2,138 matches
-
care presupune linii distincte pe durată determinată. Fragilitatea sistemului partidelor românești se explică astfel prin incapacitatea unei identități în corespondență cu electoratul care, așa cum am arătat, are o identitate socio-economică precisă. 3. Consensul ca mesaj inevitabil al partidelor Terminând această argumentație, observăm că substitutele identităților clasice se propagă, în toate perioadele, având ca accent major poziționarea pe unul din versanți unei opoziții de tipul centru versus periferie. Partidele românești se prezintă ca gestionare a unui consens pe care pretind că deja
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
mare de paradigme care se amestecă și se întrepătrund, care nu se înlocuiesc imediat și nu apar dintr-o dată, ci dimpotrivă, sunt rezultatul unui lung proces de competiție. Aceste concesii diluează mesajul inițial al lu Kuhn: "E greu să deosebim argumentația sa de discursul istoricilor științei"3. Puțin sociologi ai științei s-au întrebat dacă conceptul de paradigmă este sau nu aplicabil științelor sociale. Harriet Zuckerman, în Sociology of Science, nu acordă niciun rând acestei chestiuni 4, nici Merton, Price, Collins
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
imaginarului eminescian. Criticul o spune fără a confunda planurile. Demonstrația este riguroasă, documentată și tulburătoare. Ceea ce în articole putea părea scandalos și paradoxal capătă în carte o cu totul altă greutate specifică, o altă semnificație integrându-se unui sistem de argumentație critică nu numai coerent dar și convingător. Carte de înaltă probitate științifică, Eminescu Dialectica stilului evită sistematic judecata aleatorie sau "după ureche" invocând opinia de autoritate ori de câte ori argumentația exegetică riscă să se pulverizeze. Cine a citit acest amplu studiu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
totul altă greutate specifică, o altă semnificație integrându-se unui sistem de argumentație critică nu numai coerent dar și convingător. Carte de înaltă probitate științifică, Eminescu Dialectica stilului evită sistematic judecata aleatorie sau "după ureche" invocând opinia de autoritate ori de câte ori argumentația exegetică riscă să se pulverizeze. Cine a citit acest amplu studiu și a traversat notele și trimiterile bibliografice de la finele cărții n-a putut să nu fie impresionat de travaliul imens și de armătura științifică a exegezei. Theodor Codreanu ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Maiorescu din Eminescu și poeziile lui), ci a felului demolator, iar uneori sub semnul ignoranței, cu care se produce fenomenul... Nu recitirea lui Eminescu este pusă în cauză, ci graba iconoclastă cu care sunt negate "chipurile" poetului și puținătatea argumentației... Negarea modernității poetului vine, ne spune Theodor Codreanu, dintr-o confuzie de termeni și de abordare, din perspectiva de-structurantă cu care lucrează cei ce vor să impună imaginea unui artist cantonat într-o formulă romantică și doar atât... Acești comentatori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a dovedi anacronismul istoric al "românismului", al ființei naționale, contestând rădăcinile în numele "democrației" și al unui "europenism" umilitor. Rostul poeților e acela de "păzitori ai ființei" (Heidegger) și Cezar Ivănescu face parte dintre cei mai străluciți "păzitori ai ființei neamului". Argumentația eseistului pare de nestăvilit. Intră în ecuație forța regeneratoare a arheului românesc, profetismul eliadesc, "profetul lui Eminescu" într-o formulare sintetică: direcția națională (nu naționalistă!), amenințată mereu ba de hoardele cotropitoare, ba de internaționalismul proletar, ba de europenismul transnațional: "Anemierea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reală sau subiectivă a marelui poet. Theodor Codreanu consideră și reușește să ne convingă că nu portretele făcute de Maiorescu și Slavici sunt obiective, și nici cel făcut de Caragiale nu este convențional, ci situația stă exact invers. Nu rezumăm argumentația, dar credem că avem aici un semnal de alarmă privitor la erorile pe care unele mari personalități le pot impune unei întregi generații abuzând de girul pe care li-l dă poziția lor de experți în materie. Este imposibil să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ce poate fi mai ispititoare decât o bună controversă, intelectuală decentă în pofida acidității ei? Polemistul nostru nu-i viforos ca Eminescu, nici neguros subiectiv ca G. Ibrăileanu, nici "imperturbabil" ca E. Lovinescu. Reacțiile lui per contrariam, repet, au vehemență temperată, argumentația permanentă și vioiciune stilistică. Să mergem la exemple. Campaniile demarează cu un text din 1966, când autorul era student (dar ele, textele, nu urmează o strictă ordine cronologică, n-am înțeles din ce anume rațiune). Acest text de acum 36
