1,856 matches
-
margine, abure, fagure, foarfece, șoarece, aripă, arșiță; amfibrahe (cu accent pe penultima silabă) afară, aramă, această, atare, aproape, albastru, secară, bucată, fereastră, sprânceană, luceafăr, mioară, nepoată, vioară, cărare, căldare, văpaie, cetate, dreptate, cutare; anapeste (cu accent pe ultima silabă) aurar, armăsar, argintar, furnicar, împărat, turturea, guturai; (d) cuvinte formate din patru silabe lumânare, bunătate, sănătate, greutate, noutate, dimineață, căprioară; (e) cuvinte formate din cinci silabe seninătate, vecinătate etc. (Caracostea, 2000, pp. 301-317, vezi și Munteanu, 2005, p. 145); * silabe paronime: bra
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sentiment. Aveam sufletul gol, ca o cochilie. Și apoi mâna noduroasă care-mi arată patul. Pretențiile nu erau mici. Moșulețul voia „nevastă”! Totul inclus. F. a trebuit să-i explice că sunt obosită după drum și n-aș face față „armăsarului” din el. Dezamăgire, dar discuția a continuat și s-a liniștit că va avea nevasta dorită. În orice moment putea chema carabinierii în cazul unui refuz categoric și al unei comportări dure din partea noastră. — Te trimite-n țară moșul! Taci
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
că nevasta lui Măruță ar fi vinovată: Atunci au făcut cercare. S-au dus la mormânt și au uns cu miere crucea. A doua zi, nici neam de miere. Spurcata venise și linsese tot. S-au dus atunci noaptea, cu armăsar alb. N-a fost chip să-l facă să treacă peste mormânt. Au început oamenii a săpa și au găsit-o sfârticată și într-o dungă pusă. Nu mai era pe spate, acolo, vorbesc. Și nu se mai putea duce
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
acuzat că este un... alogen. Vânătorilor de oameni nu le priește liniștea. Ei trăiesc din demascarea băieților răi. Unde nu există păcate, le inventează. Altfel, ar intra în șomaj. Unde există păcate, le ridică la proporții gigantice, transformând țânțarul în armăsar. Altfel, s-ar trezi fără sinecurile care le asigură o existență îmbelșugată. Un pensionar de lux al câtorva servicii de tăiat frunză la câini s-a văzut refuzat de toate instituțiile occidentale pe unde a încercat să-și mute pușcociul
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de mămăliga. Așadar, „mărunței” ca Philippide, Emil Botta, Stamatu, Doinaș, Stelaru, Caraion s-au chinuit degeaba. Înainte de a se căuta de talent, unii se duc la notarul de postmodernism și la felcerul de zecism. Cu patalamalele la mână, preiau frâiele armăsarului literar. După ce unui zecism i s-a opus un și-mai-zecism, iată că fracturismul pare să ia caimacul. Ni se spune că ar fi vorba de „o negație neoavangardistă a optzecismului”. Ața o fi, numai că tristihul: „Sunt atent cu tine
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
energie pozitivă, căci asocierea cu muzica rock îi leagă de semnele culturale ale plăcerii și participării sociale, aspecte ce sînt contopite cu imaginea familiei din respectiva scenă. Scena de la bar se încheie cînd soția lui Goose îi spune acestuia "Goose, armăsarul meu, du-mă în pat, altfel mă pierzi pentru totdeauna". Pentru acești trăgători de elită, deci, căsătoria, distracția și o viață sexuală intensă sînt livrate într-un singur pachet, numit căsnicie și familie: destinația ultimă a lui Maverick și Charlie
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
centrează în jurul puterii falice și a amenințării valorilor masculine în anii '60 și '70 și reafirmarea lor în anii '80. A fi "trăgător de elită", înseamnă în mod evident a fi nu numai pilot de luptă de elită, dar și "armăsar" de elită și cele două competențe sînt în permanentă legătură pe tot parcursul filmului. Cînd Maverick este victorios în faptele sale de bravură, obține și femeia dorită, iar cînd suferă o înfrîngere, aceasta îl părăsește; cînd, la sfîrșit, revine triumfător
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
județului Lăpușna l-a salutat pe Carol în numele populației județului. Carol și Mihai au vizitat gospodăriile comunale model, băile model, dispensarele și expoziția de animale de rasă. Au mai vizitat magazia uneltelor agricole, trioarele, crescătoria de păsări, grajdurile model pentru armăsari reproducători și pentru tauri. Prefectul județului i-a descris lui Carol planul de înzestrare a tuturor caselor cu astfel de gospodării comunale model. Când au vizitat grajdul armăsarilor, prefectul județului i-a oferit în dar lui Mihai, din partea județului Lăpușna
