1,433 matches
-
în cel subiectiv, al operei sale. Din acest punct de vedere, Amintiri din copilărie reprezintă un document uman foarte important, deoarece eternizează copilăria autorului. Marele povestitor reînvie o epocă cu oameni și întâmplări verosimile, o lume a tradițiilor, un sat arhetipal cu o aureola inconfundabila, evocata de afectivitatea scriitorului. Scriind, Creangă se construiește pe sine și de la acest grad de identificare începe să se făurească, tipologic, un fundal complex, un spectacol ce poartă pecetea autenticității. Universul operei lui Creangă, cuprinde povești
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
soi de portret ce merită a fi reținută și de la care se pot porni discuțiile, cu folos în orice direcție productivă: "Poetul zice Adrian Dinu Rachieru vizitat de "gânduri uriașe", trăiește în proiecție cosmică; are instinct metafizic și deschidere spre arhetipal, caută mereu nemulțumit, incapabil de a se fixa idealitatea și muzicalitatea. Cunoaște tensiunea gândului, zborul, "eliberarea", plonjând în actualitate. Este vizionar, de o "seninătate abstractă" sau cutreierat de neliniștile unui spirit damnat". Și, în continuare: "stăpânea, precum puțini, "cunoașterea trecutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și mama, inimi sferoidale profilate în "lumina viorie a simțământului". Grilă de lectură ce ne-a fost propusă de sfârșitul tragediei, cu toată dificultatea determinării finalității pozitive sau negative sub care se oferă interpretării această natură sângerie [...]. Dacă prin substanța arhetipală Gruie Sânger este atașat miturilor arhaice și tipurilor de eroi tragici exemplari, prin caracterul liric al textelor și accentelor biografice conținute, proiectul dramei se înscrie în dimensiunea tragicului interiorizat; nu fabula, ci eroul central, prin înlănțuirea situațiilor limită, destinale, constituind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în baza unor coduri, având în vedere incidența canonului în epoci diferite, dialectica relației sacru - profan în mit, ritual integrând triada hierofanie, cratofanie, ontofanie serie accesibilă gândirii omului medieval, dar nu și omului de azi , pentru care ocultarea semnificațiilor simbolurilor arhetipale și interdicția accesului la mit provoacă marea criză ontologică a lumii moderne (Noica identifică sase tipuri de maladii culturale și ontice : Catholita, lipsa generalului și a principiilor sub amenințarea ideologiilor, Todetita, adică nevoia de-a regăsi individualul, Horetita, adică absența
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
pături, sorbeam fiecare cuvânt și fiecare imagine din serialul acestuia, Călătorie în univers. Iar după două ore de melodii patriotice cu Ceaușescu, muzica lui Vangelis din serial era o adevărată binecuvântare. Pluteam printre stele înfășurat în pături de lână. Imagini arhetipale din Sfânta Scriptură: Femeia este imaginea naturii, iar Bărbatul, cea a logosului. 10 iulie 2000 "Calul bun se vinde din grajd", spune proverbul. Iată de ce nu se mai pot găsi fete valabile, frumoase la suflet și la trup după vârsta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dintre personaje, fără excep ție, am plasat gene de ale mele. A.R. Am intuit o legătură lăuntrică între dum neavoastră și personajul Yoel. A.O. Cred că între un romancier și un agent secret există un gen de similitudine arhetipală. De pildă, când aștept un tren în gară sau îmi aștept rândul la dentist, eu nu răsfoiesc reviste, ci mă uit la oameni. Mă uit la pantofii lor, pentru că pantofii îți spun multe despre cei care îi poartă. Îmi place
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Fabre, în Ignace de Loyola, Ecrits, textes traduits et présentés sous la direction de Maurice Giuliani, S.J., ouvrage collectif, coll. Christus n°76, DDB, Paris, 1991. IV. Exerciții spiritualetc "IV. Exerciții spirituale" Ediții critice Pentru Exercițiile spirituale există următoarele texte arhetipale: versiunea spaniolă numită Autografă (A), cele două variante ale Primei Versiuni, cunoscute sub numele de P1 (1541) și, respectiv, P2 (1547) și, în sfârșit, versiunea Vulgata (V) îngrijită de Frusius și publicată la Roma în 1548 cu titlul Exercitia spiritualia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
geantă asta aici? Desigur, va spune bătrânul.” Dialogul fictiv este proiectat într-un alt timp, arta fiind considerată suport existențial, cea care determină devenirea. Antipa este urmaș al Poetului și toate trăirile sale onirice, personajele imaginate se circumscriu acestui nucleu arhetipal. Narațiunea însăși pare preluată de la acesta proiecții, devenind secundă și ipotetica. Jocul narativ este, din nefericire, excesiv. Textura epica, fragmentara, confuză este întreruptă pe alocuri pentru a fi înserate fișe de lucru din „Jurnalul românului” în care sunt „colate” articole
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