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nereușitelor de ordinul evidenței, fără a fi cu orice preț demolator. (Obstacolul prețiozității Felicia Giurgiu). Este semnul unei eleganțe necesare în spatele căreia criticul se simte bine. Mai puțin elegant este atunci când polemizează cu postmoderniștii, patetismul ieșind ușor la suprafață, iar argumentația fiind mai degrabă gestuală decât fundamentală, deși criticului îi stau la îndemână toate mijloacele. În esență, cartea lui Theodor Codreanu este expresia unui spirit sistematic... Demonstrațiile și susținerile unor puncte de vedere se realizează categorial, tipologic. Este, probabil, în spatele unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
clasicismul românesc și universal constă nu în faptul că a reușit să realizeze o extraordinară sinteză între epopee (de ce nu tragedie?, n.n.) și comedie. lar Călinescu îl considera unicul "geometru" din literatura noastră (poate o poantă la adresa lui Ion Barbu). Iar argumentația "divinului critic" e formală și minoră. Interesantă și orișicum ciudată ne apare acum terminologia polemică (poate filosofică) a lui Caragiale: moftangii, spanac, categorie a "strănutului" (?), o acustică a zgomotului, marea trăncăneala, langa-danga, sucituri, s-ar zice că totul este privit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a folosi și topi ideile în demonstrație, pe de alta pentru a se delimita polemic. Scriitura critică, discursul ca structură monolitică se încarcă de referințe, trimiteri, aluzii, sugestii, interogații dubitative, supoziții și aserțiuni, câteodată riscante. În aceste din urmă cazuri argumentația e pe muchie de cuțit. Cititorul atent și empatic este mereu stârnit, contrariat, uimit, sedus, incitat, provocat la atitudine. Pagina critică nu somnolează niciodată, este vie, energică, "vigilentă", demascatoare, tensionată grație succesiunii rapide a afirmațiilor răspicate, chiar apodictice, și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
indiferent de seducție și determinare. Multe lucruri sunt de admirat la această carte: construcția atentă și echilibrată, în așa fel încât fiecare capitol se sprijină pe precedentul și-l pregătește pe următorul, stăpânirea autoritară a unei informații impresionante, anvergura demonstrației, argumentația atentă și nuanțată, patosul ideii atent cumpănite, scriitura densă, dar nu în ultimul rând un patriotism sincer ce-l determină să-și asume un asemenea demers eseistic de natură să ofere soluții unei umanități aflate într-o criză spirituală și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
consideră că este realist omul care se justifică utilitar, însă este "combătut" la rândul său de către Th. Codreanu care este încredințat că, cităm, o lume care nu se întemeiază în transparența energiilor divine, nu durează, căzând pradă entropiei. În ordinea argumentației, apare aproape de la sine înțeles, capitolul despre postmodernism și spaima de identitate, temere proclamată de Guy Scarpetta și Leon Wieselter, unde se afirmă că "dacă admitem că modernismul a adus supremația majorităților, iar postmodernismul pe cea a minorităților, depășirea ambelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Barbu: "Mă face emulul lui Mallarmé, neobservând că ermetismul lui Mallarmé e filologic, iar al meu canonic." Prima prejudecată pe care Codreanu trebuie să o demonteze este ceea ce Barbu numea "legenda că am fost ori că sunt modernist". Printr-o argumentație laborioasă, criticul demonstrează caracterul antimodern al gândirii barbiene. Odată scoasă de sub tutela restrictiv-nedreaptă a modernismului, creația sa poetică se deschide către interpretări adecvate. Una dintre acestea este "calea fenomenologică", sintagmă preluată de la Iosif Cheie-Pantea, ale cărui sugestii sunt valorizate prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
extraordinar poem de dragoste, singurul la înălțimea lui Eminescu, în literatura românească și universală." (p. 368-369). Biografie și transdisciplinaritate În spiritul comprehensiv al transdisciplinarității, relația biografie-operă nu putea lipsi din acest volum. Trimiterile biografice intră în concertul mai larg al argumentației care urmărește să stabilească profilul uman al celui mai ermetic scriitor român. Theodor Codreanu se oprește asupra punctelor decisive din biografia barbiană, fără a le oculta însă pe cele delicate. Episodul legionar, spre exemplu, este justificat (chiar dacă într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un dat primordial al conștiinței umane, însă, datorită unor conjuncturi istorice nefavorabile, aceasta a fost estompată și retrogradată undeva în fundalul conștiinței. Odată înlăturate acele contingențe istorice inhibatoare, identitatea națională reiese din nou la suprafață din subteranele conștiinței. Desigur, această argumentație primordialistă este iremediabil defectă, trădând dorința naționaliștilor de a naturaliza națiunea și identificarea națională. Una dintre cele mai solide concluzii la care au ajuns cercetările din științele sociale istorice este modernitatea națiunii și implicit și a reflectării acesteia în conștiința
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
suportau cea mai mare pondere din povara fiscală a Transilvaniei (sub forma dărilor plătite pentru acoperirea cheltuielilor publice). Apelul la vechime, corelat cu invocarea originii nobile (romane) - cărora li se adăugau și argumentele demografic și fiscal -, constituia ideea forță din argumentația lui I. Micu în zbaterea sa pentru emanciparea a românității din condiția de împilare politică, socială și economică în care s-a cufundat în decursul secolelor. Lupta politică pe calea petiției s-a dovedit a fi fără efecte, după cum o
