2,557 matches
-
mă Înșală ei pe mine. Rue des Francs-Bourgeois: mă aflu În cartierul Marais, Îl cunosc, peste puțin or să apară vechile măcelării kosher, ce legătură au evreii cu Templierii acum, când am stabilit că locul lor În Plan le revenea Asasinilor din Alamuth? De ce sunt aici? Caut un răspuns? Nu, poate că vreau doar să mă depărtez de Conservatoire. Sau poate că mă Îndrept confuz către un loc; știu că nu poate fi aici, dar caut numai să-mi amintesc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pendre à la Tour Eiffel. (Blaise Cendrars) Nu știam pe unde vine asta, nu Îndrăzneam să-l Întreb pe taximetrist, pentru că cine ia taxiul la ora aceea o face ca să se ducă la el acasă, altfel e cel puțin un asasin, iar, pe de altă parte, el mormăia că centrul era Încă plin de studenții ăia blestemați, de autobuze parcate peste tot, o mizerie, dacă ar fi depins de el, toți trebuiau puși la zid, și că era mai bun un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sau nebuni declarați; de multe ori ei pot să fie scriitori sau artiști. Dar aceștia din urmă prezintă aceleași trăsături intelectuale - de cele mai multe ori la fel de somatice - ca și membrii aceleiași familii antropologice care își satisfac instinctele rău intenționate ale unui asasin sau a unui terorist în loc să le satisfacă cu stiloul și pensonul. Unii dintre acești degenerați ai literaturii, ai muzicii și ai picturii au obținut, în ultimii ani o faimă extraordinară și numeroși admiratori le exaltează ca și cum ar fi creatorii unei
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Dedal, la porunca regelui. Pentru Dedal, sensul Închisorii era În construcție; lui nu-i păsa de săracul Minotaur prins acolo ca În capcană, În Întuneric, fără nimic altceva decît propriile-i gînduri de răzbunare, forțat să supraviețuiască numai cu carnea asasinilor pe care regele Îi trimitea cu regularitate să-l ucidă. Nebunul de alături construiește un labirint, Își dă seama Wakefield, iar creatura captivă În miezul lui sînt eu. Zace toată noaptea treaz, gîndindu-se la biata și trista bestie cretană. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pericolului bolșevic”. Rolul învățămîntului și al „luminătorilor neamului” în promovarea concepțiilor ultranaționaliste și antisemite este denunțat, și el, în repetate rînduri. Vinea dă, apoi, tonul luărilor de poziție în favoarea „revoluției socialiste” - e adevărat, nu fără unele precauții „esopice”. În „Popovici asasinul“ vituperează împotriva asasinării sălbatice a unor comuniști basarabeni de către generalul Popovici; în „Comemorarea messiei roșii“ face elogiul mesianismului marxist și afirmă că revoluția sovietică va ști să se unească împotriva atacurilor „burgheze” ale Europei și Americii; în „Sărbătoarea revoluției“ clamează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
i-a adus vești neașteptate. L-a văzut pe Gaston la hanul Iwate din Sanya, o zonă rău famată din vecinătatea cartierului Asakusa. Era împreună cu un bărbat. — Gaston era cu Endō, din banda lui Hoshino, preciză bătrânul. E un bine-cunoscut asasin. Cu totul întâmplător, e un fost student de-al meu. S-a purtat cam aspru cu femeia care mi-a dat veștile. — Asasin?... Endō? Simțea un nod în gât. Mai auzise el de Endō. Cu două luni în urmă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Era împreună cu un bărbat. — Gaston era cu Endō, din banda lui Hoshino, preciză bătrânul. E un bine-cunoscut asasin. Cu totul întâmplător, e un fost student de-al meu. S-a purtat cam aspru cu femeia care mi-a dat veștile. — Asasin?... Endō? Simțea un nod în gât. Mai auzise el de Endō. Cu două luni în urmă, când banda lui Hoshino intimidase un om de afaceri, brutalizându-l, fotografia lui Endō apăruse în ziare și în revistele săptămânale. Privirea lui întunecată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
îi era tot mai milă de Endō. Îi dispăruse teama și tremuratul la vederea lui. Două nopți petrecute împreună în cămăruțe sărăcăcioase nu puteau constitui chiar un motiv serios de împrietenire, dar a început să se simtă apropiat de acest asasin. Era un sentiment asemănător cu cel nutrit față de câinele vagabond. Durerea ce i se citea în ochi pe când îi povestea lui Gaston despre fratele său era mai mult decât o dovadă clară a faptului că spunea adevărul. Se putea citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
