1,924 matches
-
principiul nostalgiei. Antimodernul Ulise nu mai are un acasă al său. Este aruncat într-un timp viitor pe cerul căruia singura stea fixă ce se mai poate vedea (cu cel de-al treilea ochi al vechii gnoze) este Răsăritul de după Asfințit. Nietzsche a numit asta "ultra-omul". Mateiu a numit asta Curtea Veche. Filosoful a preferat un concept al revoluției. Poetul a ales o imagine a restaurației.
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
ne facă ciur! Și nu mi-e de-aia, dar, am scăpat de pe front și nu vreau să mor Împușcat, aici, ca un câine legat! (continuare) Începând cu asf in ț i tu l soarelui din 27 septembrie și până la asfințitul soarelui din 28 septembrie 2009 (24 de ore) este „YOM KIPUR” = Ziua ispășirii și iertării păcatelor, este considerata cea mai sfânta zi a calendarului religios ebraic, sărbătoare destinata doar rugăciunilor și pocăinței. Fiind a zecea zi de la Începutul anului (Ros
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
la simbolul livresc, înghiocat în cel cosmic. Lumina solară, Rîul, Cerul, se întrepătrund cu Cartea, concept polivalent căci poate desemna și opera poetică și Cartea Lumii: Lumina se întoarce goală/ Soarele pleacă din zenit/ Din manuscrisul necitit/ Făcîndu-i dig la asfințit,// Încet, încet Rîul se umflă/ Aruncîndu-mi lin cerul pe mal/ Aruncîndu-mi lin cartea pe mal/ Aruncîndu-se și el pe mal/ Ca un subțire animal.// Doamne, Cerule, să poți citi/ În același timp cartea nescrisă/ Ca și pe cea plînsă/ A
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
încercări ale oboselii, tot mai greu de atins. eram gata să cădem în hăurile propriilor pași. în lava care picura din oase. cu ghiare ce abia ating aburii tropicali. asfaltul crescut peste pielea de vară. peste crengile în care înnoptează asfințitul. pe limba secetoasă a apei, ce pămînturi mai adastă la mal? cineva le încerca pe toate astea ca pe un banal leșin. în care muzica unui lift ne tot urcă în sicriu. eram atît de aproape de inima savanei. de larma
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
patru Prezențe, cinci Stele, trei Crucificări, două Sarcofage, Clepsidră, Somnul, Fisură, Aripi, Săgeată și un panou cu Nouă simboluri. Ceea ce m-a impresionat, de la prima privire, a fost tristețea de pe chipul bunicii, surprinsă de Alexandru Țipoia - o istovire amară, la asfințitul unei vieți, parcă simbolic exprimând deznădejdea României sub comunism; în replică, portretul artistului făcut de George Țipoia, pe același perete, prelungea încordarea încrâncenată a pictorului marginalizat, dar sigur pe teribilul său talent. Peisajele tatălui surprind parcă aceeași apăsătoare izolare: o
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
denivelarea dintre destinul meu și visul meu? În țara noastră În țara noastră nu mai răsar răsărituri - doar o zare difuză, reflexul unei lumini viitoare ce în suflet ne-a ars și mai doare. În țara noastră nu mai apun asfințituri. S-a stârpit și căldura - nu tu primăveri, și nici veri numai iarnă și omăt pân-la brâu. Iar sub lut fiul tău țintuit lângă un astru căzut. Iubit de liniști, plâns de tăceri... Însingurat Secretizat, însingurat condensat undeva printre rânduri
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
vieții mele să-ți lungești Bat clopotele Maia unde ești Toiagul alb își are ziua lui Bat clopotele Maia crește-un cui în zidul plutitor de rai tehui Toiagul mov își are ziua lui Buzele-s moi și rupte-n asfințit Bat clopotele Maia și-s topit Prelins pe geamuri cercevea cu chit Buzele-s moi și rupte-n asfințit Bat clopotele Maia unde ești Picioarele atît de muierești în miezul clipei calde-ți bălăcești Bat clopotele Maia unde ești
Pentru cine bat clopotele, Maia? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15727_a_17052]
-
