, abnegația până la martiriu, piesa a repurtat succes, nu doar
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
2002). Personalitatea lui I. L. Caragiale e investigată plecând de la contrastele multiple care o compun (arhetipurile Ianus bifrons și Proteus). Se acordă credit nu „dizolvantului”, ci constructivului, nu „antipatriotului”, ci patriotului, nu „ateului”, ci omului profund religios, nu zeflemistului impulsiv și arbitrar, ci spiritului creator prin excelență, cu o filosofie bine articulată. Pe de altă parte, „efectul Caragiale” e considerat nu numai uriaș, ci și benefic în toate planurile, dar mai ales în sfera literaturii. T. s-a remarcat și ca îngrijitor
TRANDAFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290239_a_291568]
-
de adâncime, T. este un poet tragic. (Auto)ironia și umorul saturnian nu fac decât să îi sublinieze această dimensiune funciară. Numai aparent [...] Tonegaru e un poet exotic; în realitate, el este poetul celui mai substanțial protest liric împotriva condiționării arbitrare a vieții individuale, destul de prizonieră, de la natură, în condiția ei originară. VLADIMIR STREINU Spirit, totuși, modern prin limbajul disonant și neîncrederea programatică pe care o arată față de puritatea categoriilor (frecvent e procedeul de a substitui tragicului grotescul și invers!), C.
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
vedere, primul volum al ciclului, Muntenia (2003), e un fel de oglindă răsturnată a Prozei românești de azi. Căci, dacă în textele critice din 1985 punctul forte îl constituiau profilurile de autor, aici sunt reduse adesea la caracterizări sumare și arbitrare. În schimb, acum există un riguros scenariu (meta)narativ, care se articulează în jurul opozițiilor centru/periferie, rural/urban, sacru/profan. Astfel, după Desenarea hotarelor, cu referire la scriitorii pașoptiști, urmează Așezarea Centrului, capitol în care U. urmărește diversele imagini ale
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
urmă. Mult mai coerent decât romanul anterior, cu personaje precum doctorița Fausta, care își transgresează semnificativ condiția profesională, Strălucirea cristalului e departe de a fi construit impecabil. Include, ca mai toate narațiunile ample ale lui Z., digresiuni, ramificații nefuncționale, situații arbitrare. SCRIERI: Nicolae Filimon, București, 1958; Romantismul în literatura română (Contribuții bibliografice), pref. Mircea Tomescu, 1965; Simbolismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1967 (în colaborare cu D. Copilu și Constantin Pompilian); Tudor Vianu (Biobibliografie) (în colaborare cu Ion Stoica), pref.
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
lucidității, adâncimii, amărăciunii și stringenței. Eugen Ionescu constată, deci, amărât, că actul critic, judecata literară și artistică, nu izvorăște dintr-o constrângere interioară, adică dintr-o evidență lăuntrică, intuitivă, a predicatelor critice; ci este, teoretic, un act gratuit, pornit din arbitrarul conștiinței criticului, care își exercită asupra operei cercetate voința lui de sistem, de consecvență sau de pledoarie și care, de cele mai multe ori, ascunde și acoperă - ca orice arbitru - «aranjamente», socoteli de ordin etic și economic, cu totul independente de sensul
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
fapt, un joc de putere. Pentru a înțelege teza reproducției sociale, este necesar să expunem semnificația pe care Bourdieu o atribuie educației formale. Pentru el, „orice acțiune pedagogică (A.P.) este în mod obiectiv o violență simbolică, impunere printr-o putere arbitrară a unui arbitrariu cultural” (Bourdieu, 1974, p. 202). Principala funcție a sistemului formal de educație ar fi accea de a impune arbitrariul cultural al grupurilor sau claselor conducătoare dintr-o societate. Prin această reproducție culturală, sistemul de educație realizează și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nih.gov/entrez/query.fcgi?cmd=Retrieve&db=PubMed&dopt=Citation&list uids=12317337 </url></related-urls></urls></record></Cite></EndNote>(1991) afirmă că robustețea indexului este, ca și în cazul Physical Quality of Life Index, afectată de alegerea arbitrară a ponderilor acordate celor trei dimensiuni. O altă obiecție ar fi că nu sunt incluse dezvoltări sociale cruciale precum libertatea politică și drepturile omului. Pentru o prezentare a argumentelor pro și contra vezi Booysen ADDIN EN.CITE <EndNote><Cite ExcludeAuth
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dacă nu sunt operații care nu pot fi întrerupte (operații cu prefixul LOCK la I8086). În unele cazuri, când pot apărea mai multe cereri simultan, există o ierarhie a priorităților, iar ordinea de acordare este realizată de o logică de arbitrare. -Semnale pentru evenimente ce generează întreruperi; Acest gen de semnale au rolul eliminării unor operații de testare a unor dispozitive lente. Ele permit unui dispozitiv lent să ceară servicii către UCP. Mecanismul înseamnă ca UCP să își întrerupă activitatea curentă
Arhitectura Calculatoarelor by Cristian Zet () [Corola-publishinghouse/Science/329_a_567]