răvășit. Endō-san, nu mâncați? Dacă nu mâncați, rău pentru sănătate, foarte rău. Endō l-a fulgerat cu privirea. Expresia tristă, omenoasă, de acum câteva minute, a dispărut cu totul și a fost înlocuită de masca rece, ca de șarpe, a asasinului. Când au ieșit în stradă de pe coridoarele întunecate ale secției de poliție, Takamori și Tomoe au fost orbiți de lumina puternică a soarelui de amiază. Plouase mărunt dimineață, dar s-a înseninat brusc. Ca întotdeauna, șirurile de mașini inundau strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zile în Sanya, Gaston se descurca binișor. Când au luat-o în direcția hanului Iwate, Gaston a recunoscut locul. — Nu ne întoarcem la han, i-a spus Endō aspru. Uneori era foarte blajin cu Gaston, alteori chipul lui căpăta răceala asasinului. Unde mergem? Endō nu-i răspunse. Privea fix în depărtare, ca și cum ar fi căutat ceva pe strada învăluită în ceață. Se apropia încet o mașină neagră, care venea dinspre strada cu tramvaie. Gaston a recunoscut-o imediat. Apoi l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
al pelerinei și a scos un teanc de bancnote pe care le-a întins șoferului. — Mulțumesc. Acesta le luă cu o mână, în timp ce conducea cu cealaltă. — Endō, de ce nu te-ai hotărât să-ți pui planul în aplicare noaptea? — Un asasin nu-și face treaba noaptea. — De ce nu? — Chiar și unul care e cu ochii-n patru noaptea e mai relaxat ziua. E prudent noaptea, dar ziua e suficient să-l strigi, și întoarce capul. Nu-și ia măsuri... — Aha! — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ca Napoleon-san. Gaston nu îl uitase pe bătrânul câine, Napoleon, pentru care nutrea o afecțiune ieșită din comun, ca și când el ar fi fost consolarea pentru toate hărțuielile și bătăile primite. Acum, privind profilul lui Endō, simțea aceeași atracție pentru chipul asasinului. Endō-san, vă plac câinii, nu? Pe Endō l-a surprins întrebarea. — De ce? — Mie-mi plac câinii. Endō-san, vă plac copiii? — Tacă-ți gura! — Vă plac? Nu-i puteți suferi? — Taci din gură! Nu știu. Șoferul s-a întors spre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Dar până atunci... am grijă de tine. Intră acolo, ți-am spus! — Nu, nu. Iartă-mă! Nu! — Fratele meu, Kanai... Fratele meu a fost azvârlit într-o celulă de închisoare mai rece și mai întunecată ca aceasta. Vocea răgușită a asasinului amuți brusc din pricina unui acces puternic de tuse. Fără să slăbească pistolul din mâna dreaptă, și-a acoperit gura cu stânga. Umerii îi tremurau din cauza tusei. Când s-a mai liniștit, a scuipat pe sacii de ciment. Și de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aceea de oțel te-a lovit? — Da. Gaston a dat din cap, dar a evitat să-l privească pe Takamori în ochi. — Ce făceai tu la șantierul acela? Era vădit încurcat, pentru că nu știa ce să răspundă. — Erai cu un asasin de profesie, pe nume Endō, nu-i așa, Gas? — Da. — Am fost tare îngrijorați din pricina ta. Ce noroc ai avut că ai scăpat de el! — Da. — Știai ce fel de om e Endō, Gas? — El nu om rău, Takamori. Takamori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
om e Endō? Posibil să nu fie amestecat în nici o afacere murdară pentru moment, dar e suspectat de poliție și considerat o persoană foarte periculoasă. Nu știe oare Gaston ce-l așteaptă dacă pornește atât de senin în căutarea acestui asasin? Dacă ar ști, n-ar sta el atât de liniștit și de zâmbitor, privindu-i pe copii cum se joacă.“ — Ascultă, Gaston... — Da. Tomoe mai repetă o dată întrebarea pe care i-o pusese de atâtea ori. Vorbea ca o mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lămpii semăna cu un liliac. Gaston își scosese și el haina și stătea lângă Endō, în cămașă. Din când în când uda o cârpă la chiuvetă și ștergea fața bolnavului. După ce simțise că-și dă duhul în fața porții templului Senshō-ji, asasinul a reușit să se întoarcă la hotel, cu ajutorul lui Gaston. Constatând că are temperatură mare, s-a băgat în pat. Căldura, ploaia și drumul lung îl epuizaseră complet. O molie a pătruns în cameră printre jaluzele și a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la o răcoare mult mai dură dacă nu faci ce-ți spun. Endō a băgat mâna în buzunar, zâmbind. Când a scos-o, ținea strâns pistolul negru. — Da, înțeleg. Kobayashi clipea din ochii lui de șobolan și se uită la asasin implorator. Vă rog, iertați-mă, înțelegeți-mă, Endō-san! Zău că sufăr de inimă. Gaston, care până atunci nu-și luase ochii de la cei doi, s-a așezat pe jos și a început să-și desfacă șireturile de la pantofii lui jerpeliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cal, cu tricoul În dungi colorate, care-i lăsa descoperite clavicula și brațele prea subțiri, cu blugii atât de joși Încât lăsau să se Întrevadă marginea chiloților. O puștoaică nesigură și confuză - o orfană. — Tatăl meu a fost pentru mine asasinul, Începu Valentina. Clasa izbucni În râs. După două ore de ascultat la căști plângerile clienților, capul Îi zumzăia ca și când ar fi fost plin de gândaci. O usturau ochii: pe ecranul computerului pâlpâiau doar cifre verzi. Căută o cale de scăpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