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vizorul investigației. Capitolul 3 Pedagogia națiunii: propovăduirea românității prin manualele școlare Faimoasa sentință postulată de K. Marx și F. Engels în Manifestul Partidului Comunist din 1848 potrivit căreia "un spectru bântuie Europa" a fost puternic afectată de distorsiunile inerente oricărei argumentații pro domo sua. Nu unul, ci două spectre bântuiau imaginarul politic al gândirii europene, naționalismul fiind cel mai tenace și potent dintre cele două. Cu greu poate cineva subestima ideea națională ca având o forță transformativă care a modelat istoric
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
retragă în sine datorită faptului că nu au acces la viața publică, republicile populare creează premisele politice pentru ca "toți [cetățenii] să trăiască în patrie, și patria în toți" (Aaron, 1843, p. 30). Simplificând la maximul, concluzia care se desface din argumentația lui Aaron este că monarhia generează egoism, iar republica populară facilitează altruismul. În fapt, patriotismul pe care îl propune Aaron poate fi înțeles și ca o formă de altruism in-group, manifestat predilect față de membrii comunității politice cu care individul împărtășește
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
leagănul. Până la mormânt, sinele individului va mai fi șlefuit înspre devenirea "omului național" în instituția obligatorie a armatei, care acționează ca o a doua stație de naționalizare în cursul vieții individului. Ar fi relevator de văzut, în acest punct al argumentației, cum se leagă firele educației primare primite de copiii români în școlile publice de ațele instrucției militare pentru a se împleti în urzeala formativă a Românului devotat Patriei naționale. Prin școala primară, armată și educația adulților, subiecții erau permanent integrați
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
considerăm oportună zăbovirea prilejuită de întocmirea, în acest punct al analizei, unui bilanț provizoriu privitor la raporturile mutuale dintre educație și naționalism în context european, respectiv autohton românesc. Suita de analize pe care le-am detaliat până în acest moment al argumentației suportă ideea, dominantă în literatura sociologiei educației, cum că reacția unanimă a statelor europene la provocările antamate de secolul al XIX-lea a fost de a se angaja în construirea instituțională a unui sistem de învățământ public de masă. Resortul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Schuman (1950), unul dintre arhitecții politici ai noii ordini europene postbelice. Declarația Schuman poate fi instituită ca asigurând uvertura postnaționalismului. Europa postbelică deschidea așadar, simultan, și epoca Europei postnaționaliste. O serie de clarificări conceptuale se impun în acest punct al argumentației, în efortul de a lămuri semantica noțiunilor centrale ale discursului desfășurat pe paginile acestui articol. Termenul de "postnaționalism" este utilizat ca descriptor al unei stări de fapt ideologice care ar caracteriza contemporaneitatea europeană în care naționalismul ca ideologie și-a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
imperativă. Vulnerabil la critici substanțiale formulate din diverse unghiuri de atac, cele mai multe fiind grupate în volumul Iluzia anticomunismului (Ernu et al., 2008), Raportul poate fi descris ca fiind un document paradoxal: în primul rând, deși este anunțat ca cercetare științifică, argumentația dezvoltată pe întreaga lungime a analizei are mai degrabă intenții acuzatorii decât merite analitice. Natura sa incriminatorie și sistematicitatea cu care sunt identificați vinovații morali pentru crimele comunismului conferă Raportului calitatea de dosar juridic mai curând decât statutul de document
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să se facă ascultați și luați în considerare. După părerea celui mai prestigios cercetător al acestui tip de tematici, acesta este cazul SUA, ceea ce explică și procentul scăzut de participare electorală [Verba 1996]. Tinerii și femeile Mergînd pe liniile acestei argumentații, în regimurile democratice s-a înregistrat o schimbare în ceea ce privește orientarea către participare a două sectoare ale societății: femeile și tinerii. S-a confirmat că, odată cu modificarea duratei de lucru și a duratei de viață, care a vizat și tinerii și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
După încheierea Primului Război Mondial, schimburile comerciale româno-ruse au fost nesemnificative. Au avut loc runde de negocieri pentru încheierea Tratatului de pace, care ar fi trebuit să consemneze recunoașterea unirii Basarabiei și a Bucovinei de Nord cu România, neobținându-se rezultate; lipsea argumentația de natură economică pentru reluarea schimburilor, ambele state având totuși interese economice reciproce și comune în relațiile cu piețele europene și cu altele. În perioada 1941-1944, au circulat bunuri materiale în ambele sensuri, dar nu existau informații necesare privind schimburile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]