din estul continentului, cu „bărbi lungi și vâlvoi” <endnote id="(530, p. 174)"/>. Doar la unii scriitori ruși evreul apărea câteodată diferit. Imaginea „puiului de pasăre jumulit”, folosită de Gogol (Taras Bulba, 1835) pentru a-l descrie pe Iankel - „evreul arhetipal al literaturii ruse” <endnote id="(455, IV, p. 70)"/> -, a fost preluată de Dostoievski (Amintiri din casa morților, 1862), de Cehov (Stepa, 1888) și chiar de Isaac Babel (Cavaleria roșie, 1926), confirmând o dată În plus aforismul dostoievskian : „Noi toți am
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
poetul și preotul anglican John Donne Într-o predică din 1627, evreii au fost „o Întreagă nație de Caini, pribegi și vagabonzi”. Este „o descriere care combină condamnarea teologică cu cea penală”, comentează James Shapiro. „Precum Cain, evreii erau ucigașii arhetipali ai inocentului, condamnați să rătăcească pe pământ” <endnote id="(688, p. 39)"/>. „Evreii sunt rezervați ca un monument viu al răzbunării divine - se spune Într-o publicație engleză din 1753 -, dacă luăm În considerare semnul roșu pe care unii dintre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fin, crea opere de artă încă și mai ambițioase unele dintre ele, din piele de virgină omorîtă în somn.) Toate astea vor să însemne că gustul lui Brad Bird este impecabil ; pînă și Parisul lui reușește să fie romantic și arhetipal și așa mai departe, fără a părea kitsch sau clocit. Umorul burlesc nu e niciodată grosolan sau mecanic : Bird și-a imaginat pînă în cel mai mic detaliu toate traseele pe care le poate face un șobolan printr-o bucătărie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
n-a intrat în circuitul comercial), mai mult de jumătate sînt pastișe exerciții de măiestrie în diferite genuri hollywoodiene clasice. ̨ n primul lor film, Blood Simple (Sînge pentru sînge), ei vin cu o variațiune amuzantă la una dintre situațiile arhetipale din filmul noir (orășel prăfuit, soție plictisită, soț respingător, amant armăsar : cine o să și-o ia ?) și, pour la bonne bouche, încearcă să-l taie pe Hitchcock la unul dintre jocurile de societate pe care el le-a brevetat (ăla
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nivel minor, deși unul dintre exemplele utilizate de acesta, și anume, Marin Sorescu, numai minor nu poate fi socotit. Modelul, consi- deră Augustin-Doinaș, are relevanță în măsura în care prezența sa spectrală, „fantomatică” se face simțită, pe baza unei tipologii perene cu relevanță arhetipală „[...] sunt embleme cu nume propriu, matrici productive de tipuri umane cu care ne întâlnim zi de zi”<footnot id=”1”> 1. Ibidem, p. 53.</footnote>. Și cu o intuiție excelentă, poetul continuă : „Există o tiranie a oricărui model cultural : ea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
id=”1”> 1. Ibidem, p. 338 (în Contrapunct, 19 octombrie 1990). Eugenia Vodă vine să confirme actualitatea deformării, capacitatea unei viziuni deformatoare de a se substitui realității românești generice, dincolo de contextul istoric, evidențiindu-i astfel caracterul ucronic, dar și caracterul arhetipal, identitar : „Departe de a fi «datat», De ce trag clopotele, Mitică ? e de o actualitate miraculoasă. El ar putea fi făcut, la fel de bine, azi, sau mâine”<footnote id=”2”> 2. Ibidem, p. 343 (în România literară, 1990). Nota bene, nu mai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
e liber - și cea a trezirii - când constată că e de fapt prizonier), până la Perșii sau Prometeu, ideile și laitmotivele pe care le tatonaserăm În toate aceste fragmente i-au servit lui Hughes pentru a construi o structură de situații arhetipale. În timp, aceste sunete s-au amestecat cu fragmente din tragedia lui Eschil În limba greacă și astfel Orghast, piesa pe care Hughes a scris-o apoi pentru noi, inspirată din aceste improvizații, a fost prezentată la festivalul de la Shiraz-Persepolis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mamă, teama de societate și familie. Pentru a ajunge aici ne-a trebuit să parcurgem un drum lung, măsurat nu în ani, ci în trepte de degradare a sentimentelor. El poate fi măsurat prin repere semnificative, constând în persistența fricii arhetipale de oprobriu social. Frica, sentiment dominant, ne tot urmărește peste tot... * Nu forțez o concluzie. Dar sunt consternat de ușurința cu care se privește vândutul copiilor. Aici ajungem la o problemă extraordinară, insuportabilă. Înstrăinarea înseamnă afectarea celui mai elementar sentiment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
culturale, aplicat atunci când sunt clasificate miturile de constituire a civilizațiilor sau mentalitățile colective, ca urmare a analizei narațiunilor fondatoare pentru arealele subsecvente. Un corpus mitologic dezvoltat într-un amplu perimetru cultural poate fi coerent și unitar, dacă atât structurile sale arhetipale, cât și cele simbolice se regăsesc în micro-mitologiile locale, în imaginarul fiecărei populații, chiar dacă aceasta din urmă este înglobată într-o formă statală trans-etnică. Nu în ultimul rând, semnificația creează și funcția mitului, care este de ordin explicativ (în acest
