3,106 matches
-
se însuflețesc prin armonia stilului, eleganța limbii și firescul hazului. Fixându-l ca autor de literatură ușoară, adică „pentru tineri”, Ilarie Chendi îl aprecia pe U. ca „dibaci mânuitor al limbii române”. SCRIERI: Conferințe ținute la Societatea Geografică și la Ateneu, București, 1901; Zânele din Valea Cerbului. Povești pentru copii, București, 1904; ed. București, 1920; ed. cu desene de A. Murnu, București, 1929; ed. îngr. Mădălina Nicolau, București, 1992; ed. îngr. Daniel Menrath, București, 1997; Dans les Carpathes roumaines (Les Bucégi
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
al Moldovei”, „Studii și comunicări de etnologie”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Bucovinei”, „Poezia”, „Iașul literar”, „Limbă și literatură”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Poesis”, „Dacia literară”, „Neamul românesc literar”, „Semn” (Bălți), „Datina”, „Porto-Franco”, „Oglinda literară”, „Ateneu”, „Bucovina literară”, „Saeculum”. În 2001, la împlinirea vârstei de șaptezeci de ani, Universitatea ieșeană îi acordă titlul professor emeritus, Asociația Scriitorilor din Iași îi decernează Premiul de Excelență, iar revista „Convorbiri literare” Premiul Opera Omnia. După „Șezătoarea” în contextul folcloristicii
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
1881-1882 ministru în guvernul condus de I.C. Brătianu; în câteva rânduri este și senator sau deputat de Covurlui. Perseverent partizan al propășirii prin cultură, ubicuu, neobosit, U. își leagă numele de întemeierea și activitatea a numeroase instituții: societatea și revista „Ateneul român” (Iași, 1860-1861), Ateneul Român (figurează între fondatori în 1865, devine, în timp, vicepreședinte și președinte, e în redacția „Atheneului român”, 1866-1869), Academia Română (contribuie la înființarea forului în 1866, va fi ales mai târziu vicepreședinte și președinte al secțiunii istorice
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
condus de I.C. Brătianu; în câteva rânduri este și senator sau deputat de Covurlui. Perseverent partizan al propășirii prin cultură, ubicuu, neobosit, U. își leagă numele de întemeierea și activitatea a numeroase instituții: societatea și revista „Ateneul român” (Iași, 1860-1861), Ateneul Român (figurează între fondatori în 1865, devine, în timp, vicepreședinte și președinte, e în redacția „Atheneului român”, 1866-1869), Academia Română (contribuie la înființarea forului în 1866, va fi ales mai târziu vicepreședinte și președinte al secțiunii istorice, președinte al celei literare
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
privirea acuzat moralizatoare se leagă însă opinia pe care o va exprima despre nuvela Duduca Mamuca de B.P. Hasdeu. În Schițări de literatură română (1859) ori în Schițe de istoria literaturei române (1885), în articole, ca și în conferințele de la Ateneul Român, U. se manifestă ca un popularizator entuziast al mișcării literelor autohtone, al perioadei vechi cu deosebire, opinii teoretice mai largi, dar de un eclectism dezarmant, aflându-se în De clasicism, romantism și realism (1865). Afirmațiile exagerate, bombastice privind valoarea
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
Iași, iar începând din 1996 profesor asociat la Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza”. A debutat în 1968 la „Cronica”, și editorial în 1970 cu placheta Inel cu enigmă. Versuri, articole, studii i-au mai fost publicate în „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „România literară”, „Poesis”, „Agora” (Philadelphia), „Limite” (Paris), „Mele” (Honolulu), „Observator” (München) ș.a. I s-au decernat Premiul „Mihai Eminescu” (1970), Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1971), Premiul Uniunii Scriitorilor (1977), Premiul Academiei Române (1979), Premiul Național de Poezie
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
Teatru și Muzică și secretar al filialei Bihor a aceleiași asociații. Debutează în 1948 la ziarul „Lupta Ardealului” din Cluj cu o cronică de film, iar editorial în 1970 cu monografia etnofolclorică Nunta în Bihor. Mai e prezent în „Tribuna”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Cronica sătmăreană”, „Orizont”, „Ramuri”, „România literară”, uneori iscălind cu pseudonimele Cactus, Cornel Banu, Stelian Banu, Cristian Oană, Ion Păduraru, V. Stelian și Cornel Barbăneagră. I s-a decernat Premiul de publicistică „Alexandru Andrițoiu” (1998). Considerându-se în primul rând
VASILESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
în administrație la Bârlad și Iași. Fire deosebit de liniștită, interiorizat, dar sociabil, U. citea cu pasiune de mic și era irezistibil atras de muzică. Se dorea compozitor, și chiar avea să încerce compoziția. După întoarcerea în Capitală frecventează concertele de la Ateneul Român, ia lecții de contrapunct, exersează la pian, vizitează muzee, expoziții. Începuse să scrie din adolescență. Prozele și le-a alcătuit (după spusele surorii sale, Eliza V. Vorvoreanu) în 1907-1908, căci în 1909 le citea familiei și prietenilor și „încă
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
același nume, U. este redactor-șef doar al primului număr, fiind înlocuit la cererea autorităților, din cauza sumarului în care figurau texte de Emil Cioran, Martin Heidegger și Mircea Eliade; va deveni redactor-șef adjunct ulterior (1969-1971). Debutează în 1966 la „Ateneu” cu proză, unde între 1971 și 1973 este redactor, și editorial în 1974 cu volumul Despre purpură. Publică intermitent poezie în „Tribuna” și în „Steaua”, fiind redactor al acesteia din 1973 până în 1990. În decembrie 1989 întemeiază la Cluj-Napoca cotidianul
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
România literară”, „Moment poetic” (Chișinău), „Contrafort” ș.a. După placheta de debut, Timpul ierbilor, editată în 1977, publică alte cărți de poezie: Navigator în septembrie (1983), Crinul îngândurat (1986), Oglindă retrovizoare (1991). I s-au decernat Premiul „G. Bacovia” al revistei „Ateneu” (1993), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1999) ș.a. Z. cultivă o poezie pătrunsă de un fior elegiac, de „o aleasă eleganță a versului, ce parcă vine să convingă că își face ucenicia la vibrația versului eminescian” (Anatol Ciocanu). Intenția poetului
ZEGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290727_a_292056]
-
la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Valahia” din Târgoviște. Titularizat profesor în 1996, devine și șef de catedră. Debutează la „Luceafărul” în 1962 și mai este prezent în „Romanoslavica” (unde face parte din redacție), „Gazeta literară”, „România literară”, „Argeș”, „Ateneu”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Flacăra”, „Săptămâna” ș.a. În calitate de publicist și cronicar literar, Z., polemist redutabil, adeseori incomod prin subiectivitatea și retorica agresivă a intervențiilor, se va opri la ceea ce crede că ilustrează relația dintre specificul național românesc, ortodoxie și militantismul cultural
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
București. Debutează în 1948 la „Revista elevilor”, iar în 1949 semnează în „Flacăra” un articol despre A. P. Cehov. Prima carte, monografia Nicolae Filimon, îi apare în 1958. Mai e prezent în „Steaua”, „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Săptămâna”, „Tribuna”, „Cronica”, „Ateneu” ș.a., folosind și pseudonimele Horia Zamfir, Radu Zamfir, Radu Rotaru. Majoritatea cărților sale de istorie literară examinează personalități, genuri, curente și structuri literare sau reunesc studii cu o anume tematică (de pildă, călătoria). Numeroase sunt lucrările, unele alcătuite în colaborare
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
artă”. Debutează în 1934 la cotidianul „Adevărul”, semnând cronici și articole teatrale. Studii, intervenții în chestiuni de istoria culturii, teatru, literatură, dar și publicistică pe teme sociale și politice îi mai apar în „Arhiva pentru știința și reforma socială”, „Anuarul «Ateneului Român»”, „Jurnalul”, „Viața românească”, „Meridian”, „Semnalul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viitorul”, „Ramuri”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. I s-a decernat în 1974 Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei Române. Într-o primă etapă, incluzând anii 1930-1950, preocupările lui Z. atestă
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