crește-un cui în zidul plutitor de rai tehui Toiagul mov își are ziua lui Buzele-s moi și rupte-n asfințit Bat clopotele Maia și-s topit Prelins pe geamuri cercevea cu chit Buzele-s moi și rupte-n asfințit Bat clopotele Maia unde ești Picioarele atît de muierești în miezul clipei calde-ți bălăcești Bat clopotele Maia unde ești
Pentru cine bat clopotele, Maia? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15727_a_17052]
-
Adrian Popescu 29 februarie Aproape primăvară. Pe străzile Antichității guelfii și ghibelinii grăbesc pe panta Evului de mijloc când în vitrine se tocmesc ultimi saldi. Să m-aștepți, îmi spuneai, la podul peste calea ferată din Narni până vine Augustus. Asfințit Parcele parcă prind presuri prin parcuri. Contrapunct Un Bilanț structurat vivaldian: falena care sparge raza privirii, inspirație/expirație printre vârste, mai puternică-ntâi, fragmentat mai apoi, destrupându-se... Deșteptare Ating conturul cald al nopții tale. Privindu-te, încerc să recompun spectrul
Doi poeți - Mihai Banciu by Mihai Banciu () [Corola-journal/Imaginative/3323_a_4648]
-
mișcă, tragic înapoi, dureros înainte, mor lucrurile de contururi precise, strigă un gând strivit de cuvinte, Se-ntunecă nu doar când soarele-asfințește, și ochiul i se-nchide obosit, un relief se mișcă și-n clătinarea noastră, desăvârșim un altfel de-asfințit, E asfințitul care nu se vede, în care agonia urcă-n rang... și după ce colindă lumea toată, se-ntoarce-n chip de bumerang... Plecat din mine îmi spune umbra c-am plecat din mine iubire să-ntâlnesc și să culeg
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
înapoi, dureros înainte, mor lucrurile de contururi precise, strigă un gând strivit de cuvinte, Se-ntunecă nu doar când soarele-asfințește, și ochiul i se-nchide obosit, un relief se mișcă și-n clătinarea noastră, desăvârșim un altfel de-asfințit, E asfințitul care nu se vede, în care agonia urcă-n rang... și după ce colindă lumea toată, se-ntoarce-n chip de bumerang... Plecat din mine îmi spune umbra c-am plecat din mine iubire să-ntâlnesc și să culeg, oglinda, iată
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
ninge spini Maica florilor de măr strâng troiene în cununi cât în urma ei rămân cu o vamă mai bătrân zăbava să-mi încunun și Fecioarei mă închin și îi cer pe guri de nai acel i din rai și grai asfințitul din Amin
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
ci imaginea ei, o poză, un tablou, ceva care doar îi amintea de ea. Păși înainte, cu pas milităresc, prin praful drumului pe care-l mestecă în dinți. Începea să simtă în ceafă pîrjolul soarelui. Compania intră în Pitești înainte de asfințit. Mărșăluise toată ziua fără întrerupere și trupeții făcuseră deja bătături în palmă de la mînerul de fier al cuferelor. Pătrunseră în curtea cazărmii nu tocmai ca niște voinici. Îi întîmpină, nemulțumit, cu degetele înfipte în centiron, un căpitan ......și ochios. Acesta
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Nu pot să o aduc în umilință, Căci umilit la rându-mi sunt; decât, S-o-nvălui cu eșarfa-mi albă suplă Și-un pact să fac pe-un timp ceva mai scurt. Sunt prizonierul surdei mandragore. Haiku De-atâta asfințit, toamna, marea a ruginit în valuri. Numele Numele a început să nu mă mai cunoască, propriul meu nume. Uneori are rezonanțe străine, uneori îl poartă un străin, iar alteori cineva încearcă să mi-l fure, ca și cum " crede hoțul " ar putea
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
mai că negreșelnici, înălțate Celui de Sine Însuși necunten înzilit totdeauna de față, însă stăruind a rămânea mereu întru ascunsul chipului aproximat de vitralii cu sticla îmbătrânită în clarobscurul co-etern cu moartea ce pare ca și cum un mod de a conserva asfințitul non-stop sub care Matusalem, probabil, își rostește parafraza sacramentală: - Nu credeam să nu învăț a muri vreodată...