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
familii întregi de subiecte sau poate fi urmat un traseu individual, al unei anumite noțiuni, care a devenit la un moment dat un important nod al amplei rețele de teme, în schema și în structurile imaginarului colectiv (simbolice, mitice sau arhetipale). Ar fi necesară o clarificare a accepțiunii acordate aici noțiunii de schemă (nu cu semnificația kantiană, prezentată în Critica rațiunii pure): pe lângă faptul că este "o generalizare dinamică și afectivă a imaginii [și] constituie factivitatea și non-substantivitatea generală a imaginarului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și imperiale), intermediar obligatoriu în drumul acesteia spre imaginea reală (figurală). Nevoia de a expune, de a proiecta în afara sinelui ideea de putere și sensul acordat ei, duce la o anumită concentrare a intuiției, care, prin intermediul schemei, ajunge la "substantivizarea" arhetipală - spre exemplu, la figura întemeietorului de cetate sau de lume (Durand, Structurile antropologice 52). Într-o perspectivă jungiană, din aceste forme matriciale pot fi derivate conceptele și simbolurile, care, spre diferență de arhetip, imuabil și universal, sunt fluctuante și chiar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și fericire (caracteristici pe care le regăsim în morala romană și în teoria imperială despre putere, în conceptul de æternitas), punând imitatorul (augustul, ca să continuăm exemplul ales) în armonie cu tensiunea universului (exprimată mitic la Roma de "prezența" și figura arhetipală a lui Jupiter Capitolinul - v. fig. 2.a). Concepțiile numite "substanțialiste" (la Aristotel, formele și materia intră într-un ansamblu nedivizibil, care se numește substanță, oūsìa) se situează între filosofii materiei și cei ai "esenței", printre care îl regăsim pe
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
despre care am discutat; totuși, punctul lor de convergență și de raportare rămâne ideea unică de divinitate. Modelul său de societate pornește de la observarea a ceea ce există în practică și de la elementele cele mai reprezentative (cu toate că o consideră o formă arhetipală, Platon nu integrează însă adunarea, puterea politică a demos-ului negăsindu-și locul în cetatea sa ideală; imperiul creștin va suspenda și el, prin Iustinian I, această instituție, căreia lumea greco-romană îi va dedica de altfel un for public). Tratarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
va fi posibilă reprezentarea doctrinară a lui Christos nu numai ca întrupare a divinului, ci și ca om. Aceste două ipostaze, divină și umană, în relația lor cu arhēíron, pot fi regăsite în cadrul imaginarului la un nivel paradigmatic, arhetipal, generativ de modele și de tipuri reprezentative. Fiul, care era Numele Tatălui, devine reprezentarea Tatălui. Cuvântul "consubstanțial" de la Niceea autorizează, în fapt, toate interpretările iconografice. Teama de idolatrie prin imagine se va estompa așteptând întoarcerea intransigenței: iconoclastia. (Tristan 317). Asemănarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pentru că reflectă și relația dintre fapte concrete, idei, valori, repere simbolice ale timpului sau moștenite odată cu tradițiile comunității și cu cele ale instituțiilor puterii. El este caracterizat însă și de o anumită convenționalitate, pentru că procesul colectiv de memorare utilizează scheme arhetipale, scenarii mitice, relații simple de confruntare sau de complementaritate, structuri stereotipe, care îl compun și îi asigură continuitatea și eficiența. Temele cu caracter politic (analizate, printre mulți alții, de Valentin Al. Georgescu, Vlad Georgescu, Andrei Pippidi, Dan-Horia Mazilu), desprinse din
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în mod actual, sigur și irevocabil) acut adecvat adecvat (în mod adecvat sau nu) agresiv aleator aleatoriu altruist amănunțit amiabil analog anecdotic anormal (în mod (a)normal) antimarxist (în cel mai antimarxist mod cu putință) aparent aparte apăsat aproximativ arbitrar arhetipal artificial artificial (în mod material sau artificial) artizanal asemănător aspru atractiv (în mod atractiv și convingător) atractiv (în mod atractiv și plăcut) autentic automat autonom autoritar autoritar (în mod autoritar și direct) avantajos binar bizar brutal capitalist captivant (în mod
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
pentru întoarcerea lui Dumnezeu”. Ultimul sunet al șofarului semnifică dorința umană „de a atinge bunătatea și recunoștința”. * Sărbătoarea sorților (Purim). Sărbătoarea face trimitere la perioada sacră dintre distrugerea primului templu și ridicarea celui de-al doilea. În amintirea acelui episod arhetipal, „Purimul se sărbătorește cu petreceri și daruri constând în hrană pentru cei nevoiași, iar în sinagogi se citește Megillah (sulul cărții Esterei)”. * Sfințirea Templului (Hanuca). Este sărbătoarea purificării templului de către evrei. În fiecare noapte din această perioadă se aprinde o
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]