1,757 matches
-
pistolul, în timpul luptei dintre cei doi acesta s-a descărcat, iar glonțul a ricoșat și a lovit-o în piciorul stâng pe Ana Pauker. Deși starea acesteia „nu inspiră nici o îngrijorare”, a fost dusă imediat la spital pentru cercetări amănunțite. Arestații au fost judecați la Craiova într-un proces cu 19 inculpați, care a început la 5 iunie 1936, iar sentințele date la 27 iunie 1935 au prevăzut 10 ani de închisoare pentru Ana Pauker și Șmil Marcovici, în timp de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
adrese ale unor complici, planul organizației din care făcea parte și dicționarul cifrat utilizat de membrii de partid. Prin aprofundarea cercetărilor de către agenții jandarmi au fost descoperite nuclee comuniste în localitățile Ineu, Vânători, Satu-Nou, Dorobanți și Iratosi, iar numărul celor arestați s-a ridicat la 14. Manifeste comuniste și alte materiale au fost găsite și la Ion Toda din Chișineu-Criș, la 20 februarie 1932, ceea ce a atras arestarea a încă patru persoane. Legiunea Arad a anunțat I.G.J., la 11 aprilie 1932
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
nu e de acord ca tineretul țării să fie „tratat barbar”, cu o rație de hrană de 4 lei/zi în timp ce un câine polițist avea 8 lei/zi. A luat măsura îmbunătățirii regimului alimentar în penitenciare și a eliberat pe arestații preventiv, printre care „mulți țărani”, sub simpla bănuială de rebeliune. Prin exploatarea informativă a anturajului, s-a mai aflat că generalul Antonescu redactează un memoriu către rege, căruia îi va atrage atenția asupra stării negative existente în armată, care are
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
În noaptea de 26/27 noiembrie 1940 ei sunt asasinați alături de generalul Gabriel Marinescu, fost prefect al Poliției Capitalei și fost ministru al Ordinei Publice, generalul Ioan Bengliu, fost inspector general al Jandarmeriei și alți șase jandarmi. În afară de cei șapte arestați, pe 2 noiembrie 1940 au mai fost asasinați subofițerii: Ion Stănciuc, Nicolae Zăinescu, Nicolae Bularda, Gheorghe Niculescu, Constantin Popescu-Jandarmul (toți în celula 10) alături de Petre Tudor (celula 18), fost jandarm, însă arestat din greșeală, doar din cauza unei potriviri de nume
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
din capitală: probabil că scopul era ca anchetatorii să nu fie cunoscuți de victime (pentru a nu fi recunoscuți mai târziu și nici înduioșați de acestea). S-au remarcat 22 de anchetatori-torționari (Arsene, 1997, vol. 1, p. 312). Nu toți arestații au fost torturați; majoritatea, însă, da. Un minor anchetat în lotul brașovean îi descrie pe anchetatorii-torționari ca fiind „mascați” și „veseli” (Arsene, 1997, vol. 2, p. 59)! Se poate, într-adevăr, ca în anumite cazuri torționarii să fi dorit să
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
faptul că aveau la dispoziție suficiente victime pentru a-și testa abilitățile de bătăuși! În orice caz, majoritatea mărturiilor sugerează atmosfera de „abator” din cadrul Miliției brașovene și mai apoi a arestului din capitală. Maltratările la care au fost supuși protestatarii arestați au fost extrem de variate (unele soldându-se, din cauza traumei fizice intense, cu urinarea de sânge): bătăi cu pumnii, cu picioarele, cu scaune (sau cu picioare de scaun), cu parul, cu bâta, lovituri cu bastonul de cauciuc la testicule, lovituri în
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
sau cu picioare de scaun), cu parul, cu bâta, lovituri cu bastonul de cauciuc la testicule, lovituri în stomac, bătăi la palme și la tălpi cu bastonul de cauciuc; lovire de calorifer; strivirea degetelor la ușă; smulgerea părului; postúri incomode: arestații erau siliți să stea într-un picior (uneori supravegheați de un câine-lup), pe vine, să țină un creion cu bărbia, să sprijine cu nasul tabloul lui Ceaușescu (!), să facă genuflexiuni, să stea într-o mână, să sară ca broasca... Unii
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
să mă lovească cu bastonul tot în rinichi, locul cel mai sensibil, și fără să lase urme” (Oprea și Olaru, 2002, p. 73). S-a apelat la ancheta nocturnă și la ancheta continuă, metode cunoscute în anii ’50-’60. Un arestat a fost amenințat chiar cu o „mașină electrică de bătut” (Arsene, 1997, vol. 1, p. 141); probabil că Securitatea avea în dotare și aparatură pentru tortura electrică. Una dintre victime a conchis, de altfel, că torționarii experimentau schingiuiri pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
gâtul”; sau „pe monștrii ăștia i-aș împușca pe toți, fără să clipesc, să simtă chinul și durerea” (Oprea și Olaru, 2002, pp. 73, 83). Tortura psihicătc " Tortura psihică" Anchetatorii mizau pe faptul că țipetele celor torturați îi intimidau pe arestații din același lot. Timorarea victimelor se realiza prin supunerea lor unui tir sonor de gemete și plânsete. Această tortură psihică a avut, într-adevăr, efect. S-a apelat și la secvențe absurde: de pildă, unui anchetat i s-au întors
