1,340 matches
-
suggestifs. En ce qui concerne ses œuvres tardives, le découpage présenté s'est centré essentiellement sur les concepts et les thèmes qui tiennent du domaine de la philosophie postmoderne (hyperréalité, simulation, séduction, stratégie fatale etc.) et sur leur interprétation critique et argumentative, les références théoriques provenant maintenant des œuvres de Foucault, Lyotard, Deleuze etc. Le cinquième chapitre propose une analyse détaillée des deux des concepts les plus connus qui construisent le lexique baudrillardien et qui interviennent de manière constante dans la plupart
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
devansat, nu poate fi ironizat de generațiile viitoare" (Richard Rorty, Pragmatism și filosofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, p. 145). 235 Ibidem, pp. 26-27. 236 Richard Rorty, Contingență, ironie și solidaritate, p. 41. 237 Pentru discutarea retoricii în contemporaneitate pe palierele argumentativ, metafizic, poetic și textualist, a se vedea Constantin Sălăvăstru, Raționalitate și discurs, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1996, pp. 283-341. 238 O parte din această analiză a conceptului de scriitură a apărut în articolul "Scriitura", în Sorin Pârvu (coord
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tot efortul său critic și deconstructiv caută să dezvăluie supozițiile unui tip de gândire, precum și condițiile de posibilitate ale unui discurs. Pentru gânditorii care vin din tradiția habermasiană și care cred că filosofia trebuie să se înscrie într-o direcție argumentativă, filosofi precum Derrida sau chiar Heidegger par a ține de o fază pregătitoare, situată înaintea adevăratei filosofări, fiind considerați doar "profetici". O critică dură care a vizat în special conceptul de scriitură a fost realizată de Sylvain Auroux, care aduce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
demers derridarian poate fi pus sub semnul paralogismului: "am putea emite câteva rezerve în ceea ce privește structura logică a argumentării în favoarea existenței gramatologiei în sensul lui Derrida. Ne dăm seama cu dificultate de ceea ce ar putea fi demonstrat vreodată printr-o structură argumentativă de tipul: pentru ca să fie A, trebuie să fi fost A', care este la fel ca A, dar nu va putea să fie niciodată obiectul unei științe contrare lui A" (Sylvain Auroux, La philosophie du langage, Presses Universitaires de France, Paris
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fără a ține cont de pertinența sau de sensul lor. Nu afirmăm nicidecum că acest lucru invalidează restul operei lor, asupra cărei validități suntem agnostici". Se pare că Baudrillard ar fi apărat scriitura postmodernă bazându-se pe opoziția dintre stilul argumentativ al culturii anglo-saxone și stilul interpretativ, dominat de jocuri de limbaj, al culturii franceze (Sokal și Bricmont precizează că justificările lui Baudrillard au fost transpuse de către Pascal Bruckner în "Le risque de penser", Le Nouvel Observateur, 25 septembrie 1997, p.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Proceedings of the Fifth Conference of the International Society for the Study of Argumentation, Sic Sat, International Center for the Study of Argumentation, Amsterdam, 2003, pp. 171-177. 537 Amintesc definiția Danielei Rovența-Frumușani (op. cit., p. 149) care accede la înțelegerea discursului argumentativ drept "discurs orientat, vizând producerea unei modificări în universul epistemic al interlocutorului (interlocutorilor), modificare care poate reprezenta o consolidare sau o transformare a convingerilor, credințelor, reprezentărilor subiectului destinatar". 538 Ruth Amossy, "The Argumentative Dimension of Discourse", în Frans H. van
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
p. 149) care accede la înțelegerea discursului argumentativ drept "discurs orientat, vizând producerea unei modificări în universul epistemic al interlocutorului (interlocutorilor), modificare care poate reprezenta o consolidare sau o transformare a convingerilor, credințelor, reprezentărilor subiectului destinatar". 538 Ruth Amossy, "The Argumentative Dimension of Discourse", în Frans H. van Eemeren, J. Anthony Blair, Charles A. Willard, A. Francisca Snoeck Henkermans (ed.), op. cit., pp. 13-16. 539 Chaϊm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca, La Nouvelle Rhétorique. Traité de l'argumentation, Presses Universitaires de France, Paris
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
personal este unul deosebit de important în ecuația politică a evenimentelor consumate în 1956 în lumea comunistă. Imre Nagy avea, în comparație cu Gomułka, un instinct politic mult mai estompat, fiind în schimb mai bine pregătit din punct de vedere teoretic. Dar elocința argumentativă, chiar dacă în spiritul marxism-leninismului, nu îi va fi de nici un folos lui Nagy în acele momente. Dimpotrivă, se poate conchide că "bucherismul" (orientare bazată pe teoretizarea excesivă a problemelor revoluționare, "ruptă" deci de "viață") l-a dezavantajat. Apoi, prezența și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de instruire. Abordarea didacticistă este abordarea tradițională, aflată în continuu regres, în care predarea e privită ca un proces de selectare a cunoștințelor, priceperilor și aspectelor culturale de învățat și de transmitere a lor, prin intermediul unor metode și tehnici expozitive/argumentative. Profesorul controlează continuu finalitățile, vehiculând conținuturile în manieră structurată și sistematică, iar cursanții iau notițe, apoi reproduc corect și cât mai exact respectivele informații. Abordarea socratică/euristică, mult încurajată, se bazează pe punerea unor întrebări. Ea constă în adresarea de către