1958-1968; ed. 2, I, îngr. Rodica și Alexandru Firescu, Craiova, 2001; Istoria literaturii universale (în colaborare cu Margareta Dolinescu), I-II, București, 1970-1973; Panorama dramaturgiei universale, București, 1973; ed. Craiova, 1999; Probleme de viață, teorie și istorie teatrală, București, 1974; Ateneul Român (în colaborare cu Virgil Cândea și Vasile Moga), București, 1976; Drama istorică universală și națională, București, 1976; Teatru și umanitate. Motive general-umane în creația dramatică a lumii, București, 1979; Teatrul european în secolul Luminilor, București, 1981; Teatrul romantic european
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
Editura Dacia. În 1972 își dă demisia și de atunci este scriitor liber-profesionist. Debutează în 1966 cu proză la „Povestea vorbei” (supliment al revistei „Ramuri”), iar editorial cu volumul de nuvele Cerul de dincolo, apărut în 1969. Mai colaborează la „Ateneu”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Cronica” ș.a. Preocupat de relația dintre copii și părinți, de măruntele conflicte familiale sau profesionale (Cina cea de taină), de lumea miraculoasă a copilăriei (Goliat), Z. pare mai degrabă un prozator sentimental și melancolic. Schimbarea la față
ZEHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
iese la pensie. Debutează în 1953 la „Tânărul scriitor” cu un grupaj de poezii, și editorial în 1956 cu traducerea în versuri a dramei pastorale Aminta de Torquato Tasso, iar în 1965 cu prima carte personală, placheta Poezii. Colaborează la „Ateneu”, „Tomis”, „Transilvania”, „Gazeta literară”, „Cinema”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Secolul 20”, „Orizont”, „Limba română”, „Săptămâna” ș.a., precum și la radio, unde a fost titularul rubricii „Cărți pentru eternitate” (1981-1985) și examinator în cadrul emisiunii-concurs „Cine știe câștigă”. A făcut regie de teatru
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
modelării cibernetice a proceselor biologice; face parte (1994) din Academia de Științe Medicale. Ca scriitor, a debutat în 1960 la revista „Luceafărul”, iar editorial în 1964 cu volumul de traduceri Sonete de Michelangelo. Mai colaborează la „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Ateneu”, „România literară”, „Steaua”, „Familia”, „Ramuri”, „Tomis”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Convorbiri literare” ș.a. Din 1991 este președinte al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România. A fost decorat cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Ofițer (2000). Autor de poeme și
ZELETIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
Alte colaborări sunt găzduite de „Luceafărul”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, de care va și răspunde, întâi ca secretar științific de redacție (1971-1988), apoi ca redactor-șef. A mai semnat în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»”, „Ateneu”, „Buletinul Universității «Al. I. Cuza»”, „Cronica”, „Curierul de Iași”, „Revista română” ș.a. Câteva contribuții i s-au tipărit în publicații din străinătate: „Cahiers Benjamin Fondane” (Paris-Ierusalim), „Wissenschaftsstrukturen in Rumänien vor und nach 1989. Funktionsmodelle und Entwürfe” (Tübingen). O documentare impresionantă
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
Celaru (județul Dolj), lunar, între ianuarie 1927 și mai 1945, având subtitlul „Revistă de cultură generală”; cu numărul 6-8/1936 titlul se schimbă în „Zorile Romanaților”. Scoasă în primii ani de societatea culturală omonimă, iar de la numărul 2-3/1930 de Ateneul Popular Înfrățirea, odată cu numărul 5-7/1939 devine organ al Căminului Cultural „Alexandrina Celăreanu - Zorile Romanaților” și al Ateneului Popular Înfrățirea. Redactorii numărului inaugural sunt M. Smarand-Oprișeanu și Marin I. Georgescu, cărora li se alătură la numărul următor, în formula unui
ZORILE ROMANAŢULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290751_a_292080]
-
6-8/1936 titlul se schimbă în „Zorile Romanaților”. Scoasă în primii ani de societatea culturală omonimă, iar de la numărul 2-3/1930 de Ateneul Popular Înfrățirea, odată cu numărul 5-7/1939 devine organ al Căminului Cultural „Alexandrina Celăreanu - Zorile Romanaților” și al Ateneului Popular Înfrățirea. Redactorii numărului inaugural sunt M. Smarand-Oprișeanu și Marin I. Georgescu, cărora li se alătură la numărul următor, în formula unui comitet de redacție, Gogu Mazilescu pentru partea științifică. Începând cu numărul 11, întreaga responsabilitate revine învățătorului Marin I.
