6,399 matches
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > AI SORBIT TOT ARSENALUL DORURILOR MELE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Pe colții ascuțiți mi-ai curs la sânge Și mi-ai sorbit nebun în dans de iele Cu patimă și lacrimă ce frânge Tot arsenalul dorurilor mele... Eram ascunsă-n ruga din icoane Și tu mă hărțuiai plăcut și des Nu auzeai nici
AI SORBIT TOT ARSENALUL DORURILOR MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351837_a_353166]
-
Steinbeck, hoteluri, cafenele, restaurante, portul cu sute de vase trase la mal sau așteptând să ridice ancora, spații comerciale, gălăgie multă și demonstrații în aer liber de dresură de albatroși și papagali, fachiri ambulanți ce-și țin pe burtă instrumente ascuțite și te lasă să le treci pe deasupra, să le apeși călcându-le, un mic circ care se încropește în fața cheiului de unde iei feribotul pentru câteva ore în largul oceanului, piațete cu buticuri și cu mărfuri în stradă și ale căror
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
scândură care rupea tulpinile așezate pe meliță până partea lemnoasă se sfărâma și se scutura, rămânând doar fibra. Atunci intra în acțiune bunica, mama tatălui, sau mama, care treceau fuiorul printr-un alt dispozitiv format din multe cuie lungi și ascuțite, bătute unul lângă celălalt la înălțime egală într-o bucată de dulap, care scămoșa fuiorul. Am văzut mai târziu așa ceva când am fost la un circ ambulant, dar dulapul era mai mare și mai lung și se așeza un fachir
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
la înălțime egală într-o bucată de dulap, care scămoșa fuiorul. Am văzut mai târziu așa ceva când am fost la un circ ambulant, dar dulapul era mai mare și mai lung și se așeza un fachir cu spatele pe cuiele ascuțite. Femeile spuneau că dărăcesc fuiorul. Urma torsul și țesutul la război iarna, când nu aveau prea multe activități prin curte. Din pânza din cânepă realizată, mama sau bunica coseau saci, iar din pânza din in făceau ștergare sau material pentru
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
depășea tiparele unei siluete zvelte, emana o energie nestăvilită și un optimism irezistibil, care te făcea să-i uiți cu ușurință corpolența. Sprintenă în mișcări și la minte, ne atrăgea ca muștele la bec. Cu mintea și cu limba ei ascuțită ne ținea pe toți cu sufletul la gură, umplând spațiul cu replici spirituale și cu prezența ei tonică. Era imposibil să-i reziști. Muzica era dată mereu aproape de maximum. Dar nu numai sonorul era extrem. Pe mine mă impresiona enorm
ARGENTINA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351878_a_353207]
-
nisipul clepsidrei să-mi fie rădăcinile aeriene prinse pe sub pielea ta să-ți respir secundele până la sufocare. Hai, să țopăim, mi-au spus zânele dansul mi-a furat pașii sub talpa goală, firele de iarbă se sinucideau pe rând țipătul ascuțit al verdelui se contopea cu strigătul sângelui îmbrățișat de dorința ta de stăpân absolut eu vroiam doar să ajung la buzele tale pe scara de liane a gândului tău ce-mi ardea pielea umedă de seva ierbii Asta ca să știi
ŢIPĂTUL FIRULUI DE IARBĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352010_a_353339]
-
Autorului Din degete ies vorbe, se ceartă între ele, Sunt pescăruși din suflet ce vin de peste zări, Se-aștern posterității prin cuiburi de nuiele, Privesc prin ochi eterici învolburate mări. Din lumi mult prea subtile, revin spre vindecare, Săgeți prea ascuțite cicatrizează gândul, Se zbat pe traiectorii în oarba încercare De-a oferi soluții găsite pe de-a rândul. Sublime introspecții pătrunse de-oboseală Revin în nemurire, ca-n veșnic început, Le posedăm esența, le-așternem cu sfială, Amprenta lor plonjează
CUIBURI DE NUIELE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352325_a_353654]
-
iubire în fața altarului și a soțului ei. E zăpadă din belșug și ger. Dar nu iarna mă afectează. Nimic nu mă mai afectează. Poate ochii mă dor de strălucirea zăpezii, acea trenă lungă a acelei tinere din închipuire. Nici măcar ochii ascunși ca niște ghiare ale morții nu mă sperie. Moartea ce mă pândește la orice colț ce iși ascute ghiarele ca niște seceri după orice copac. Nu-mi este teamă! Nu-mi e teamă de nimic! Nu știu dacă mi-a
POTECA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352482_a_353811]
-