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de instruire. Abordarea didacticistă este abordarea tradițională, aflată în continuu regres, în care predarea e privită ca un proces de selectare a cunoștințelor, priceperilor și aspectelor culturale de învățat și de transmitere a lor, prin intermediul unor metode și tehnici expozitive/argumentative. Profesorul controlează continuu finalitățile, vehiculând conținuturile în manieră structurată și sistematică, iar cursanții iau notițe, apoi reproduc corect și cât mai exact respectivele informații. Abordarea socratică/euristică, mult încurajată, se bazează pe punerea unor întrebări. Ea constă în adresarea de către
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
folosit de cealalt], avocații acestei abord]ri trebuie s] opereze fine distincții între „convingerea justificat]”, „manipularea nejustificat]” și „constrângerea economic] implicit]”. S-ar putea susține c] raportul dintre cele dou] p]rți va fi întotdeauna inegal în ceea ce privește aptitudinile retorice, tehnica argumentativ] și carismă personal]. Sunt aceste însușiri sursă dominației inerente și a distorsiunii ideologice sau sunt pur si simplu instrumentele legitime ale convingerii raționale? În acest fel, întreb]rile referitoare la morală sexual] duc la chestiuni mai generale privitoare la relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pretind] c] relațiile dintre ele sunt guvernate de alte interese decât cele proprii fiec]reia, ceea ce pentru adeptul eticii evoluționiste reprezint] o confirmare a poziției sale; vezi, de asemenea, capitolul 34, „R]zboi și pace”.) Cum r]mane cu aspectul argumentativ? Ce comentarii se pot face? Care sunt bazele metaetice? La acest nivel, multi filosofi tradiționali ar da înapoi. Oricât de mult] empatie ar exista pentru poziția prezentat] anterior, gânditorul tradițional va susține c] a considera c] o lătur] genetic] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
metaetice? La acest nivel, multi filosofi tradiționali ar da înapoi. Oricât de mult] empatie ar exista pentru poziția prezentat] anterior, gânditorul tradițional va susține c] a considera c] o lătur] genetic] a evoluției moralei spune ceva din punct de vedere argumentativ creeaz] un gol de neumplut. În cel mai bun caz, prezentarea punctului de vedere este incomplet], iar în cel mai r]u, se interpune barieră este/ar trebui. Astfel, în cele din urm], r]mai la același nivel cu adeptul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi zis: mic, mic, dar... Mare-n... jartieră era, bine știut, Carol al II-lea, renegatul casei regale, perceptorul nocturn în narațiunea lui Petru Dumitriu al caselor deocheate, de unde-și încasa, mă rog, dividendele. De-aici și sporul de rîcă argumentativă a securimii de stat, ante și postdecembriste, vezi doamne, indignată de blasfemia adusă monarhiei de aventurierul cu mustață priapic-roșcată. Asta, de fapt, ca atu perfid-comunist împotriva tradiționalului stat monarhic românesc. Impostorii uitînd însă că atipicul bărbat încoronat era, înainte de toate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce scop? Răspunsurile indecise și chiar absența acestora au slăbit forța de reprezentare "literară" a multora dintre scrierile cotate foarte înalt, în cultura veche românească, nu copleșitor de bogată și, de altfel, destul de conservatoare, atât formal, cât și tematic sau argumentativ. Datorită gândirii cosmopolite a lui Alexandru Duțu s-a creat însă o breșă, în urmă cu aproximativ trei decenii, în plafonul filologic "de sticlă", ajuns, incontestabil, la summum-ul performanțelor sale locale, implicit și la epuizarea seturilor sale de argumente
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
formale ale raționamentului în genere. Și raționamentul științfic are anumite probleme speciale, iar Aristotel le-a tratat în Analitica secundă. În Topica, el va tematiza în special problemele raționamentului dialectic, privite, toate, din perspectiva celor două operații care justifică demersul argumentativ: stabilirea și respingerea "premiselor" sau "problemelor" dialectice, operații necesare înaintării către cunoașterea adevărului. Forțând puțin sensurile, am putea spune că raționamentul dialectic se constituie în legătură cu o "teză" (aceasta fiind, în funcție de forma exprimării sale, "problemă" sau "premisă"), termen care se referă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe care o accepta pe baza unui argument al cărui temei îl constituia tocmai existența "mea", concluzionând, esențial, nu doar asupra existenței divine și, mai departe, asupra existenței lumii, ci asupra preeminenței existenței divine. Kant recurge la un alt procedeu argumentativ pentru a institui conștiința existenței lucrurilor din afara subiectului: circularitatea dovezii. Pe de o parte, conștiința determinată empiric despre propria mea existență dovedește existența lucrului, așa cum el susține în celebra teoremă care încheie prezentarea principiilor intelectului pur din Analitica transcendentală: "Conștiința
