6,930 matches
-
ei verde cufundată În orbitele adânci. Cârlionții Întunecați, despletiți pe umeri, Îi Încadrau chipul. I se păru ochii Îi căpătaseră o ușoară luminiscență, sub razele mituitoare ale lumânării. Pentru o clipă, dulcea fantasmă a Amarei se suprapuse peste acele trăsături aspre, ascunzându-le. Pietra Îi studia cu luare-aminte Înfățișarea febrilă. Apoi explodă În râsul ei vulgar. - Care va să zică, ai Încercat cu femeia aceea? Și cu ea? Râse din nou, batjocoritoare. - Și ți-a plăcut, ia zi? - Pleacă! murmură Dante cu silă. - N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
puțina lumină din exterior. Ultima lumină a serii se revărsă În spațiul restrâns, abia mai risipind umbrele. Era mort. În fața lui, peste hârtia pe care mâna sa scrisese câteva rânduri, zăcea o cupă Încă umedă de vin. Simți un miros aspru, aroma strugurilor amestecată cu ceva metalic. Un pârâiaș de spumă roșiatică cobora din colțul gurii filosofului, semn fără echivoc al otrăvii pe care o ingerase. Cu delicatețe, Dante scoase de sub mâna inertă foaia pe care, cu o scriere șovăielnică, aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În neant. Când Își reveni În simțiri, se pomeni adâncit În bezna abia Îmblânzită de strălucirea lunii, care se legăna dinspre ferestre. Trebuia să fi trecut ceva vreme, dar câtă? Simți o mână grosolană care Îl scutura și un glas aspru ce Îl striga pe nume. - Trezește-te, messer Durante! Ce s-a Întâmplat? În jurul său, câteva forme obscure se agitau, Învârtindu-se prin spațiul gol al Baptisteriului. Recunoscu silueta bondoacă, Înarmată până În dinți, a șefului gărzilor. - Ce s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și de cealaltă culcată la pământ. Judecătorul începu să fluiere încet și să-și legene bastonul ca și cum ar fi alungat muște. Soarele străpunsese ceața și făcea chiciura să se topească. Eram la fel de țepeni ca țărușii din parc și aveam obrajii aspri și tari ca niște tălpi de lemn. Ciupitu încetase să mai ia notițe, ce ar fi putut scrie, de altfel? Totul fusese spus. — Bine, bine, bine... spuse iarăși Mierck, legănându-se pe vârful picioarelor. Apoi, se întoarse deodată spre jandarmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
noastră, către miresmele pajiștilor pe care ne jucam de-a baba oarba, temerile comune, cântecele, apa de izvor. Amiaza a bătut clopotul, dar noi nu mai știam dacă era o amiază din copilăria noastră sau una din timpul prezent, cel aspru și deja ruginit. Când a plecat, Josăphine m-a sărutat pe ambii obraji. Nu mai făcuse asta înainte. Mi-a plăcut mult sărutul ăsta. Era ca o pecete, ceva ce ne unea într-o rudenie a singurătății, înfrățirea unui trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
le îmbracă în roșu pe cele două femei aflate sub mărul cu o sută de mii de brațe și nouă fețe. II. O ACTRIȚĂ CELEBRĂ — Eu sunt singura care mai poate să spună povestea Tinei, eu, cu vocea mea hârâită, aspră, așa cum e ea, doar eu vă mai pot povesti, mai pot vorbi despre asta, așteptați, Frumoasă Neli, povestea?, vă spun tot, poate o să mă simt mai liberă și mai ușoară, poate o să îl vindec pe Maestru, poate cuvintele mele vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mă trage ața... hâm, mai mult decât Teatru, Teatru, Teatru, nu am ce să... Se lasă jos, spre pământul care le știe pe toate, le rabdă și le judecă, spre pământul care își trage viața din moarte. Mirosurile se amestecă aspru și crud. Are în față atâta frumusețe - gazonul, copacii, cuptorul țărănesc, pergola pe care atârnă iedera ca o femeie îndrăgostită, pătlagina cu inflorescențe falice, tot pământul și tot cerul -, are în față atâta frumusețe și în minte atâta durere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tu, dar orice artist se dă pe mâna lumii... Timpul trece greu, ca și cum s-ar filma cu încetinitorul, se apropie prânzul și ei sunt tot acolo, între straturi. El, cu nasul lui mare în pământ, în mirosurile care se amestecă aspru și crud, el, cu obrajii roșii ca atunci când ai o criză de tensiune și stă să-ți plesnească ceva. Ea, în blugii subțiri, înghețată toată, strângând o vestă de fâș la piept. Așa arăta el în mai 2005. Singur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
