4,072 matches
-
țigancă frumoasă fumează îndrăzneț. îl ațâță pe un tânăr prostănac, cu bube roșii, care, cu priviri inexpresive de gânsac, glumește, ciupind-o de fund cu cleștele. Din când în când lucrătorii erau interogați, scurt și precis, de către antreprenorul cu cotleți argintii ale cărui sprâncene voluminoase și privire autoritară dau de înțeles că pot fi ei șmecheri, dar cu dânsul nu le merge. Un zidar cu obrazul bălan ca de șoric sărise gardul la vecini și se întinsese în iarbă. Cu ochi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mai schimbară și câte-o vorbă cu sătenii întâlniți. -Ce faci Ioane ? - îl întreba pe bunicul un vecin, vii de la pădure ? -Așa, așa, afirma și bunicul. -Ce mânz frumos ai, măi Mitică, strigau niște copii de pe marginea drumului. Are coadă argintie și pete albe pe spate! -Îl cheamă Luminos! - așa să știți. -E un nume potrivit, își dădeau cu părere copiii, să ai grijă de el! Și așa trecuse vremea în sat, când cu lucru, când cu povești. Pe urmă, savurau
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
A treia seară chemată de sunetul mării, descoperi aproape de mal, o insulă misterioasă. Gândinduse cum ar putea ajunge la ea, somnul o luă în brațele lui calde după osteneala unui drum lung. În vis o căutase un peștișor cu solzi argintii și cu o crenguță acvatică în gură. Frumusețea fetei semăna cu cea a sirenelor, se gândea peștișorul și îi așezase crenguța magică în palmă. În zorii zilei, odată cu răsăritul soarelui, fata învăluită și ea în culorile pământului și apelor, urmărea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
locuințele vopsite în alb, hainele oamenilor să fie în alb, vegetația modificată genetic să fie albă pentru respingerea razelor solare... Cine știe cum se va schimba Terra în următorul secol! Orașul visează După ce s-a așternut o pelerină neagră, brodată cu steluțe argintii, peste orașul oamenilor, după ce s-a stins și ultima lumină din ultima casă, iar pe srăzi se aprindeau rând pe rând alte lumini, Zâna nopții atunci se trezea din somnul cel adânc și pornea la drum. Îi plăcea să vadă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
strada Suyane, doctorul Philobosian atârnă un covor ud peste balcon, apoi se repede Înapoi În casa Întunecată și Închide obloanele. Dar vâlvătaia pătrunde În cameră, luminând-o În dungi: ochii panicați ai lui Toukhie; fruntea Anitei, Înfășurată cu o panglică argintie, ca a Clarei Bow În Photoplay; gâtul gol al lui Rose; capetele Întunecate, plecate, ale lui Stepan și Karekin. La lumina focului, doctorul Philobosian citește pentru a cincea oară În acea noapte: ― „...este recomandat respectuos... spre a primi stima, Încrederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dormitorul matrimonial, unde le găsi pe cele două fiice. Amândouă erau dezbrăcate și Întinse pe spate. Trei din cei patru sâni le fuseseră tăiați. Mâna lui Rose stătea Întinsă către sora ei, de parcă ar fi Încercat să-i Îndrepte panglica argintie de pe frunte. Coada era lungă și se mișca greu. Lefty avu vreme să Își mai treacă o dată În revistă vocabularul. Își verifică gramatica, aruncând priviri scurte pe manualul de conversație. Studie „Lecția Întâi: Saluturi“. și, până când ajunse la funcționarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Buimac, Însângerat, cu un bandaj lucios Înfășurat pe o mână, bărbatul tot repeta: ― Nu știau să citească. Erau analfabeți! Lefty se uită dacă bărbatul sângera pe undeva, dar nu găsi nici o rană. Desfăcu bandajul bărbatului, care consta dintr-o panglică argintie, și Îl aruncă. ― N-au știut să citească scrisoarea mea, spuse bărbatul, privindu-l pe Lefty, care Îl recunoscu. ― Iar tu? Întrebă funcționarul francez. ― Vărul meu, spuse Lefty Într-o franceză execrabilă. Bărbatul ștampilă o viză și i-o Înmână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încă frate și soră. A doua oară erau mire și mireasă. Iar a treia erau soț și soție. În noaptea nunții bunicilor mei, soarele a apus chiar În dreptul prorei vaporului, arătând drumul spre New York. Luna a răsărit, aruncând o fâșie argintie peste ocean. În obișnuitul său tur de noapte pe punte, căpitanul Kontoulis coborî din camera pilotului și o luă Înainte. Se pornise vântul. Giulia se legăna În largul mării. Deși puntea se clătina Încoace și Încolo, căpitanul Kontoulis nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
