1,852 matches
-
atîtea disensiuni între oameni, atunci cînd este vorba să se unească cu relele împotriva mai-marelui vizibil al Bisericii. Și tocmai din acest motiv nu doar nelegiuiții, ereticii și conducătorii, ci și Episcopii și Clericii de la țară și cei naționali, în ascuns, nu au alt scop mai odios și mai abominabil decît să se unească împotriva tatălui lor comun, Episcopul Romei, căci el este unicul obstacol pe care îl întîlnesc în calea dispersării, pe care au pornit din necunoaștere, din lipsă de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Clerul și Biserica. Eu ziceam că dacă principele voia să aibă ca Episcopi oameni cu totul leali și liberi heralzi ai adevărului și voia în același timp să îi aleagă el însuși, ar fi trebuit să lucreze cu precauție, în ascuns, deci fără să spună cuiva că alegerea vine din partea lui, pentru că dacă mai afla cineva el ar fi putut fi înșelat. Dar cine poate aprecia acea modestă, dar candidă libertate evanghelică proprie caracterului episcopal? Ce principe sau ce politică se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sau dezaproba modul de administrare. Guvernele vor fi informate în același fel și aceasta ar trebui să fie de ajuns. Sub nici o formă nu trebuie ca justiția și caritatea în conformitate cu care Biserica își administrează bunurile temporare să fie ținute în ascuns, dimpotrivă, este de dorit să poată fi văzute de toată lumea. Credincioșii vor răspunde favorabil; instruirea și exemplele vor fi la dispoziția tuturor; și numai atunci, în lumina opiniei publice, slăbiciunea omenească din rîndul slujitorilor Bisericii va fi capabilă să reziste
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
dacă știe că respectivul lucru este mijlocul ales de Dumnezeu pentru sfințirea sa; și trebuie să ia bine seama să nu-și închipuie cumva că ar fi așa (ceea ce se întîmplă foarte des) din cauza lucrului de care este atașat în ascuns; ci, dimpotrivă, creștinul trebuie să fie categoric, știind că în mîna lui Dumnezeu toate lucrurile devin potrivite pentru a-și atinge țelul; și că Domnului Îi place adesea să facă dovada puterii Sale pentru a atinge țelurile, întrebuințînd drept unelte
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Au fost, așadar, două perioade în încercarea nobilimii și puterii supreme de a stăpîni alegerile: în prima perioadă a fost vorba de a lua cu asalt printr-o uzurpare nemascată; în a doua perioadă s-a lucrat iscusit și pe ascuns și s-a atins scopul pe nesimțite. În Franța, puterea supremă s-a unit cu poporul în defavoarea libertății Bisericii și împotriva nobilimii și de aceea a fost o conjurație împotriva Statului. În adunarea comunelor din 1615, cea de a treia
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
altceva, iar îngrijorarea pentru toate cele mi s-a strecurat adânc în creier și m-a făcut să arăt mai palidă decât un aranjament cu crini exotici. Nu conta decât ca Zach să nu afle de ceea ce făcuse mama pe ascuns. Singura parte bună a zilei cu pricina a fost faptul că a trebuit s-o petrec acasă, în apartamentul meu pe care, apropo, îl adoram. Nu mi-a venit să cred c-am pus mâna pe el, era un chilipir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
unghiurile. Se vede treaba că mintea lui, me reu trează în ultima vreme, stătea de veghe și mușca întruna, cu o furie insațiabilă, din el. Numai Bobo nu plecase. Eduard îl convinsese să ia un tren de noapte. Sperase, într-ascuns, să îl convingă să vină la casa bunicilor și poate, dacă se brodea ca mama lor să fie acasă, să se restabilească legătura dintre ei. Dar Bobo refuzase neclintit, așa că rămăseseră amândoi pe plajă toată ziua, asistând la golirea ei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Am fost colege de liceu! Doamna Ionescu se opri locului, stânjenită de vociferarea stri dentă care-i scrijelise auzul. Apoi își recompuse mina; îi zâmbi larg vânzătoarei joviale și o sărută pe obraji, pentru a-și camufla totala siderare. Pe ascuns, în timp ce-și aranja buclele brune, îi studie prin ochelari ecusonul. Da, o chema Leni. Nu-și amintea deloc, absolut deloc, de ea. Leni sporovăia afectată, ne scăpând-o din ochi, cu un soi de stupoare necioplită, iar doamna
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