lucru, fac și desfac idealuri de care cei puși să cârmuiască destinele nației nu țin cont, astfel încât aportul lor la evoluția societății este unul invizibil și neînsemnat. Nu poți ieși în lumea mare, în lumea civilizată decât cu acele minți ascuțite, cu cei care fac ceva pentru țară, iar fondul nostru genetic abundă de astfel de personalități, însă cum spuneam mai devreme, este un fel de rotire de cadre scoase la înaintare, mereu alții dar totdeauna aceiași. MDP: Simt un mare
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
lucru, fac și desfac idealuri de care cei puși să cârmuiască destinele nației nu țin cont, astfel încât aportul lor la evoluția societății este unul invizibil și neînsemnat. Nu poți ieși în lumea mare, în lumea civilizată decât cu acele minți ascuțite, cu cei care fac ceva pentru țară, iar fondul nostru genetic abundă de astfel de personalități, însă cum spuneam mai devreme, este un fel de rotire de cadre scoase la înaintare, mereu alții dar totdeauna aceiași.MDP: Simt un mare
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
-mi gura, senzații deosebite mă străbăteau prin tot corpul, iar mâinile noastre tremurânde se căutau și se împreunau neîncetat. Am trecut și eu la atac, fără să mă desprind din sărutul ei, strecurându-mi limba printre dinții ei perfect sculptați, ascuțiți și puternici, dar lăsând-o și pe ea să continue explorarea cerului gurii mele, cu limba ei micuță. Am mușcat-o ușor de limbă, în timp ce ea mă îmboldea cu pumnul să nu mai repet și mă mușca în compensație de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
scândură care rupea tulpinile așezate pe meliță până partea lemnoasă se sfărâma și se scutura, rămânând doar fibra. Atunci intra în acțiune bunica, mama tatălui, sau mama, care treceau fuiorul printr-un alt dispozitiv format din multe cuie lungi și ascuțite, bătute unul lângă celălalt la înălțime egală într-o bucată de dulap, care scămoșa fuiorul. Am văzut mai târziu așa ceva când am fost la un circ ambulant, dar dulapul era mai mare și mai lung și se așeza un fachir
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
la înălțime egală într-o bucată de dulap, care scămoșa fuiorul. Am văzut mai târziu așa ceva când am fost la un circ ambulant, dar dulapul era mai mare și mai lung și se așeza un fachir cu spatele pe cuiele ascuțite. Femeile spuneau că dărăcesc fuiorul. Urma torsul și țesutul la război iarna, când nu aveau prea multe activități prin curte. Din pânza din cânepă realizată, mama sau bunica coseau saci, iar din pânza din in făceau ștergare sau material pentru
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
o spiritualitate de ... coteț, să o spun așa puțin mai dur ... era surprinzător. Dumnezeu mi-a dat darul de a avea acest mușchi foarte periculos, și pe care nu l-a putut îmblânzi nimeni - limba. Eu aveam o limbă foarte “ascuțită”, cu care de multe ori îmi băteam joc de creștini, dar cu care am ajuns acum să apăr creștinismul. Emil Cioran spune la un moment dat: ”Doamne, fă ceva până nu-ți trântesc oasele mele în cap.” Dacă un ortodox
IN de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351444_a_352773]
-
asalt iminent ce nu se produce niciodată.” În Baioneta inteligentă, o altă nuvelă a autorului, sindromul asedierii ia forma unei adevărate butade. Într-o atmosferă de plictiseală ce domnește peste mahalaua Mihai Vodă cuprinsă de o căldură cotropitoare, locuitorii stând ascunși pe la umbră într-o „moleșeală generală” și unde doar angajații vreunei simigerii mai aveau vreo activitate anume, deodată „zăduful nămiedzii tremură, pătruns de un glas de vitejie: trigova cheamă la arme gvardia națională.” Locuitorii aflați până în momentul acela într-o
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
mare s-a repezit să-l mănânce pe cel deja agățat în cârlig și, cum eram cu mâna pe fir, l-am înțepat și pe agresor. Parcă erau niște monștri în miniatură. Aveau gura mare ca știuca și dinții puternici, ascuțiți. Ei îți pot pătrunde foarte ușor în deget, dacă nu ești atent când recuperezi cârligul. Căldura a pus stăpânire peste liniștea mării, doar unduiri ușoare se vedeau deasupra apei. Se anunța o zi caniculară de vară, iar eu nu puteam
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
peste 30-40 de pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
