3,560 matches
-
simple efecte emergente ale agregării acțiunilor sistemelor componente. Absolutizarea punctului de vedere holist generează însă și el o mulțime de dificultăți. În primul rând, presupune existența unui nivel de organizare ca punct absolut de pornire a întregii organizări sociale. Colectivitățile arhaice păreau a fi un asemenea nivel. Nu întâmplător, holismul s-a dezvoltat în antropologia socială și culturală, interesată prioritar în analiza unor asemenea societăți. Pentru societățile moderne însă, presupoziția unui asemenea nivel absolut este nejustificată. Carear putea fi el? Statul-națiune
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acțiunilor indivizilor, un suprasistem, ca în viziunea individualismului metodologic. Societatea trebuie privită ca o ierarhizare circulară de sisteme, cu două intrări: individul și colectivitatea. Colectivitatea, la rândul ei, are mai multe niveluri: începând cu familia, ceata sau tribul din societățile arhaice, cetatea, statul-națiune și sfârșind cu umanitatea. Fiecare nivel are, în funcție de condiții, importanța sa determinată. În anumite condiții, familia poate fi nivelul cel mai pregnant, cel mai autonom, în alte condiții, cetatea sau statul-națiune. În istoria umanității de până acum există
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pluralității structurale, enunțat în capitolul anterior. O asemenea abordare a vieții sociale o găsim clar schițată în teoria lui Marx, autorul, de altfel, al unei viguroase critici a holismului și a presupozițiilor sale fundamentale. Colectivitățile de până acum, cu excepția celor arhaice, sunt neomogene, diferențiate în clase și grupuri sociale cu interese distincte, mergând până la conflict. În aceste condiții, interesele generale sunt fie iluzorii (interesele particulare ale clasei dominante prezentate ca interese generale), fie marginale (referitoare la aspecte secundare ale vieții colective
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fenomenul social de explicat, poate fi interpretată în această perspectivă. Fenomenul social de analizat s-a constituit prin mecanisme spontane, nonconștiente; conștiința care îi însoțește existența este o luare de cunoștință posterioară și supraadăugată (Zamfir, 1971). Instituțiile sociale din societățile arhaice, cristalizate de-a lungul a multe generații, odată constituite se reflectă în conștiința colectivității sub formă mitologică sau, mai târziu, sub forma unor explicații teoretice speculative, ideologice. Ca ilustrare pentru modul mitologic de reflectare în conștiință a instituțiilor sociale, se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
foarte diferite în care colectivitatea investește cu o valoare suplimentară - o „plusvaloare” - diferitele aspecte ale activității sale (decizii, soluții de organizare socială, mecanisme de decizie) mai ridicată decât valoarea lor efectivă. • Siegfried F. Nadel (1968) observă faptul că, în colectivitățile arhaice, formele de organizare socială, adică „soluțiile” fixate prin tradiție la diferitele probleme ale vieții, sunt învestite de către membrii colectivității cu un fel de „plusvaloare”, încât aceștia nu mai sunt disponibili să asimileze experiența altor colectivități, să le căute soluții mai
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
devenirea istorică, fac din ea motorul dezvoltării lor (Lévi-Strauss, 1970). Să le analizăm pe rând. Perspectiva temporală a societăților stabile. Nu discutăm aici cum sunt posibile asemenea societăți. Existența lor este un fapt. Multe societăți pe care antropologii le numesc „arhaice” sau „fără scriere” au această caracteristică de a fi sisteme stabile. Timp de generații, formele de organizare se mențineau reproducându-se și, ceea ce este mai interesant, dezvoltând mecanisme de automenținere. Aceste mecanisme le ajută să înfrunte multiplele accidente care ar
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
timp, a unităților de timp care s-au scurs nu are pentru o societate stabilă o semnificație în sine (figura 13.1). Figura 13.1. Momentul genezei în raport cu prezentul O asemenea structură o găsim prezentă universal în cultura societăților stabile „arhaice” sub forma mitului genezei. Toate aceste societăți au pentru formele lor de organizare un mit al genezei. Mitul genezei este compus dintr-un eveniment oarecare plasat într-un moment de timp care constituie originea colectivității sau un obicei al acesteia
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Rezumând cele spuse mai sus, societățile dinamice creează interesul pentru timp din două motive relativ distincte: a) Evenimentul capătă un profil unic, impredictibil, fiind modelat de o mulțime de factori, inclusiv de subiectivitatea umană. Un război purtat de două comunități arhaice are în el ceva „ritual”, repetabil. Războiul grecilor cu perșii este un eveniment unic, irepetabil. Descrierea stărilor succesive în timp aduce o informație nouă. b) Evenimentul capătă un rol cauzativ în evoluția viitoare a societății. Un război,de pildă, poate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