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mai vizitat magazia uneltelor agricole, trioarele, crescătoria de păsări, grajdurile model pentru armăsari reproducători și pentru tauri. Prefectul județului i-a descris lui Carol planul de înzestrare a tuturor caselor cu astfel de gospodării comunale model. Când au vizitat grajdul armăsarilor, prefectul județului i-a oferit în dar lui Mihai, din partea județului Lăpușna, un superb mânz din rasa Orloff. Mihai, încântat de dar, a mulțumit și a mângâiat mânzul. Lui Carol i s-a oferit în dar un berbecuț karakul și
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ei, n-ați avea arme care să vă aducă gloria, n-ați avea armuri care să vă apere și n-ați avea straie de mătase. Ei Împletesc platoșe și țes stofă fină, ei aduc din țări Îndepărtate pietre prețioase și armăsari mândri, piei și sare! Ce-ar fi viața noastră fără toate acestea? și care le e plata? Nimic altceva decât lovituri, umilințe și dispreț. și, ca să știți o dată pentru totdeauna: n-am să Îngădui asemenea josnicii În orașul meu! Nimeni
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În ochii Îndrăz neți ai lui Bertold, În toată făptura lui, era ușor de ghicit un temperament nestăpânit, Conrad părea statuia Însăși a liniștii. Interesul veșnic treaz al lui Bertold, care-l făcea să semene Întru câtva cu un splendid armăsar arab, se transformase la fratele său mai tânăr Într-o pasiune rece, calculată, care dădea ochilor lui un aer ciudat și celorlalți sentimentul că nobilul bărbat se găsea Într-o altă lume, În care numai el avea acces. Bodo se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ministerialului din Opfingen. și el, și stăpânul lui răsu flau greu, neobișnuiți cu ritmul precipitat al nobilului animal. — M-au făcut cerșetor, blestemații. Mai bine m-ar fi omorât. — Cerșetor? Nu s-ar zice, preasfinte părinte, ripostă cavalerul Înfrânându-și armăsarul. Cine vă vede, monseniore, se poate gândi la orice, numai la mizerie nu. Privirea lui Eglord cercetă cu ironie făptura bucălată a omului sfânt, capul lui rotund ca o bilă, fața strălucind de sudoare și ochii mici care trădau o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Adelheid neîncrezătoare. — Domnul cavaler mi-a spus că un șarpe i-a speriat calul. — Așa, vasăzică un șarpe... — Da, dar la părintele Constantius e bine Îngrijit. Puteți fi liniștită. L-am urcat pe asinul meu, bineînțeles cu voia lui, fiindcă armăsarul și-a frânt și el piciorul În cădere, și l-am dus la mânăstire. Nu se află mai mare tămăduitor ca părintele Constantius. Domnul Bodo avea dureri mari și i se umflase piciorul, a trebuit să-i tăiem cizma. Apoi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
creștinește, când am vă zut că mai răsufla Încă. Într-adevăr, dintr-o rană adâncă din piept Îi curgea sânge. Deci era În viață. Atunci l-am legat cât am putut de bine și l-am urcat pe frumosul lui armăsar, care nu se mișcase de lângă el. Parcă pricepea că stăpânul Îi este În primejdie de moarte și-i stătea alături, ca și cum ar fi vrut să-l salveze. Ce era să fac? Am făcut cale-ntoarsă, pentru că părin tele nostru Constantius e
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe Adelheid cu părul despletit, călărind peste o apă tulbure pe care pluteau la vale leșuri Însângerate. La celălalt mal stătea Bertold și-i făcea lui, Conrad, semne să treacă dincolo. Bertold, cu armura lui strălucitoare, era călare pe un armăsar alb cu harnașament argintiu. Dar fața nu i se vedea. Sub viziera ridicată a coifului nu se zărea decât o pată nelămurită. Tânărul prinț se trezi speriat. Se ridică dintr odată dintre pernele Înalte de mătase cu flori albastre și-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de sănătate fizică si morală. Fără cultură, dar cu inteligență spontană, sobri, prietenoși, onești. Între Cojocaru și Tăcău locuia săteanul Anghel Buzdrugă, un minunat crescător de vite. În 1917, În plin război, el poseda 20 de iepe și un minunat armăsar, bine dresat, care În schimbul unei mici cantități de ovăz, Îi aducea În fiecare seară herghelia la curte. A. Buzdrugă a fost primul meu dascăl În ale zootehniei. Ajuns În baltă cu câțiva cai, am fost povățuit de el să le
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ce le făcea acolo armata germană, am asistat la prinderea lor cu arcanul ca În Texas. În semi sălbăticie trăiau și porcii. Pentru a se apăra de lupi, iepele făceau roată, cu crupele În afară, cu tineretul la mijloc, iar armăsarul pregătit de luptă În afară. Scroafele făceau cerc, dar cu boturile În afară pentru pentru a Încolți lupul. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 28 Iată lucruri pe care germanii nu le cunoșteau. Aici domnea un complet