În cruzime... cu un simț al onoarei schimbător... un egoism necreștinesc... și un interes tainic, uluit, față de tot ce ține de sex. Mai era și o curioasă vână de slăbiciune, care străbătea de-a curmezișul masca lui socială... o vorbă aspră din gura unui băiat mai mare (de regulă, băieții mai mari nu-l puteau suferi) ajungă să-i spulbere siguranța de sine și să-l cufunde Într-o nefericire ursuză sau Într-o stare de prostie timidă... era sclavul propriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a jucat de la ora trei a unei după-amiezi răcoroase și energizante până târziu, În frigurosul amurg autumnal, cu Amory pe post de fundaș, Îmboldindu-și echipa cu disperare, efectuînd placaje imposibile, țipând semnalele cu o voce diminuată până la un șuier aspru, furios, găsind totuși timp să se delecteze cu bandajul pătat de sânge din jurul capului și cu eroismul Încordat, glorios, al plonjoanelor, al trupurilor ce se izbeau și al mădularelor dureroase. În minutele acelea curajul curgea ca vinul din asfințitul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Sonata Kreutzer, dar, după mine, farmecul lui Tolstoi este de găsit mai ales În textul original, În limba rusă. — E cel mai mare om din ultimele sute de ani! a izbucnit Burne. I-ai văzut vreodată În fotografie capul bătrân, aspru și păros? Au discutat până la trei dimineața, sărind de la biologie la religia organizată, iar când Amory s-a vârât, tremurând, În pat, mintea Îi colcăia de idei și era În continuare șocat de faptul că altcineva descoperise pârtia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dar abia dacă vedea la zece pași, cu excepția momentelor când fulgerele scoteau brusc din beznă Întinderi vaste de teren, agitate și grotești. Pe neșteptate, un zgomot ciudat Îi ajunse la urechi. Era un cântec intonat cu o voce joasă și aspră, o voce de fată. Cea care cânta, oricine va fi fost, era foarte aproape. Acum un an Amory poate c-ar fi izbucnit În râs sau l-ar fi apucat tremuratul. Acum, agitat cum era, s-a mulțumit să Încremenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
viciu sau defect concret, Amory Își disprețuia personalitatea - ura faptul că știa că a doua zi și Încă o mie de zile după aceea Își va umfla pompos pieptul la orice compliment și se va posomorî la un cuvânt mai aspru, ca un muzicant de mâna a treia sau ca un actor de prima clasă. Îl rușina faptul că de obicei oamenii foarte simpli și cinstiți nu aveau Încredere În el că se purtase adesea cu deosebită cruzime față de persoanele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de față sunt sărac lipit, contemplu socialismul ca pe o posibilă izbăvire. Amândoi bărbații i-au adresat o privire uimită. - Ăștia care aruncă bombe... Omul cel micuț și-a curmat brusc vorbirea, căci din pieptul celui solid au bubuit cuvinte aspre: - Dac-aș crede că ești un aruncător de bombe, te-aș duce direct la Închisoarea din Newark. Iată părerea mea despre socialiști. Amory a râs. - Ce ești dumneata? a continuat uriașul. Unul dintre bolșevicii ăia de salon? Un idealist? Recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în chinez, să se ofere voluntar pentru teste de medicamente sau să viseze că o doare măseaua? Asemenea gânduri, îndoieli și neliniști Contesa nu avusese niciodată până acum. - Deci ai plecat! Contesa se apropie de oglindă: trei peri blonzi și aspri îi ieșiseră deasupra buzei de sus. Plus unul în barbă. Încă nehotărâtă, se aruncă cu fața în perna pufoasă pe care se odihnise atât de puțin capul chelios al lui Popa. Nu avea nici măcar puterea să plângă. Simți o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mișu, din cauza căruia se afla în pușcărie! Sorinel luase pentru a doua oară, de data asta post mortem, calea Americii: portretul lui Zelea se zgâlțâia neliniștit la două ore de zbor de New York. Cu sufletul golit, nea Ovidiu sărută mâna aspră și cam păroasă a Maicii, îl pupă pe frunte printre gratii pe Horațiu și plecă împleticindu-se, sub efectul ultimei minuni de doi litri. Maica se uită lung la Horațiu. Privirea ei, chiar și din spatele ochelarilor fumurii, îl străpunse până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