alarma atrăsese o patrulă de carabinieri. Se iscase un conflict armat și un ofițer fusese ucis. Hoțul fugise, luând-o ca ostatecă pe fiica bijutierului. Mașina fusese semnalată tuturor patrulelor din Roma, dar, timp de douăsprezece ore, se pierduseră urmele asasinului și ale victimei sale, până când Antonio Buonocore nu Îi recunoscuse la bordul unei mașini, o Lancia furată, În timp ce Încercau să părăsească Roma. Agentul se lansase plin de curaj În urmărirea lor - ca Într-un serial american. Pe șoseaua de centură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
revină lângă monitor, căci acum dădeau cântecelul de la Digimon, și ea ceruse acea melodie anume pentru el. — E tatăl tău? șopti verișorul Camillei la urechea lui Kevin. Îl privea pe Antonio cu teamă, dezamăgit totodată. Nu mai văzuse niciodată un asasin În carne și oase. Se gândea că asasinii erau niște monștri care semănau cu Freddy Krueger sau cu Hannibal the Cannibal, că aveau ochii răi și cicatrice pe obraz. Însă asasinii seamănă cu ceilalți. Criminalul tată al lui Kevin era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Digimon, și ea ceruse acea melodie anume pentru el. — E tatăl tău? șopti verișorul Camillei la urechea lui Kevin. Îl privea pe Antonio cu teamă, dezamăgit totodată. Nu mai văzuse niciodată un asasin În carne și oase. Se gândea că asasinii erau niște monștri care semănau cu Freddy Krueger sau cu Hannibal the Cannibal, că aveau ochii răi și cicatrice pe obraz. Însă asasinii seamănă cu ceilalți. Criminalul tată al lui Kevin era un bărbat oarecare, cu o față obișnuită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu teamă, dezamăgit totodată. Nu mai văzuse niciodată un asasin În carne și oase. Se gândea că asasinii erau niște monștri care semănau cu Freddy Krueger sau cu Hannibal the Cannibal, că aveau ochii răi și cicatrice pe obraz. Însă asasinii seamănă cu ceilalți. Criminalul tată al lui Kevin era un bărbat oarecare, cu o față obișnuită, cu papuci de cauciuc, cu un costum de in de culoarea nisipului și cu o cămașă În dungi. Era un om obișnuit. Kevin aprobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
copiii din cauza ei, În locul ei. Nu, răspunse neînduplecat, trebuie să vină și el. Se Îndreptară spre grupul de copilași care Își pierdură firul cântecului și tăcură brusc. Erau prea speriați de povestirile lui Kevin pentru a-l contrazice pe un asasin care avea douăzeci de cartușe În pistol. Antonio prinse mâneca pinguinului fiului său. Nu spuse nici un cuvânt. Pur și simplu Îl apucă. Kevin Își Înțepeni picioarele, strânse mâna Camillei și Încercă să reziste - dar tati era prea puternic, mâna Camillei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu pantaloni la dungă, cravată, vestă descheiată, căci anii au trecut și talia nu mai este cea de odinioară. Trupul masiv al lui Buonocore, respectat de toți, un om drept și curajos, care cândva primise o mențiune pentru capturarea unui asasin periculos. Acum va trebui să o căutăm și pe soție, constată agentul simplu. Nu-i răspunde nimeni. Blonda zâmbitoare și fericită. — Ce crezi, a terminat-o și pe ea? Poate a ucis-o În altă parte. Dar Încă nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe nimeni. Ordine scurte. Nu călcați pe sânge. Nu schimbați locul obiectelor. Nu atingeți cadavrele. Unde e Mario cu aparatul? Filmează Înainte să devasteze totul. Filmul delictului din noaptea de 4 mai. Casa. Camerele. Amprentele. Armele. Proiectilele. Rănile. Pozițiile. Victimele. Asasinul. Toți Împreună pe aceeași peliculă. Filmulețe de familie. Polițiștii răscolesc apartamentul pentru a descoperi urmele de sânge. În genunchi, expertul așază aparatura pentru FTP și imprimă petele de sânge pe hârtie adezivă. Operatorul video Încadrează În camera mică, pe pardoseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]