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de represiune erau conștienți de faptul că nu-i puteau extermina pe protestatari și nu primiseră ordin în acest sens. Dar lichidarea protestatarilor putea fi oficiată simbolic prin tot soiul de strategii. S-a apelat în mod intenționat la dezumanizarea arestaților prin identificarea lor ca oameni-număr, fără nume, urmărindu-se anihilarea lor ca identitate, precum și prin legarea lor cu lanțuri la mâini și la picioare, tot pentru efectul psihologic (în arestul din București). Unora dintre anchetați le-a albit părul din pricina
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
aplicarea de cătușe la mâini și la picioare. În mașina care îi ducea în capitală, ei au fost transportați în condiții animalice. La un moment dat li s-a imprimat spaima că mașina va opri într-un loc pustiu, astfel încât arestații să fie împușcați fără martori. Din pricina lipsei de aer și a înghesuielii, riscul iminent a fost acela al unui leșin în masă. Nu în ultimul rând, în diferite etape ale transportului, arestații au fost păziți de soldați cu pistoale-mitralieră, inculcându
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
mașina va opri într-un loc pustiu, astfel încât arestații să fie împușcați fără martori. Din pricina lipsei de aer și a înghesuielii, riscul iminent a fost acela al unui leșin în masă. Nu în ultimul rând, în diferite etape ale transportului, arestații au fost păziți de soldați cu pistoale-mitralieră, inculcându-li-se ideea că sunt viitori ocnași. Reeducareatc "Reeducarea" Deși „fenomenul Pitești” (1949-1952) era o relicvă punitivă a epocii Dej, Securitatea ceaușistă reținuse efectul pe care acesta îl avusese asupra deținuților politici
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de ani de la „fenomenul Pitești” - și totuși, acesta era reluat la scară redusă, fără nici o reținere din partea aparatului de represiune. Lucrurile începuseră să fie gândite pe această direcție înainte de proces, încă din timpul anchetei. Pe durata desfășurării acesteia, unii dintre arestați au fost somați să devină delatori ai altor protestatari, dar majoritatea au refuzat. În alte cazuri, anchetatorii au mizat pe confruntări între victime și chiar pe obligarea acestora de a se agresa reciproc: „Aveau obiceiul să ne pună să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
urmașii și „ucenicii” lui Alexandru Nikolski și Alexandru Drăghici, doi celebri capi ai Securității din vremea lui Dej (Filichi, 1994, p. 66). Inclusiv programul din arest și închisoare era la fel ca odinioară: deșteptarea la ora 5 dimineața, în timpul zilei arestatul neavând voie să se întindă, ci doar să stea sprijinit de marginea patului; hrana era alcătuită din ceai, pâine neagră, marmeladă; stingerea era la ora 10 seara. Revolta brașovenilor luase prin surprindere organele de represiune din România. Pe lângă injuriile cu
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
întindă, ci doar să stea sprijinit de marginea patului; hrana era alcătuită din ceai, pâine neagră, marmeladă; stingerea era la ora 10 seara. Revolta brașovenilor luase prin surprindere organele de represiune din România. Pe lângă injuriile cu care au fost copleșiți arestații, unii dintre anchetatori nu s-au sfiit (deși foarte rar) să-și manifeste admirația față de protestul brașovenilor: „Măi băieți, măi, ce-ați făcut voi, noi nu am fi avut curajul niciodată!” (Filichi, 1994, p. 37). Ecouri studențeștitc "Ecouri studențești" La
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
reale din Timișoara răsculată. Negocierile eșuează, întrucât protestatarii susțin cu obstinație demisia lui Ceaușescu și schimbarea guvernului (implicit și a regimului politic). Piața Operei este deja ocupată de timișoreni deciși să nu cedeze, care reclamă trupurile victimelor asasinate, precum și eliberarea arestaților despre care se presupunea, pe bună dreptate, că sunt maltratați de organele de represiune. În fața ieșirii masive a populației în stradă (întrucât fusese declanșată grevă generală), reprezentanți ai Armatei fraternizează cu protestatarii, iar gestul acestora este înțeles simbolic ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
unei asistențe medicale adecvate; desființarea nomenclaturii și a privilegiilor acesteia - la care se adăugau mai apoi doleanțe legate strict de situația insurecțională din Timișoara (pedepsirea organelor de represiune care au deschis focul asupra populației, publicarea listei morților și răniților, eliberarea arestaților etc.). Nu în ultimul rând, Frontul Democratic Român solicita formarea în toate localitățile țării, în întreprinderi și instituții, a unor comitete FDR care să asigure inițierea procesului de democratizare pe întreg teritoriul României și propunea tuturor românilor intrarea în grevă