râul Detroit, iar În zare Începea să se contureze orașul. Lefty se zgâi la mașinile parcate pe lângă trotuare, ca niște gândaci uriași. Peste tot răsăreau coșuri de fum, ca niște tunuri bombardând atmosfera. Unele roșii, din cărămidă, altele Înalte și argintii - regimente de coșuri Încolonate sau coșuri singuratice, pufăind meditativ, o pădure de coșuri care Întunecau soarele și apoi, dintr-o dată, Îl acopereau complet. Totul se făcuse negru: intraseră În gară. Gara Grand Trunk, acum o ruină de dimensiuni monumentale, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
uniune, Asterius, ieșise cu un cap de taur prins de un corp omenesc. Și apoi Dedal, labirintul etc. Totuși, de Îndată ce s-au aprins luminile rampei, tonul netradițional al producției s-a arătat vădit. Dansatoarele defilau deja pe scenă. În rochii argintii, cu spatele gol, Îmbrăcate În furouri transparente, dansau și recitau strofe al căror ritm nu se potrivea cu sunetul straniu al flauturilor. Apăru și Minotaurul, un actor purtând un cap de taur din papier-mâché. Fără nici o urmă de psihologie clasică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tort de nuntă compus din trei straturi albe, orbitoare. Blatul de sus era Înconjurat de un gărduleț și din el creșteau brazi de gelatină verde. Mai era și un heleșteu de jeleu albastru și numele lui Zizmo, scris cu drajeuri argintii. În a patruzecea zi de la Înmormântare se mai ținu o slujbă la biserică, după care toată lumea veni Înapoi pe strada Hurlbut. Se adunară În jurul colivei, care era presărată cu zahărul pudră al vieții de apoi și conținea semințe nemuritoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eu. Sau ceva de genul ăsta. Când am dubii, recurg la afirmații blânde și conservatoare, cu iz britanic. Nu mă gândeam la ce spun. Dintr-o dată uitasem cu totul de nudiști. Pentru că acum mă uitam la Julie. Își pusese ochelarii argintii din era RDG pe creștetul capului, ca să fotografieze oamenii care făceau plajă În depărtare. Vântul Mării Baltice Îi făcea părul să fluture. ― Sprâncenele tale sunt ca niște omizi mici și negre, i-am spus. ― Lingușitorule! replică Julie, făcând mai departe poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unei rachete care stă pe-o parte. Capota era alungită, terminându-se Într-un punct, ca un scut aerodinamic, iar de acolo aeronava se Întindea În spate, pe alee, Într-o formă prelungă, superbă, Îngrijorător de perfectă. Avea un radiator argintiu multicelular, ca pentru a filtra pulberea stelară. Tubulatura cromată, menită să adăpostească ansamblul de circuite, pornea de la lămpile de semnalizare conice de culoare galbenă și urma conturul rotunjit al mașinii până În spate, unde vehiculul exploda propulsiv În eleroane și turboreactoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-și dea seama de asta. Eram martoră la descoperirea de către un individ a celui care putea să fie. La indicația regizorului, Antigona noastră respiră adânc și păși pe scenă. Roba albă Îi era prinsă În jurul bustului cu o panglică argintie. Când ieși În briza caldă, Îi flutură. ― Ajută-mă ca leșu-i să-l ridic... să-l duc... Maxine-Ismena răspunse: ― Să-nfrunți opreliștea? Tu să-l Îngropi ai vrea? ― Mi-i frate, și ți-i - c-ai vrea, că nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și ei unitatea de bază, Îndreptându-se spre Chicago. Pe peluza din fața casei, făcându-le cu mâna, erau copiii lor, Woody și Jane, care aveau propriile planuri secrete. În zbor către reședința familiei Mooney se aflau În acel moment bombele argintii ale butoiașelor de bere și pachetele cu șase doze de bere. Mașini pline de adolescenți erau pe drum. Ca și mine și Obiectul. Pudrate și rujate, cu părul cârlionțat cu fierul Încins, plecaserăm și noi spre petrecere. În fuste subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șervețele În sutien. Apoi mi-am dat părul pe spate, mi-am ridicat salopeta și m-am grăbit să ies afară, spre plimbarea noastră În pădure. Mă așteptau sub un felinar galben de pe verandă. Jerome avea În mână o lanternă argintie. Pe umărul lui Rex se afla un rucsac militar plin cu bere Stroh’s. Am coborât treptele până pe gazon. Terenul era neregulat, plin de rădăcini, dar cetina era moale sub picioare. Pentru câteva clipe, În ciuda proastei mele dispoziții, am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