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
pătrund ceva mai adânc în retina care sârguincioasă devora imagine după imagine viața de zi cu zi. Vântul s-a pornit impetuos să destrame materia incandescentă a soarelui. Bucăți de lichid tulburând ființa agitată a necunoscutului înecau cu note majore asfințitul. Doar poziția trupului tău așezat concentric într-o urnă mică mai rezista trecutului atât de concentrat în singurătatea ideii de doi. Cântec de treisprezece ianuarie în casă toate ceasurile s-au oprit, doar bătaia inimii tale într-un clopot de
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
parcul vechi florile și frunzele parcă ardeau în jăratic, producând aur amestecat cu acel roșu de crepuscul, greu de definit și pe care fiecare pictor încearcă să-l producă experimentând zilnic . Eram adâncită într-o viziune plastică, mă înclinam în fața asfințitului, de șapte ori cum făcea actorul Orson Welles în fața plină a lunii. Pe neașteptate, la câțiva metri de mine, răsărise ca din pământ, un bărbat tânăr, cam dolofan. Mi se părea cunoscut, mai ales după surâsul ironic, chiar batjocoritor. Purta
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
ne facă ciur! Și nu mi-e de-aia, dar, am scăpat de pe front și nu vreau să mor Împușcat, aici, ca un câine legat! (continuare) Începând cu asf in ț i tu l soarelui din 27 septembrie și până la asfințitul soarelui din 28 septembrie 2009 (24 de ore) este „YOM KIPUR” = Ziua ispășirii și iertării păcatelor, este considerata cea mai sfânta zi a calendarului religios ebraic, sărbătoare destinata doar rugăciunilor și pocăinței. Fiind a zecea zi de la Începutul anului (Ros
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
aveau loc : rotatul are un ou, puii călătorului sunt de-acuma mari. Mehală zâmbea, iar la Purim cumpăra zahăr candel lui Iuju. Iuju se domesticise, mergea la havră și parcă acuma semăna cu toți copiii. CUM SE NAȘTE BASMUL La asfințit orașul părea cufundat în orele de ieri. Prin albiile unor râuri legendare trenul ca un țipar se strecura între sălcii ca niște brațe ieșite din pământ. N-aș spune că în jur se întâmpla ceva misterios. Vagoanele scârțâiau plictisitor. Timpul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
țelele. — Vom vedea! m-a lăsat ea în cumpănă. În sfârșit, în după-amiaza zilei de 27 septembrie 2009, după mai multe ceasuri de călătorie, am ajuns cu prietena mea Adina Cantuniari în fața unui bloc elegant, pe rue Boissière. Era în asfințit, pe terasele cafenelelor din preaj mă lumea privea cu liniște surâzătoare perindarea trecă torilor, timbrul sprințar-elegant al francezei vorbite în jur ne însuflețea auzul. Am sunat la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pe gânduri. Ne despărțea atâta vreme de necunoaștere... Ea plecase din țară cu un an înainte de nașterea mea. Aveam de pus cap la cap două vieți în câteva zile. Părea cu neputință, totuși minunea era pe cale să se întâmple. Către asfințitul vieții, Dumnezeu ne dăruia această miraculoasă apropiere. Toate ființele iubite pe care le pierduserăm în timp păreau că se întorc treptat, împresurându-ne. Ioana căuta pe fața mea urmele asemănării cu părinții mei, cu vara ei, Pia, cu tante Marie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cu bi ciușca peste dos, să trec peste el cu masa cu rotile. Nu se mișcă, încrederea ce mi-o acordă este de neconceput. Cum ar fi viața mea fără un suflet atât de nobil? IUBITELE VIEȚUITOARE Înfiorări lirice Umbrele asfințitului pătrundeau pe ferestrele salo nu lui, făcând galbenul încăperii deodată mai palid. Dintr-o cameră alăturată, Ioana veni cu câteva albume în brațe și, punându-le cu grijă pe masa de cristal, mă invită să le răsfoiesc, dând timpul vieții
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
că nu a avut nici o tresărire de frică la revederea mamei, ci de fiecare dată o primea cu același nechezat, mai mult un murmur abia auzit... Vifornița nu s-a potolit nici când a început să amurgească. Geana roșie de la asfințit, era semn că gerul nu va slăbi peste noapte. Toată noaptea, mama a tot mers să vadă ce face armăsarul și se întorcea vorbind de una singură: „Îi cuminte, băiatul...Ce a avut de tras, sărmanul! Da’ i-a trece
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îmi sufla în față. Mergeam repede, ca să nu mă pătrundă frigul. Toate încercările mele de a înainta cât mai repede s-au prefăcut însă într-un adevărat chin. Numai soarele nu avea nici o opreliște și cobora înspăimântător de repede spre asfințit. Acum era deja pe la chindie și eu nu străbătusem nici jumătate din cale. În mintea mea, noaptea venea mai repede decât cea reală, pentru că m-am trezit întrebându-mă: „Dacă mă prinde noaptea pe drum și nu mai văd pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
între zodii și țară un brad. Sărutate de fulger - crengile ard. Dar, iată, se scutură numai de scrum, și flamura-i nouă și fără de-ajun! Mistrețul poveștilor iară și iar încearcă de scoarță prăsele de var. Și făr' de-asfințit în imperiul meu tânărul brad străjuiește mereu. [1937] * 1917 Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranșee rețeaua, livada cu flori, și zdrențele-n sârmă. Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece tovarăși stăm într-o groapă, asemenea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]