1,567 matches
-
ce construiesc fabrici și pe rudele acestora, le acordă împrumuturi fără dobândă, precum și privilegiul de a cumpara, începând din 1721, robi de la moșieri pentru a-i folosi în întreprinderile proprii. Prin ucazul din 23 martie 1714, Petru schimbă statutul familiilor aristocratice, prin care împiedică fărâmițarea pământului; fiul sau fiica cea mai mare vor moșteni tot pământul, ceilalți copii își vor împărți între ei bunurile mobile. S- renunțat la titlurile tradiționale cum era cel de "boier", adoptându-se cele de "conte" și
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
geocentrism. Acest aspect mai mult sau mai puțin important din punct de vedere strict astronomic, avea totuși în epocă o importanță copleșitoare, ținând cont că ordinea planetelor juca un rol crucial în realizarea prezicerilor astrologice, atât de populare la elita aristocratică a Europei. Copernic a devenit conștient de aceste neajunsuri ale astronomiei zilei în perioada stundenției lui la Bologna, unde a aflat despre critica serioasă făcută cu o jumătate de secol înaintea publicării lucrării coperniciene de către umanistul italian Pico dela Mirandola
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
viziunii, acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenescului. Tolstoi s-a manifestat, totodată, și ca eseist, dramaturg și reformator în domeniu educației, calități care l-au consacrat drept unul dintre cei mai cunoscuți membri ai acestei vechi și aristocratice familii rusești. Interpretările sale literare privind învățăturile etice ale lui Iisus Hristos l-au făcut să devină mai târziu, spre sfârșitul vieții sale, un fervent comentator al învățăturilor lui Hristos, în sensul lor social, pacifist și nemediat de vreo putere
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
își neglijează cursurile de la facultate. Așa că, își petrecea zilele bucurându-se de orice femeie care îi ieșea în cale. În această perioadă a tinereții el organizează petreceri, este prezent la toate balurile și se complace în ambianța fastuoasă a cercurilor aristocratice pe care le frecventa însă curând, acest moment din viața sa în care scriitorul este atras de strălucirea lumii mondene, va lua sfârșit. Deși pentru el chiar și să studieze limbile străine era un privilegiu, și-a ignorat îndatoririle și
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
noiembrie între orele 11:45 și 14:15, mii de oameni își iau rămas-bun de la Tolstoi. La orele 15:00 are loc înhumarea lui Tolstoi în pădurea Zakaz, în locul dorit de el. Dacă Dostoievski a avut parte de o înmormântare aristocratică, aristocratul Tolstoi a avut parte de una simplă. Primul a fost iertat de Biserică pentru păcatele lui. Al doilea nu a iertat niciodată Biserica pentru păcatele ei. Într-adevăr, operele lui Tolstoi - una din culmile cele mai înalte ale realismului
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Тухачевский) (16 februarie 1893 - 12 iunie 1937), a fost un important comandant militar sovietic și poate una dintre cele mai importante victime a Marii Epurări staliniste de la sfârșitul deceniului al patrulea. Tuhacevski s-a născut lângă Smolensk, într-o familie aristocratică de origine poloneză. A absolvit Școala militară Alexandrovskie în 1914 și a fost încadrat în rândurile Regimentului de Gardă Semionovski. În timpul primului război mondial a aavut gradul de locotenent. A fost luat prizonier de germani și a fost închis în
Mihail Tuhacevski () [Corola-website/Science/299669_a_300998]
-
că ""și-a pus sufletul pe lemn și viața pe pânză"". La un an după ce a sosit la Toledo, pictorului i se naște primul fiu, Jorge Manuel. Mama copilului este Jeronima de las Cuevas, al cărei nume îi indică originea aristocratică, femeie cu care, totuși, El Greco nu se va căsători niciodată. În scurtă vreme, frumusețea tablourilor lui El Greco atrage atenția regelui Filip al II-lea, un mecena al artei, care îl cheamă pe pictor la Madrid și îi încredințează câteva comenzi
El Greco () [Corola-website/Science/299118_a_300447]
-
și comportamente fixate de Licurg (secolul IV î.Hr.). Atena cultiva, într-o oarecare măsură, „libertinismul”. Democrația ateniană respecta următoarele principii: egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii ("isonomia"); libertatea individuală; libertatea cuvântului; participarea la guvernare. Platon caracteriza acest regim ca o guvernare aristocratică, exercitată cu aprobarea demosului. Era o democrație directă, cu întrebuințarea votului direct, dar limitată la teritoriul unui oraș-stat și la categoria bărbaților liberi, cu excluderea femeilor, metecilor, sclavilor etc. Modelele de organizare politico-administrativă din Sparta și Atena se regăsesc, cu
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