îl pupă pe frunte printre gratii pe Horațiu și plecă împleticindu-se, sub efectul ultimei minuni de doi litri. Maica se uită lung la Horațiu. Privirea ei, chiar și din spatele ochelarilor fumurii, îl străpunse până în suflet, iar mustața parcă mai aspră ca de obicei îi inspira o severitate absolută în privința plăcerilor trupului. „Acum între noi”, părea să zică bătrânica, și Horațiu se gândi cu frică la visele păcătoase cu Mariana, la minciuna pe care i-o zisese mamei în clasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să desăvârșească restul. Ea o să adopte cele mai diverse poziții din noile filme franțuzești, dar el n‑o să‑și dea seama, fiindcă nu se uită la asemenea filme. Numai la de‑alea cu pac‑pac. O să‑și ia un aer aspru și rezervat, dar o să dea dovadă și de suficientă delicatețe, ca să nu‑l sperie. Se uită la mușchii tari care i se ghicesc lui Hans pe sub pulover. Mușchii se încordează. Prea mulți mușchi nu există în habitatul natural al Annei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Hans îl încearcă un sentiment tulbure, pentru că faptul de a fi prima oară singur cu o fată îi dă multă bătaie de cap; aici treci mai greu proba ca în grupul de colegi. Anna își examinează în oglindă chipul destul de aspru și se gândește că acum, când a sosit clipa cea mare, ar prefera să fie dulce și blondă ca Sophie; asprimea ei e mai degrabă obositoare, oamenii suportă cu greu așa ceva. Mai bine‑ar să se arate mlădioasă și fragilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și de aceea se ridică simțitor deasupra lor. În adâncitura din trupul Sophiei, Rainer se simte ca un pui de animal care nu mai poate suge la mama lui și trebuie, din păcate, să pornească singur după hrană, în mijlocul naturii aspre și ostile; mai târziu puiul de animal va trebui să dea el însuși lapte dacă nu se întâmplă vreo minune care să‑l ferească de reproducere. Rainer se teme de viitor și de bătrânețe. Sophie trebuie să plece acum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iar apoi pleacă însoțite. Deja se zăresc coline blânde, împădurite și pășuni, iar lacurile de acumulare se înfig adânc în pământ, o caracteristică a acestui ținut aflat la oarece distanță de granița cu Cehoslovacia, dar unde se simte deja aerul aspru al comunismului din vecini. De fapt, aerul devine mai aspru pentru că suntem mai la nord. Aici n‑a venit încă primăvara. Miroase a ace de brad ca spray‑ul din comerț, casele devin mai sărăcăcioase, economia suferă tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la nimic, deoarece familia lui are tot ce se poate avea. În schimb, în jurnal scrie că prin renunțare va deveni mai bogat (incredibil!), va atinge niște culmi ale gândirii, unde - se poate citi negru pe alb - bate un vânt aspru, proaspăt, purificator. Ptiu, drace, astăzi orice lucru purificat nu mai înseamnă pentru el decât un curent subțire și rece ca gheața, care‑l supără la ochi. Cartea poștală cu imaginea Maicii Domnului din Lourdes stă ghemuită la picioarele Mântuitorului - de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
întâmplări, dar ei îl roagă și‑l imploră pe două voci să le dea voie să rămână, iar el le dă voie, fiindcă școala se va termina curând, după care se va întoarce foaia și se vor aplica metode mai aspre - Witkowski sen. explică în ce constau aceste metode. Hans - după cum se știe, între el și Sophie urmează să se înfiripe o idilă - a cumpărat componentele bombei, mândru și fără nici o rezervă, de la un magazin frecventat doar de studenții de la politehnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
era din cauza sexului, sau din cauza pastilelor, sau poate din cauza ambelor? Nu vrei să-mi spui și mie despre ce e vorba? mă Întrebă Yaguchi, cu buzele subțiri acoperite de spuma berii. — Ce anume? Yaguchi avea o față inexpresivă. Avea pielea aspră, pătată de urme de acnee și murdară. — Ai găsit ceva interesant de lucru? N-o să-i zic nimic șefului, așa că poți să-mi spui liniștit. Ce voia Yaguchi să spună se putea rezuma astfel: odată cu valul noii tehnologii, Începând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
reviste. Și-a scos o țigară fără filtru, cu miros puternic, din poșeta din piele de crocodil de un roșu Închis, a tras cu putere fumul În piept, apoi l-a expirat pe Îndelete. Pielea de pe obrazul stâng părea puțin aspră. Avea un machiaj discret, cu un ruj de culoare naturală. — Mulțumesc că ați venit. Numele meu este Kataoka. Keiko Kataoka. Am fost invitat să iau loc pe un fotoliu cu mânere, o piesă de epocă, și În tot timpul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]