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
statuie. Nici nu-ți dădeai seama dacă respiră sau nu. Tânărul domn, stimabilă domnișoară, sare din nou spontan Pribeagu, are o alergie ciudată la toamnă. Nicidecum nu este timorat de frumusețea dumneavoastră inegalabilă. De l-ați vedea vara, e un armăsar adevărat și plin de energie ca un iepuraș bezmetic. — Vai, mulțumesc, râde tânăra. Dar sunt sigur că tânărul domn... — Cristian... Cristian Vasile, se prezintă în sfârșit. — Ei, sunt sigură că domnul Vasile a mai trecut prin nenumărate alergii, sărăcuțul, doar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Na, hai, băieți, va ! Ceilalți i aici deja, na, hai să vedeți caleașca ! Și au fost poftiți imediat într-o curte mare, la câțiva pași, în care erau pregătite trei trăsuri vechi, fiecare cu câte doi cai mari și negri, armăsari de-a dreptul. Cu asta se ocupau țiganii lui Știrbu de lângă Vergului, luau trăsuri nefolosite, înlocuite tot mai des de bogătași cu mașini scumpe, le dădeau jos toate dantelăriile și pernele, toate ornamentele și mai ales fierul, dacă era, le
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
monoclu gesturile fiecărui adversar. Se așezase deja în trăsură, în spate, și se prinsese bine cu o curea. Avea și un baston elegant, de care se putea folosi să se sprijine la zdruncinături. Iar ajutorul său, care urma să biciuiască armăsarii, un tânăr foarte atletic, se încălzea lângă prima roată, făcând puțină gimnastică. — Eu iau hamurile, le zice Fernic în șoaptă. Sachi, tu stai în spate, te ții bine, uite, te prinzi cu mâinile de mânerele astea, și ne zici cine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
asta e, nu există nicio regulă, amice. Important e doar să ajungem primii. Ne luăm banii înapoi, plus profitul, încă douăzeci de mii, și mergem să petrecem ! Iar cursa, ai să vezi, va fi de neuitat ! Și-au inspectat toți armăsarii și vehiculele câteva minute, apoi și-au scos la stradă trăsurile și le- au înșirat la o linie trasă bine în pământ de Știrbu cu piciorul. — Bun, să vă reamintesc, prințișorilor, că aici fiecare face cum vrea, atâta timp cât nu-mi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la un paralelism pragmatic între procedeul literar al metaforei negate în colinde și acest basm. Nu putem face abstracție de repartizarea timpurilor verbale din fragmentul de mai sus. Dacă perfectul simplu caracterizează intrarea în scenă a zmeului, tot ceea ce conturează armăsarul ține de valoarea durativă a timpului imperfect indicativ. Acțiunea zmeului este surprinzătoare, dar limitată, odată ivit, el poate fi învins de voinic. Interjecția prezentativă stă în sfera timpului prezent, instaurat prin capacitatea evocatoare a poveștii, și constituie poarta de intrare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe suprafețe întinse părând, în acest context, posibilă. În plus, splina „este socotită a fi un antrepozit de energie, yin, pământesc”, ceea ce eliberează bidiviul de contactul cu contingentul și îl face, așa cum și demonstrează evoluția basmului, un maestru inițiator. Mitul armăsarului Soarelui există în nordul Europei încă din epoca bronzului; „atributul esențial al călătoriilor solare este rapiditatea, astrul zilei fiind de aceea cal și călăreț totodată”. După G. Durand mișcarea temporală este cea mai importantă în simbolismul hipomorf solar, „calul e
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ilfov), „din văzduh se lasă un cal alb și frumos, având în cap un căpăstru de aur presărat cu pietre nestemate” (Strâmbu - Dâmbovița). Râvnit de împărat, calul cu însemne solare, similare celor de pe pielea eroului solar, este de fapt un armăsar împodobit după natura sa specială: „în spate avea o peatră nestimată ce lumina ca luna și-n pept alta mai mare, ce strălucea ca soarele; d-aia îi zicea «calul cu soarele-n pept și cu luna-n spate»”. Capacitatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru această apariție cu filiații arhaice: solarul și afinitatea cu apa. Solaritatea perechii mitice este susținută de indicii morfologice și stilistice, precum și de efectele concrete pe care atingerea calului le are asupra naturii. De fapt, toate detaliile ținutei eroizante aparțin armăsarului care este de cele mai multe ori galben, iar harnașamentul său orbește: „Și-i N. pe-un cal galben,/ Pe-un cal galben, alb de spume./ Și nu-i galben din făptură’’, „Călare pe Gălbioru;/ înota șeaua în aurelu/ Și scărițe-n
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]