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
toate aceste informații false au fost intoxicați soldații din respectivele garnizoane, astfel încât aceștia să fie pregătiți mental și sufletește, în caz extrem, să folosească armele de foc împotriva populației în rândul căreia s-ar fi aflat și presupușii „teroriști” antiromâni. Arestații timișoreni (până într-o mie de oameni) din perioada 16-19 decembrie 1989 au fost supuși la o serie de maltratări grave, fiind anchetați și schingiuiți de milițieni și securiști. Torturile la care au fost supuși seamănă cu cele aplicate în
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
obsedantului deceniu - de la amenințări verbale obscene la bătăi de anvergură, soldate cu maltratarea victimelor, cărora li se dădea senzația că vor fi mai apoi lichidate prin împușcare. Au fost femei care au relatat atmosfera vulgară în care, indiferent de sex, arestații erau amenințați că vor fi „futuți” (insist în a nota cuvântul ca atare nu din insolență lingvistică, ci pentru a puncta atmosfera voit grobiană care domina spațiile de anchetă și detenție) - sensul era de lichidați, exterminați, dar formula se dorea
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pentru a puncta atmosfera voit grobiană care domina spațiile de anchetă și detenție) - sensul era de lichidați, exterminați, dar formula se dorea în mod intenționat a fi licențioasă (mărturia Eugeniei László, 1998). De aceleași torturi dure vor avea parte și arestații din seara de 21 decembrie la București; în timpul și în urma acestor maltratări, câțiva arestați au decedat. Aceste schingiuiri sunt amintite nu doar în mărturiile multor victime supraviețuitoare, ci și în rechizitoriul din 4 iunie 1990 împotriva membrilor Comitetului Politic Executiv
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Piața Universității și le monitoriza mișcările. Bilanțul nopții de 21 decembrie a fost de aproape o sută de morți și mulți răniți, iar în zorii zilei de 22 decembrie nucleele de rezistență din Piața Universității și Piața Romană erau distruse. Arestații din 21 decembrie, mai cu seamă cei din Piața Universității, au cunoscut o noapte à la roumaine a Sfântului Bartolomeu, în care au fost maltratați cu bestialitate și batjocoriți de reprezentanții unei Miliții și ai unei poliții politice care intuiau
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
putere. Problema Securității nu a fost rezolvată radical de către Frontul Salvării Naționale, acuză Brucan, ci într-o manieră colaboraționistă, întrucât prin înglobarea ei în Armată, a dobândit un statut legal în noua Putere (p. 234); așa se explică și de ce arestații suspectați de terorism (care făceau parte din Securitate, în multe cazuri) au fost eliberați de colegii lor care, între timp, funcționau legal în cadrul Armatei. Varianta lui Brucan este ambiguă și alunecoasă: complotul extern este exclus complet (Brucan vorbește doar despre
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
coord.), Timișoara în arhivele Europei Libere. 17-20 decembrie 1989, Fundația Academia Civică, București, 1999 Mioc, Marius, Falsificatorii istoriei (ed. a II-a revăzută și adăugită), Editura Marineasa, Timișoara, 1995 Mioc, Marius, Revoluția din Timișoara așa cum a fost. Mărturii ale răniților, arestaților, rudelor și prietenilor celor decedați în revoluție, Editura Brumar, Timișoara, 1997 Mioc, Marius, Revoluția fără mistere. Începutul revoluției române: cazul Lászlo Tökes, Editura Almanahul Banatului, Timișoara, 2002 Nicolaescu, Sergiu, Un senator acuză!, Editura Pro, București, 1996 Paleologu, Alexandru, Minunatele amintiri
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
încă în libertate, a fost capturat de autorități în noiembrie 1943 și a fost snopit în bătaie de anchetatorii jandarmeriei. Deși arestările au continuat până în ultima clipă - august 1944 -, mișcarea decimată a mai "vegetat" un timp. Cu ultimul val de arestați a căzut și Blatt (Balázs) Egon, născut în 1922; paginle sale de memorialistică, apărute în trecutul apropiat, conțin o adendă plină de învățăminte despre funcționarea mișcării. Tânărul bacalaureat s-a alăturat mișcării comuniste în 1943, iar, după un an, a
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
noiembrie 1943, s-au înregistrat aproximativ 74 de incidente, în care au pierit 17 români și au fost tot atâția răniți, iar 40 de persoane au fost arestate. De partea maghiară au fost 8 morți, 7 răniți și 40 de arestați. Dincolo de aceste fapte, în documentele Comisiei germano- italiene se găsesc, mai ales, reclamații la adresa grănicerilor (unguri și români), care îi maltratau pe cei prinși la trecerea ilegală a frontierei, fie că aceștia erau contrabandiști, refugiați sau țărani care mergeau să
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]