timp a comunităților umane. Chiar comunitățile stabile (statice) au avut o origine. Din această cauză se pare că nu există comunitate umană care să nu aibă conștiința cel puțin a originii sale. Miturile originii, atât de frecvente în conștiința societăților arhaice, reprezintă prima formă a conștiinței istorice. Odată cu diferențierea societăților începe să se contureze ideea de istorie. Dinamica în timp a societăților încetează să mai fie o simplă reproducere a structurilor inițiale. Ea reprezintă o continuă geneză, o schimbare pozitivă sau
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
doua jumătate a secolului al XIX-lea, tot în Anglia, dar și în SUA, a început să se dezvolte o puternică școală evoluționistă în antropologia culturală: Edward B. Taylor, Lewis Morgan, Edward Westermarck, James Frazer. Ocupându-se de cercetarea societăților arhaice, proiectul evoluționismului din antropologie consta în determinarea stadiilor universale prin care trece orice societate în evoluția sa de la starea de primitivitate la cea de civilizație. Teza lor fundamentală era existența unei ordini clare în evoluția societăților. De exemplu, schema celor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ce ar putea fi catastrofale, ci totodată și o creștere sensibilă a incertitudinii, cu toate consecințele acesteia. Prestigiul cu care este învestită tradiția poate fi interpretat deci ca având o importantă sursă în mecanismele de apărare împotriva incertitudinii. Analizând societățile arhaice, Nadel (1968, p. 403) înregistrează ca un faptstabilit cu claritate raritatea inovațiilor tehnice. Tehnicile din toate sferele de activitate, începând cu cele productive și sfârșind cu cele artistice, „se perpetuează atât timp cât ele reprezintă un mijloc adecvat pentru realizarea scopurilor respective
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
interpretarea pe care o dă Nadel puterii tradiției. Ea înseamnă în fapt „frica de a abandona rutina sigură pentru riscurile asociate cu metodele neexperimentate” (Nadel, 1968, p. 403). Este clar că Nadel descrie aici în termeni foarte clari tradiția colectivităților arhaice ca pe o variantă a strategiei satisfăcătorului. Prezența plusvalorii în complexul tradiției apare cu claritate în momentele în care, din cauza schimbării condițiilor, soluțiile recomandate încetează să mai fie adecvate. Chiar și în această situație, tradiția prezintă o mare inerție, continuând
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Panait Istrati, punctată de situații ce amintesc de proza rurală americană (Faulkner, Caldwell, Steinbeck), răscolită de freamăte ce răspund în felul lor tumultului din Pe Donul liniștit al lui Mihail Șolohov. Adecvat cadrului natural e climatul de spiritualitate. Perpetuat din arhaic, acesta conservă frânturi de gândire mitică și magică, exprimate în credințe bizare, eresuri de sursă precreștină, datini pitorești, practici extravagante. Totul învederează persistența irepresibilă a unei tradiții atemporale, conținătoare de o tot atât de nedatabilă poezie. Se poate vorbi aici și de
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
un efect de lună plină și începe din senin să cânte un cântec învățat în prima clasă primară - „Neaua peste tot s-a pus” -, de atunci îl repetă de câte ori vede „regina nopții”. Indiferent de conținut, povestirile, dezvăluind zăcăminte de spiritualitate arhaică, concurează la crearea unui imaginar de extracție mitică. Cititorul e atras într-un tărâm de poveste, în care flăcăii și fetele caută „inima-pământului”, păzită de „cățeii pământului”, babele aduc „caii grâului”, cei cu „trup de grâu, picioare de grâu, cap
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
voiculesciene ale naturii sau descinse parcă din eresuri -, cum și unele animale vorbitoare fabuloase. Ironia incisivă, caricatura și umorul se văd astfel contrapunctate de un registru grav, stăruind adesea în perceperea, lirică și magică, a peisajului sălbatic și a existențelor arhaice. Ineditul personajelor și al scenelor e consolidat de ineditul tehnicii narative: joc liber între relatarea de călătorie și cinegetică, roman satiric de moravuri și de măști, poem al naturii și al adorației franciscane (sau doar laic-ecologistă, bănuindu-se aici o
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
haiduci din perioada 1822-1848, palpitante mai ales la nivelul inventivității și al pitorescului de limbaj. Fără să fie schematice, simpliste, romanele trăiesc în primul rând prin dialog, care, de altfel, predomină; autorul reușește să refacă lumea haiducilor, utilizând un idiolect arhaic, regional, cu un accentuat specific oltenesc, și aceasta într-un mod natural, ce „prinde” un spirit al locului și al vremurilor. Interesant prin construcție - una artistică, elaborată - și savuros prin limbaj, Pădurea nu doarme continuă acțiunea din Vâlva codrului cu
NIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]
-