definitiv importanța politică, dar vor rămâne și după cucerirea romană (secolul II î.Hr.) simbolurile a două moduri de organizare și exercitare a puterii politice: oligarhia și democrația. Pericle (495-429 î.Hr.) a fost un om de stat atenian. Descendent al familiei aristocratice a Alcmeonizilor, s-a afirmat de timpuriu ca lider al „democraților” atenieni în lupta împotriva conservatorilor. A condus cetatea în funcția de strateg. A încercat să impună hegemonia Atenei în Mediterana de Est și să creeze un adevărat „imperiu maritim
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
un an (1889-1890) drept soldat în armată franceză, si a staționat la cazarma Coligny din Orléans, timp care i-a oferit o altă locație pentru românul sau. Tânărul Proust a fost un diletant și un monden cu trecere în saloanele aristocratice ale vremii, pe masura ce renumele sau de scriitor s-a consolidat. Reputația să de snob și de estet l-a împiedicat să găsească un editor pentru primul român al ciclului " În partea dinspre Swann", printre cei care l-au refuzat numărându
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
speță joasă”, mult mai potrivită pentru satiră. Versul permitea să dăinuie cultura tradițiilor orale, devenind, cu toate acestea, limbajul autorilor care-și compuneau cu grijă textele - texte care să fie răspândite în scris, păstrând totuși forma artistică îngrijită. Subiectele erau aristocratice. Tradiția textuală a cărților ornamentate și ilustrate scrise de mână permitea o clientelă din rândul aristocrației sau a clasei orășenești bănoase, dezvoltate în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, pentru care aventurile cavalerilor era în mod clar o
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
un secol după Augustin, în perioada când, sub presiunea năvălirilor barbare, Imperiul Roman de Apus ia sfârșit în anul 476, o dată cu detronarea ultimului împărat, Romulus Augustulus, de către Odoacru, căpetenie a unei seminții germanice. Boethius aparținea unei vechi și influente familii aristocratice romane, "Anicienii", dintre care mulți reprezentanți fuseseră consuli, ca și tatăl său, Flavius Manlius Boethius. Rămas de tânăr orfan, Boethius este crescut sub tutela lui Quintus Aurelius Memmius Symmachus, cu a cărui fiică, Rusticiana, se va căsători mai târziu. În
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Book), un recensământ al întregii populații, a proprietăților funciare și a averilor acestora în scopul impozitării. din timpul Evului Mediu avea să se caracterizeze prin război civil, război în afara granițelor, insurecții sporadice și uneltiri politice larg răspândite în rândul elitei aristocratice și monarhice. Henric I, cunoscut de asemenea și ca Henric Beauclerc (numit astfel datorită educației sale - pentru că fratele său mai mare, William era moștenitorul legal, dându-i-se în consecință pregătirea concretă pentru a deveni rege, Henric a primit educația
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
a fiului său în Normandia, sclavia încă exista, iar băiatul a avut de suferit datorită faptului că era pe jumătate negru. În 1786, Thomas-Alexandre s-a înrolat în armata franceză, folosind numele de familie al mamei sale ca să protejeze reputația aristocratică a familiei. În urma revoluției franceze, marchizul și-a pierdut proprietățile, dar Thomas-Alexandre Dumas a avut o carieră distinsă în armata revoluționară, ajungând la gradul de general înaintea împlinirii vârstei de 31 ani. Thomas-Alexandre s-a căsătorit cu Marie-Louise Elisabeth Labouret
Alexandre Dumas () [Corola-website/Science/298775_a_300104]
-
tatălui său din anii de glorie a lui Napoleon i-au stârnit imaginația pentru aventuri și eroi. Deși săracă, familia tânărului de douăzeci și doi de ani Alexandre Dumas, a păstrat atât reputația distinsă a tatălui său cât și legăturile aristocratice, aceasta fiindu-i de folos după restaurarea monarhiei. În 1823, se mută la Paris, unde, datorită caligrafiei sale, intră în slujba Ducelui d’Orléans. După studii neglijate, a lucrat ca funcționar în biroul unui notar și a debutat redactând piese
Alexandre Dumas () [Corola-website/Science/298775_a_300104]
-
asociație internațională de scriitori, cu sediul la Londra, devenindu-i primul președinte. O dată cu Sfârșit de capitol, un nou triptic care va prelungi trilogiile precedente, el descrie lenta eroziune a unei alte familii, cu tradiții mai vechi și de sorginte mai aristocratică decât cea a familiei Forsyte. Cu puțin înainte de moartea scriitorului, în 1932, un premiu Nobel pentru literatură vine să încoroneze această operă, în care satira socială este temperată de nostalgia unei lumi revolute. Galsworthy nu va putea să-și primească
John Galsworthy () [Corola-website/Science/298833_a_300162]
-
fost adăugate din ce în ce mai multe îndrumări, lista originală de 72 de clauze ajungând în final până la câteva sute. Rândurile templierilor erau împărțite în trei categorii: cavalerii aristocrați, sergenții proveniți din oameni de rând și clericii. Cavalerii trebuiau să fie de origine aristocratică și să poarte mantii albe. Erau echipați drept cavalerie grea, cu trei sau patru cai și cu unul sau doi paji. Pajii, în general, nu erau membri ai Ordinului, ci erau străini angajați pentru o anumită perioadă de timp. Din