meșterise anapoda la geamantanul lui cu ochi verzi de pisică, reuși să-i înfurie și pe cei mai înțelegători meseni, întrerupând totdeauna abrupt melodia hârâită de megafon. Așezate temporar lângă Jana, cea mai hazoasă dintre vecine, care, studiindu-i pe ascuns dintărătul gras al orășeanului, se strica de râs, Cătălina și Berta cea sfioasă comentară cu condescendență: Nu a dat de greu în viața lui și de aceea e așa gras și nici nu ține mult, că n-are răbdare... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gură Atunci, Pamfil Duran, înviforându-se, a pus mâna pe furtun și târându-l de capăt, până la marginea geamblacului, l-a ridicat să-i dea meseanului în cap cu muștiucul de metal Zicând: tâlharule, ascunzi mâncarea și te ghiftuiești singur, pe ascuns, în timp ce noi, poporul, suferim de lipsuri?! Iar furtunul, trecând prin dreptul meu, l-am prins și am tras de el până când Pamfil Duran l-a scăpat din mână Și m-am răstit la el, hotărându-i să nu-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În comună de mult, grînele se predau la stat, nici porcii nu mai au ce mînca, se pleca o dată pe săptămînă sau cînd se putea, la oraș să se cumpere pîine cu sacii de la prăvăliile unde li se vindea pe ascuns, cu suprapreț, căci brutăriile Încetaseră, existau - ca-n toate orașele - cîte o fabrică-două de pîine. Lung Însă nu era cu noi, nu știa de vorbirile noastre la ceasul acela, dacă ar fi fost s-ar fi Împăcat cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ingeniozitatea, un fel de savoir-faire contribuie la intelectualizarea torturii, care alături de gratuitatea ei care-i conferă un caracter aproape estetic împing spre limită filmul lui Haneke. Regizorul Pianistei (La Pianiste, 2001) după romanul austriecei nobelizate, Elfriede Jelinek, sau al lui Ascuns (Caché, 2005) știe să creeze suspansul, în care recunoști clișeul, reinvestit cu forța dizolvantă a deriziunii. Remarcabilă este scena din antreu și bucătărie, care mi-a amintit de o scenă de teatru din Îngrijitorul lui Harold Pinter. Unul dintre tineri
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
Aripile nasului se lățesc neîngăduit, acoperind inestetic un obraz care, e limpede, este prea mic pentru a le putea primi fără încălcarea unor elementare proporții de gust. Într-un cuvînt, un cap pe care-l privești fără plăcere, spunîndu-ți într-ascuns că pe femeia aceasta soarta nu a răsfățat-o deloc. Ceea ce îi salvează totuși chipul de stigmatul unei urîțenii iremediabile este amprenta lumii din spatele lui: o fizionomie trădînd viața spirituală. Distincția îi vine din ținută, iar educația, compensînd metehnele înfățișării
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
în armă. De îndată ce ochii sergentului și ai camerelor se întoarseră de la ei, Drake o imită. Cei doi operatori își făcură cu ochiul. Hicks nu avea cui să-i facă cu ochiul și nici criblor pe care să-l încarce pe ascuns, dar avea în schimb un toc cilindric fixat pe cătușeala ținutei de luptă. Îl desfăcu și scoase o flintă de calibrul 12 în timp ce Hudson îl privea cu interes, caporalul își închidea la loc platoșa, prinse patul relicvei bine întreținute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu mă născusem cu moleculele lirismului în vene. Detestam cuvintele meșteșugite, care se-așezau în memorie ca niște buze subțiri și lipicioase. Săream cât-colo când auzeam de Goga, Blaga sau Labiș, iar numele lui Eminescu îmi provoca alergie (deși, pe-ascuns, îl admiram). Toate gândurile bune, cu țara noastră mare și minunată, condusă prin veacuri de bătăuși cronici și ciobani luminați și populată cu fete sfioase, flăcăi harnici și băbuțe demne și milostive, mă năuceau. Poate, cine știe?, chiar erau adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a descoperit remediul reumatismului sau poate pur și simplu nu s-au mai găsit amatori de scufundări zilnice la policlinică. Doctorii au plecat și ei, așa încât au rămas doar asistentele: multe, simpatice și pline de energie. Le urmăream seara, pe-ascuns, cu lumina stinsă în bucătărie; etajul unu era un excelent observator. Le studiam cum își aranjează halatele și trag de fustițele nesigure, obligatoriu albe și croite deasupra genunchilor. Cred că știau că mă uit sau aveau o bănuială, pentru că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă atrăgea. Lumea din jur funcționa economic, doar cât să-mi extrag zilnic doza de imagini necesară supraviețuirii: fără atingeri, fără implicații, fără obligații. Nimeni nu trebuia să știe că posedam totul, fără să mișc un deget. Bineînțeles că, pe-ascuns, trăiam cu totul altfel. Dincolo de narcisismele mele de intelectual subțire, rânjeau