aflate pe celor doi versanți apare des În publicații. Deosebirile dintre grupările definite etnic se manifestă uneori, dar ele par a fi dominate de numeroasele apropieri care nu țin seama de grupele etnice. Documentele trecutului pun aci În lumină forme arhaice prestatale bazate pe ansamblurile sociale ale văilor pireneene, care ajung până la forme de viață prestatală. Dispariția lor se leagă de apariția statelor moderne spaniol și francez, care fixează frontiera dintre ele pe culmile Pirineilor, Împărțind În două societăți altădată unitare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
aceea a ,,studiilor celtice” care privește populații trăind În Franța, Anglia și Irlanda. Aspectele legate mai ales de credințe sau de artă par a fi cele mai bogate și mai bine Întemeiate; mai totdeauna este vorba despre supraviețuiri. Aici elementul arhaic al originii comune primează, căci viața separată a favorizat apariția unor elemente moderne diverse. ,,Studiile romanice” au alte caracteristici. Astfel, elementul comun cel mai evident este limba originară comună, care se menține peste tot chiar și În forme diverse. Dar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
arbori, de ape, de Înălțimi, de peșteri, cunoscute tuturor. Aceasta explică de ce, În numeroase locuri ale Sud-Estului european, fidelii celor două religii le frecventează Împreună sau unii după alții. Se poate adăuga și că fidelii religiei mozaice mențin aceleași credințe arhaice (Stahl, 1980a). Noile religii bazate pe texte scrise nu puteau ignora cu totul credințele trecutului, scrise sau nescrise; acestea din urmă au fost preluate și transformate, dându-li-se alte interpretări. Astfel, piatra care adăpostește un suflet și pe care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
scrise sau nescrise; acestea din urmă au fost preluate și transformate, dându-li-se alte interpretări. Astfel, piatra care adăpostește un suflet și pe care o vedem nelipsită de pe mormintele musulmane sau evreiești apare și la creștini În formele ei arhaice. Ea este pusă la căpătâiul celui mort, pe morminte; desemnează un spațiu sacru În jurul celui mort; stă uneori În locul unde a murit cineva, În casă, pe pat, ca să aibă sufletul unde să se adăpostească. Apa din vechiul ritual păgân, prezentă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
premusulman, tăierea primei șuvițe din părul unui nou-născut. Un musulman (sau un creștin) roagă un adept al celeilalte religii să accepte să fie nașul primei tăieri a părului. Cazul este tipic pentru rolul pe care Îl poate avea o credință arhaică pentru apropierea fidelilor celor două religii. Am Întâlnit două cazuri În care o ,,nașă” româncă asista la circumcizia unui copil evreu; după ceremonie nașa numea copilul ,,fin” și copilul răspundea ,,nașă”. Se poate adăuga, tot ca un domeniu care apropie
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
diferite practici comune cu caracter magic În caz de boală, de pericol de moarte sau și pentru a depărta intențiile răuvoitoare ale celorlalți oameni (Stahl, 1995a). Religia apare așadar În două situații: una care reunește, alta care depărtează, opune. Religiile arhaice par În zilele noastre să apropie, cele noi bazate pe texte scrise să opună. Trebuie adăugat și că elementele care apropie se observă mai ales la nivelul cel mai de jos, individual, cel al vieții cotidiene; dimpotrivă, elementele care dau
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociale (În antropologie) și pe cultură materială și moduri de expresie culturală (În etnologie), perspectiva comparativă a antropologiei față de cercetarea etnologică a propriei culturi. O altă distincție este aceea dintre investigarea antropologică a ,,fenomenelor emergente” În raport cu studiul etnologic al ,,structurilor arhaice”. În Europa, contextul actual este cel de de extindere a interesului etnologiilor naționale către o ,,scară” de analiză continentală, precum și de apropiere Între specialiștii din țările europene, precum cei germani și francezi. Pe de altă parte, uzul limbii engleze ca
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nuanțele unei neadeziuni funciare. LIPSA NOTA!!!! Bibliografia problemelor evocate În studiul de față este deosebit de bogată, nu o pot reproduce aici; notez, de aceea, studiile pe care le-am semnat și În care se găsește această bibliografie. Astfel, pentru comunitățile arhaice de munte amintesc studiul meu ,,Muntenia, le pays de la montagne” (1995b). Lucrarea lui Jovan Cvijić este un clasic În acest domeniu - La péninsule balkanique. Géographie humaine, Paris, 1918. Lucrarea recentă a lui Francis W. Carter (1977) vorbește totuși În cuprins
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și în „sentimentul românesc al ființei”. Terenul era pregătit de despărțirea de nefilosoficul din Goethe - nu de spiritul goethean, cum ar sugera titlul inițial, Anti-Goethe -, iar după suspendarea forțată din viața culturală din anii ’60, prin buna deschidere către subsolul arhaic al limbii române, pentru a scoate la suprafață și a reactualiza semnificațiile pierdute întru o nouă „rostire filosofică românească”. Poate că se știe mai puțin că în ultimii doi ani de închisoare, când i se pun la îndemână câteva cărți
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]