ZORILE ROMANAŢULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290751_a_292080]
-
Perspective românești (2001), Franța, model cultural și politic (2003). A debutat în 1957 la „Viața studențească” cu eseul Ștefan cel Mare și posteritatea, iar editorial în 1971 cu biobibliografia Mihail Kogălniceanu. Colaborează la „Anuar de lingvistică și istorie literară” (Iași), „Ateneu”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Caiete botoșănene”, „Columna” (Roma), „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dacia literară” (unde este director de onoare), „Familia”, „Iașul literar”, „Luceafărul”, „Magazin istoric”, „Revista bibliotecilor”, „Revue des études sud-est européennes”, „Revue roumaine d’histoire”, „Vatra”, „Viața românească
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
conferințele Ispita dacică (mai 1941), Două tipuri de filosofie medievală (martie 1942), să conducă un seminar cu tema Tehnica muncii intelectuale (în anul universitar 1942-1943), să participe la alcătuirea bugetului general al statului, iar în ianuarie 1943 să prezinte la Ateneul Român Dimensiunea românească a existenței. Revăzută, rămâne cea mai frumoasă și cea mai reputată scriere a lui, cu largi ecouri până azi în cultura românească. Când Ion Antonescu este arestat și Guvernul cade, V. revine ca director la Datoria Publică
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
îi apar versuri, nuvele, studii, articole, traduceri din Giacomo Leopardi, romanele Lume nouă și lume veche (1891), Viața la țară (1894-1895), Tănase Scatiu (1895-1896), În război (1897-1898), Lydda. Scrisori romane (1898-1904), Ceea ce nu se poate (1906, 1910). Mai colaborează la „Ateneul român”, „Revista română”, „Revista idealistă” și mai ales la „Literatură și artă română”, unde în 1901-1902 publică romanul Îndreptări. Ca volum, Viața la țară, primul din ciclul Comăneștenilor, iese în 1898. Anterior se mai tipăriseră culegerile Novele (1888), Alte orizonturi
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
neatârnarea față de Turcia (1877), proclamarea României ca Regat (1881), insistând pe rolul cadrelor didactice În sădirea sentimentelor patriotice În rândul tinerei generații . În București, sub auspiciile Ministerului Instrucției publice și al Cultelor, serbarea școlară de 10 Mai era organizată la Ateneu, manifestările fiind onorate cu prezența M. S. Regele și M. S. Regina, precum și a ministrului Instrucțiunii. Corurile școlilor secundare de fete și de băieți, sub Îndrumarea unor profesori de la Conservator, reușeau să Încânte asistența cu interpretări remarcabile ale unor pasaje
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
reviste și ziare, cum sunt „Adevărul literar și artistic”, „Viața literară”, „Cosinzeana”, „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Cronicarul”, „Epoca”, „Facla”, „Familia”, „Gândul nostru”, „Neamul românesc”, „Pământul”, „România literară” (1932-1934), „România literară” (1938-1940) ș.a., iar după al doilea război mondial „Gazeta literară”, „Ateneu”, „Argeș”, „Manuscriptum”, „Tribuna” ș.a. Volumul de nuvele și schițe Sora Emilia (1930) dezvăluie un prozator atent la dramele micului târg de provincie, cultivând uneori pitorescul morbid și excesul de sentimentalitate. Contribuțiile de istorie literară, răspândite în paginile multor publicații, fac
STRAJE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289968_a_291297]