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
legitimare / deligitimare a unor evenimente veritabile din istoria cunoașterii (de exemplu, a fost sau nu a fost o revoluție în cunoaștere adoptarea modelul științei galileene? Tematizarea ideologică are întâietate în această chestiune, ea angajând cele mai eficiente tehnici de construcție argumentativă: desigur, toate de natură pur judicativ-constitutivă.). Obiectul ideologiei este, în "post-modernitate", identitatea "culturală", nu identitatea "naturală"; ceea ce înseamnă că ideologia se apropie tot mai mult de condiția filosofiei culturii, neexistând, totuși, posibilitatea așezării sale în modelul acesteia: nu se poate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Se poate obiecta, însă, față de o asemenea însărcinare a subiectului-poziție-logică: în structura judecății se află și predicatul; și alături de acesta, ca elemente ale aspectului alethic al judecății, verbul și timpul. Și atunci, regula de mai sus, precum și întreaga sa susținere argumentativă își pierd din valabilitate, fiindcă ele vizează numai subiectul, nu și celelalte elemente. Totuși, nu subiectul ca atare este "termenul" central aici, ci o poziție logică anume, aceea care constituie un "model" de timporizare, deoarece tocmai ea această poziție logică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, fiind unul din coordonatorii proiectului Dicționarul general al literaturii române. Debutează în 1964 la „Gazeta literară”. Mai colaborează la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Astra”, „Ateneu”, „Caiete critice” ș.a. O serie de studii de mare întindere, impecabil articulate argumentativ și - conform unei rețete cu care P. se identifică ab initio - epuizând o arie problematică, sunt consacrate unor scriitori din cele mai variate epoci, de la cea veche (Miron Costin, Dimitrie Cantemir) la cea modernă (Ion Vinea) și contemporană (Mircea Ciobanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
toate cele trei trăsături au o relație conflictuală cu democrația liberală, însă, aici, suntem interesați doar de efectele populismului (și asta chiar dacă trebuie să admitem că, în realitate, aceste efecte nu sunt atât de ușor de separat). Urmând o linie argumentativă similară, anumiți cercetători au demonstrat convingător faptul că populismul în America Latină este compatibil atât cu neoliberalismul, cât și cu etatismul (Roberts 1995; Weyland 1996, 2001). În fapt, chiar și în Europa de astăzi își găsesc adăpost atât partide populiste de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Diviziunea dintre instituționaliști și populiști din interiorul stângii, care s-a adăugat diviziunii similare deja existente în interiorul dreptei, pare să transceadă limitele celor două emisfere politice tradiționale și să devină unul structural pentru dezbaterea publică din anii următori. Față de liniile argumentative expuse de Mudde și Rovira Kaltwasser în această lucrare, principala evoluție "deviantă" pare a fi cea produsă de efectele politice inegale și inedite ale crizei din 2008. Aceasta a lovit îndeosebi țările Europei Centrale și de Est, stimulându-i pe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
las o parte din exponate să-mi comunice despre creațiile culturale din diferite epoci), studiul Silviei Popescu îmi dovedește că interculturalitatea trebuie abordată științific, cu ajutorul unor definiții ale conceptelor importante, al unor principii transformate în fundamente, al unor abordări logice argumentative și demonstrative, astfel încât comunicarea interculturală să asculte de imperative tehnologice, demografice, de pace, de conștiință de sine, de moralitate. Studiul Silviei Popescu accentuează asupra raportului dintre cultură și limbă, pentru că limbajul este implicat în transmiterea mesajelor culturale, dar și modelează
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
critică poate fi foarte ușor Înțeleasă ca o acuză cum că respectivul autor nu cunoaște faptele, adică nu cunoaște despre ce vorbește, ceea ce, trebuie să recunoaștem, e ceva Într-adevăr personal. Concret, scrisul istoric În România nu are o structură argumentativă, eseul argumentativ fiind practic necunoscut. Unul dintre simptomele acestei lipse de argumente este neputința majorității istoricilor de a produce un rezumat al lucrărilor lor. Neputința lor e adesea ilară, pentru că ei trebuie să selecteze nu argumente, ci fapte Înșiruite mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fi foarte ușor Înțeleasă ca o acuză cum că respectivul autor nu cunoaște faptele, adică nu cunoaște despre ce vorbește, ceea ce, trebuie să recunoaștem, e ceva Într-adevăr personal. Concret, scrisul istoric În România nu are o structură argumentativă, eseul argumentativ fiind practic necunoscut. Unul dintre simptomele acestei lipse de argumente este neputința majorității istoricilor de a produce un rezumat al lucrărilor lor. Neputința lor e adesea ilară, pentru că ei trebuie să selecteze nu argumente, ci fapte Înșiruite mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]