bucuriile desfrânării. Aveam acasă exact ce-mi trebuia ca să pun în practică tot ceea ce nu trebuia să se afle despre mine. La Facultate vorbeam frumos, roșeam când mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de pe suprafața pământului, dar fiecare cadru îmi încărca memoria cu un minuscul bâzâit de fond, în care recunoșteam vocea altcuiva. L-am întrebat odată pe Mihnea dacă nu crede că cineva ne omoară lent cu povești, infectându-ne creierul pe-ascuns. Mi-a zâmbit, cum numai prietenii buni știu s-o facă. Nu eram singurii care trăiam la limită, hrănindu-ne din amestecul păstos de minciună, adevăr și invenție. Dacă ai fi urcat într-un „Tarom“ și-ai fi deschis prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Exploziile de pe ecran și din mintea mea făceau probabil ceva zgomot. Uneori, Maria se trezea și ieșea din dormitor, în capoțelul ei simpatic, de mătase bleu; mă găsea anchilozat, cu nasul în monitor și degetele sudate de tastatură. Venea pe-ascuns, în vârful picioarelor, gata să-l surprindă pe infractor și, fără vreun motiv anume, îi sărea în brațe. Se prefăcea apoi că-i nervoasă, că tocmai am sculat-o din somn (ochii ei mari și negri spuneau altceva; oricum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
m-am atins de calculator, nici măcar n-am avut curiozitatea să văd ce serenade a mai compus Bidileanu sau ce își notase Paul în jurnalul lui. Sunt sigur că informațiile se-aflau deja stocate într-un fișier, Lepidopteros lucra pe-ascuns, ca un gangster, când familia lipsea de-acasă. Mi-a venit ideea trăznită că noțiunea de zi sau noapte nu conta pentru el, așa cum nu conta nici dacă îl scoteai din priză. Supravegherea continua, datele rulau în întuneric, închise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la recrutare. Parcă își plimba o mamaie în halat alb rigla pe mine, de sus până jos. Coloana curbată, capul parcă prea mare, un pic strâmb. Buzele obișnuite. Ochii verzi, unul puțin mai mic decât celălalt. Gâtul lung, bun de-ascuns (probabil de-aia purtam col-roulé-uri, uneori și vara). Umerii osoși, pieptul cu alunițe (moștenire pe linie maternă), coastele ca un acordeon. Abdomenul ferm, fără pic de burtă. Sexul mare, energic. Lipsa feselor (o dramă pentru femei, pe care, și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și Afumați, am mers cu grijă, să nu calc vreun negustor. În dreapta strălucea complexul ăla imens, hangar lângă hangar, cu acoperișurile din tablă ondulată. Cineva îl numise „Europa“: se adunaseră câteva mii de chinezi acolo, cu marfă ieftină, trecută pe-ascuns prin vamă. Găseai orice, de la chiloți de bumbac la arme de vânătoare și de la cauciucuri de bicicletă la acvarii luminoase. Locul forfotea de lume, nu puteai să arunci un ac. Era indicat să-ți ferești buzunarele și, mai ales, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poveste. Femeia nu încăpea în cuvinte. Budai-Deleanu ar fi fost mândru de ea: purta niște fese exorbitante, ca două plăpumi. Te putea strivi cu ele de gard, într-un moment de neatenție. Iar dacă le priveai mai mult timp pe-ascuns, după perdea, începeai să te sufoci. Le flutura amețitor, întorcându-le cu o dexteritate nerușinată spre geam, de fiecare dată când se apleca după flori. Gălețile se înghesuiau la locul lor de lângă zid, pline cu buchete cărnoase, dar eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dacă era a VI-a sau a VII-a. O mai pățise și Creangă, cu Povestea poveștilor în ediția Kirileanu; se feriseră Editorii de ea ca de foc (sau poate-o puseseră intenționat la index, să-i crească valoarea pe-ascuns). Doar Iorga și norocoșii obținuseră volumul complet, cu toate măgăriile. Ce nu se tipărește nu există, deci n-are valoare. Dar ce există și nu se tipărește are-o valoare incomensurabilă, ca manuscrisul lui Da Vinci sau discheta lui Culianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
verzi, mânuite de-un suprarealist abil. Ochiul clămpăne peste buze, nasul cade pe-obraz, dinții se rostogolesc odată cu bărbia. Mai vii eram atunci când simțeam frigul caloriferelor și gustul de votcă ieftină, când ne băteam de Crăciun pentru brazii aduși pe-ascuns cu locomotiva, când așteptam roșul murdar al autobuzelor, când în mâna-n care strângeam mingea de fotbal se comprimau și spaima și bucuria și rânjetele securiștilor peste cupola muzeului Antipa. Există un punct în care flăcările termodinamicii se sting și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]