drepți, dar unii stăteau Înclinați. Alții căzuseră pe copacii din apropiere sau se prăbușiseră la pământ, scoțându-și la iveală rădăcinile. Era o senzație de cimitir: peste tot scheletele cenușii ale copacilor. Razele lunii, strecurându-se printre ei, luminau băltoace argintii și pânze de păianjen. Se reflectau din părul roșcat al Obiectului, care Înainta rapid În fața mea. Înaintam stângaci, haotic, prin mlaștină. Rex imita sunete de animale care nu sunau ca nici un animal. Cutiile de bere Îi zăngăneau În rucsac. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Am simțit asta doar o secundă și apoi ceva m-a tras Înapoi... Jerome ținea mâna pe pielea stomacului meu. Câtă vreme eu fusesem plecată, locuind În corpul lui Rex, Jerome profitase de ocazie și-mi desfăcuse bretelele. Desfăcuse nasturii argintii de la talie. Acum Îmi trăgea În jos salopeta, iar eu Încercam să mă trezesc. Acum trăgea de chiloți, iar eu Îmi dădeam seama cât sunt de beată. Acum era În chiloții mei și acum era... Înăuntrul meu! Și apoi: durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sprijinit de unul din brațele balansoarului. Avea pantaloni scurți, atât de scurți Încât i se vedea marginea buzunarelor și a costumului de baie. Eu aveam un șort kaki și o cămașă albă. În fața noastră, apa golfului era acoperită de sclipiri argintii. Golful avea solzi, precum peștii de dedesubt. ― Uneori mi se face o silă totală să am trup, spuse Obiectul. ― Și mie. ― Și ție? ― În special când e atât de cald. E un chin fantastic și să te miști de colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aveam idee de frecvența cu care numele doctorului Luce apărea În jurnalele și revistele de specialitate. Dar am observat din prima că Luce nu era un doctor cu Înfățișare normală. În loc de halat, purta o vestă de velur cu franjuri. Părul argintiu Îi atârna până la gulerul helăncii bej. Pantalonii Îi erau evazați și În picioare purta o pereche de botine până la gleznă, cu fermoar pe o parte. Purta și ochelari cu rame subțiri, argintii, și avea o mustață căruntă. ― Bine ați venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
purta o vestă de velur cu franjuri. Părul argintiu Îi atârna până la gulerul helăncii bej. Pantalonii Îi erau evazați și În picioare purta o pereche de botine până la gleznă, cu fermoar pe o parte. Purta și ochelari cu rame subțiri, argintii, și avea o mustață căruntă. ― Bine ați venit În New York, a spus el. Eu sunt doctorul Luce. Îi strânse mâna tatălui meu, apoi mamei, și, În cele din urmă, veni la mine. ― Tu trebuie să fii Calliope. Zâmbea relaxat. ― Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rar. Singurele alte populații unde știm că apare o astfel de mutație sunt În Republica Dominicană, Papua-Noua Guinee și sud-estul Turciei. Nu departe de satul de unde vin părinții dumneavoastră. Cam la cinci sute de kilometri, de fapt. Luce Își scoase ochelarii argintii. ― Aveți cunoștință de vreun membru al familiei care ar fi putut avea organele genitale asemănătoare cu ale fiicei dumneavoastră? ― Nu știm pe nimeni, spuse Milton. ― Când au emigrat părinții dumneavoastră? ― În o mie nouă sute douăzeci și doi. ― Mai au rude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lichid, steril, culcat peste două sau trei perne deformate, cu jaluzelele trase și cu piscina golită de-afară și cu mașinile care treceau fără Încetare toată noaptea. La ieșirea din Nebraska City a tras pe dreapta o furgonetă Chevrolet Nova argintie. Am alergat până la ea cu geamantanul și am deschis ușa din dreapta. La volan era un bărbat arătos, de treizeci și ceva de ani. Avea o haină de tweed și un pulover galben cu gulerul În V. Cămașa cadrilată Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
venea după cel care ieșise înaintea noastră, m-am răzgândit. Ceva mă împingea să merg mai departe! Aveam motive serioase să nu vreau să-l urmez. Pe sub mantia sa se vedeau straiele militare ale Serviciului Permanent de Securitate, iar rombul argintiu ce strălucea până și în lumina zgârcită nu făcea decât să-mi confirme că intrasem într-o capcană. Deși țin mult la rezolvarea misterelor, țin mai mult la propria mea viață și eram într-o oarecare măsură să dau curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mele. Dar ceva mă chema! Ceva mă îndemna să merg mai departe. Ești în serviciul Guvernului, nu-i așa? îl întrebai eu urmându-l temător. De ce zici asta? Haine militare, Rombul Elitelor... Doar cei mai loiali dintre combatanți primesc Rombul Argintiu ca recunoaștere a valorii lor. Ai dreptate, zise el împăciutor. Majoritatea timpului sunt în serviciul Guvernului. În seara asta, totuși, nu sunt, așa că nu ești în primejdie. Era de ajuns pentru moment. Vladimir nu schițase nici un gest cum că întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]