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
bunicii sale, Natsu, care a luat în primire copilul imediat după naștere și l-a separat de părinți. Natsu făcea parte dintr-o veche familie de samurai, strănepoată a unui daimyo (prinț), înrudită chiar cu dinastia Tokugawa; își dădea aere aristocratice, chiar și după căsătoria cu bunicul lui Mishima, un om comun, un birocrat care s-a îmbogățit în paradisul fiscal al noilor frontiere coloniale. Natsu era o femeie încăpățânată, "maladivă, puțin isterică, chinuită de reumatisme și nevralgii craniene", uneori violentă
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
dureri cumplite, iar tânărului Mishima îi revenea sarcina să o maseze. Pe seama lui Natsu pun biografii lui Mishima fascinația acestuia pentru moarte și pentru lucrurile excentrice. Natsu citea cărți în limba franceză și în limba germană și avea un gust aristocratic pentru teatrul Kabuki. Natsu nu i-a permis lui Mishima să stea la soare, să practice vreun sport, sau să se joace cu ceilalți copii. Era mai mult singur sau înconjurat de verișoare și păpușile acestora. "Contactului acesta cu un
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
al partidului radical-reformator. Noguchi, fost ministru și ambasador în Anglia, se remarca prin trupul slab și uscățiv, obrazul lipsit de armonie, numai “ochii îi sticleau vioi și limpezi pe sub coama de păr cărunt”. Era un idealist, încorsetat în obiceiuri vechi aristocratice, ținea cu sfințenie la tradiție, ducând o viață de o simplitate demnă. Relația dintre cei doi începe în acea noapte a banchetului, moment din care atât viața lui Kazu cât și cea a lui Noguchi vor străbate drumuri întortocheate. Imediat
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
Puritatea”, în sensul de aici, este probabil cel mai bine descrisă ca o atitudine necompromițătoare, cinstită față de chemarea interioară a unora, oricare ar fi aceasta. Eroul principal, Matsugae Kiyoaki, un tânăr frumos de 18 ani, aparținând unei familii cu veleității aristocratice, intră prin adopție în familia Ayakura. Legătura secretă cu fiica familiei îl face pe Kiyoaki să se simtă vinovat și se hotărăște să-și curme viața. Kiyouaki îi lasă o scrisoare prietenului său, Honda Shigekuni, vestindu-l că, după moarte
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
găsit și editorul primei sale colecții de poeme, „Der Sand aus den Urnen” („Nisipul din urne”). La Paris, în noiembrie 1951 a întâlnit-o pe graficiana Gisèle Lestrange, cu care s-a căsătorit la 21 decembrie 1952 în ciuda opoziției familiei aristocratice a Gisèlei. În următorii 19 ani, ei și-au scris peste 700 de scrisori în care se resimte influența stilului lui Franz Kafka din „Scrisori către Felice” și „Scrisori către Milena”. Celan a purtat și o corespondență celebră și de
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
ecranele britanice cu comediile fraților Marx, în timp ce interesul pentru natură se dezvoltă, apărând parcuri și organizându-se croaziere în Maroc, Insulele Canare și Scandinavia. Burghezia urbană mijlocie era imensă numeric, având un rol economic și politic important, umplând fisura dintre elita aristocratică și clasele inferioare. Deși democratică, cosmopolită, dinamică și întreprinzătoare, Marea Britanie era îngrijorată de evoluția relațiilor internaționale, mai ales de ascensiunea nazismului și comunismului în Europa. În 1916 irlandezii proclamă independența Irlandei, dar sunt înfrânți de armata engleză. Adunarea Constituantă de la
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
Pieței vechi" în vremurile de la începutul evului mediu. Numele acestei așezări este menționat ca Anescede sau Enscede însemnând fie "în apropiere de graniță" (cu Bentheim) sau "în apropiere de Es" și se menționează o biserică, o piață și o casă aristocratică fortificată. Enschede a primit drepturi de oraș în 1325 de la Jan van Diest, episcopul de Utrecht și de aici înainte i-a fost permis a se apăra cu un zid. Pentru ca un zid de piatră a fost prea scump (pietrele
Enschede () [Corola-website/Science/297739_a_299068]
-
renăscut repede. Cele mai cunoscute piese din perioada de început a Restaurației au fost comediile lipsite de sentimentalisme și "dure" ale lui John Dryden, William Wycherley și George Etherege, ce reflectă atmosfera de la curte și celebrează un mod de viață aristocratic de tip macho plin de intrigi și cuceriri sexuale. După o scurtă decădere atât în cantitate cât și în calitate în anii 1680, jumătatea anilor 1690 cunoaște o a doua perioadă de înflorire a dramaturgiei, în special a comediei. Comedii
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]