cui de lemn sau metal fixat pe marginea bărcii, care se introduce în gaura ce delimitează locul vâslei și de care se leagă vâsla cu ajutorul unei curelușe. (DEX) [vi]Strunghil = specie de guvid, de culoare galben-brună, care are capul mai ascuțit decât caiaua - altă varietate de guvid. Caiaua are capul lat și fără multă carne pe el, este negru, cu corpul subțire. (DEX) [vii]Hanus = altă specie de guvid, mai mare, cu aripioare portocalii și cu capul lătăreț. Strunghilul și hanusul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
Mai bine nu ar exista pentru că ar semăna cu o casă pustie în care nu a locuit și nu va locui nimeni niciodată. Ai o nesfârșită și îngrozitoare senzație de pustiu. Senzația de pustiu îți trezește un fel de curiozitate ascuțită. O durere violetă în stomac. ( după un timp) Hm! Ce ciudat ! Când am sesizat eu această curiozitate? Apoi, ideea unicității tale, și de aici un fel de măreție a măreției tale. (râde ușor ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Frumoasă expresie. Un fel de
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
poate fi prins în cuvânt ? A fost ca și cum aș fi fost jupuit de piele și aș sta într-un vânt puternic ce bate din univers, dinspre necunoscut...și e rece. Și senzația este usturătoare, dar e de fericire! Ce fericire ascuțită, țipătoare a fost viața mea, mamă ! (după un timp ) Să fim mulțumiți și mândri că noi suntem fericiți, mamă ! Amândoi, și lucrul acesta ne leagă. Noi suntem printre puținii oameni fericiți ce au apărut și s-au perindat pe planeta
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
obișnuia ea, pe la prânz, numitul somn de frumusețe. Dar nu putea să aibă atâta noroc. Sunetele demente ale unor cornuri, plus niște zbierăte cât se poate de omenești, o făcură pe contesă să bată din palme fericită și să țipe ascuțit: - Au venit, au venit cavalerii, a venit stăpânul! Sunt victorioși! Se repezi la o fereastră cu zăbrele, o deschise și începu să-și fluture mâinile, să țipe ascuțit și să facă bezele. Acum, că tot i se risipise speranța de
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
o făcură pe contesă să bată din palme fericită și să țipe ascuțit: - Au venit, au venit cavalerii, a venit stăpânul! Sunt victorioși! Se repezi la o fereastră cu zăbrele, o deschise și începu să-și fluture mâinile, să țipe ascuțit și să facă bezele. Acum, că tot i se risipise speranța de somn, Silvia se apropie, chiar curioasă să vadă ce se întâmplă. În curtea interioară aproximativ douăzeci de oameni, toți în armuri, unii încă pe cai, majoritatea plini de
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
scris apoi: ”Celebrul 702”, „Șeful sectorului suflete”, „Camuflaj”, „Transplantarea inimii necunoscute”, Primarul lunii și iubita sa”... Un moment de nouă direcție tematică al teatrului mirodanian, moment de răscruce, îl constituie apoi piesa „Contract special de închiriat oameni” - în care atacă ascuțit și răspicat antisemitismul. Aplauze la scene deschise, premii precum cel al Academiei Române, sau cel al Ministerului Culturii etc., etc. sunt lăsate în urmă: drama vieții sale se produce! Are loc părăsirea României, plecarea în Israel. Are loc ruptura cu sine
AL MIRODAN – UN MONUMENT de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350799_a_352128]
-
abrupt. Nu e doar o plimbare de după amiază. Îți trebuie o zi bună de drum, mâncare și mai ales...apă. În timpul verii din cauza transpirației intense, drumețul pierde până la doi litri de apă pe oră... Straturile colorate de roci tari și ascuțite, sunt expuse vederii, ca rezultat al milioanelor de ani de alunecări de teren. Cu cât cobori mai jos, tot mai uscat și mai cald e aerul. Pinii „Ponderosa”, lasă loc pinilor răsuciți și jnepenilor, apoi tufișurilor de deșert. La un
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
tata”, /...țâdulă, o hârtie / pe care-o țân în buzunar”. Rima, ritmul, de obicei împerecheată respectiv trohaic, ca și măsura scurtă apropie textul literar de creația populară ceea ce face ca popularitatea volumului să crească;„Vino, prinde-mă, ispită, / Șarpe, limbă ascuțită, / Mușcă-mă și dă-mi venin, / Face-te-aș inel, destin”(Descântec). Desigur nu lipsesc metafore remarcabile. Ele se grupează în tablouri picturale precum cea din poezia „Îmblânzire”, unde pe fundalul albastru, cei doi îndrăgostiți ard ca „macii-n lan
RECENZIE. CELLA NEGOIESCU. VOL. ARC DE CURCUBEU , AUTOR VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351689_a_353018]