3,288 matches
-
copii, vine prin ea un vuiet Îngrozitor și uneori iese un abur ruginit. Mă agăț de țeavă, care e mai mult o bară fixă, Îmi iau avînt și, cu picioarele În unghi drept față de trup, execut foarte corect o răsucire. Aterizez iar pe scenă, nu am versurile, trupa freacă instrumentele, e clar că nu ne iese. Dar pentru că e doar o repetiție, plecăm să bem o bere neagră În parcul din centrul Pragăi - port o pereche de blugi Levi’s și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au văzut toți (În autocar nu era așa de Întuneric și voi nu erați chiar așa de bine plasați), pipăindu-vă ca apucații, venind de la o Înmormîntare, s-a transformat dintr-o muscă sîcÎitoare Într-un avion care ți-a aterizat pe cap și ți l-a făcut țăndări. Scîrbos! Din casetofonul de la capul patului se auzea În surdină: Death is everywhere, There are flies on the windscreen.] PÎnă la urmă, toată această tensiune dintre veterani și răcani izbucnește Într-una
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
crede că am pentru el ce spun că am. Deja mă văd dus În permisie. Încep să-l văd pe mire șutindu-mi salteaua. Taică-meu pare să-și revină din oboseală, din tot dezastrul care Îl măcina mai devreme, și aterizează În concret. Începe să-l tuteleze În maniera lui ușor ironică, dar locotenentul pare chiar Încîntat. Strategia lui dă roade, aerul Înțepat de bucureștean i se Înmoaie și aproape că se bucură cînd i se adresează cu „fecior“. Îl văd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
greu să-l urmăresc, mintea mi s-a repliat În fața asaltului noului. Printre veterani, cel mai numeros e grupul brașovenilor. Se recunoaște ușor aerul de șmecher de oraș, au ceva parșiv și amenințător, Îmi dau tîrcoale să vadă de unde a aterizat răcanul cel nou. Unul dintre ei Îmi cere o țigară și, În timp ce privește cerul, Îmi zice că aici răcanii au viață grea. Ține să-mi spună că pe el Îl cheamă Nițu, după care Își rînjește o măsea de alpaca
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trag cu pistoalele- mitralieră În oameni. Așa se vorbește. Eu sînt soldat și ar trebui să trag cu pistolul-mitralieră În oameni. Ce căcat...?! Miercuri, 20 decembrie. Ceaușescu se Întoarce În București. Și-a scurtat vizita În Iran, la ora 15 aterizează pe aeroportul Otopeni și e pus urgent la curent cu situația din țară. Ceea ce decide e aproape neverosimil, pare că s-a hotărît brusc să pună umărul la propria lui răsturnare. Convoacă un miting de susținere, vrea să scoată În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
complet lipsit de apărare. SÎnt ignorate o parte din ordinele lui, așa că În fața Comitetului Central nu mai ajung blindatele care ar trebui să-i ofere protecție. Cuplul dictatorial și membrii politici apropiați trăiesc cu speranța că măcar elicopterul prezidențial va ateriza pe acoperiș, ca să-i salveze in extremis. Fuga e rușinoasă, elicopterul decolează În momentul În care În clădirea Comitetului Central manifestanții, Îmbătați de această victorie neașteptată, Încep devastarea. O lovitură din interior, pentru un paranoic de proporții precum Ceaușescu, e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
colțul gurii și a fugit rușinată și cam tot culoarul se uita fluierînd, În timp ce eu am intrat În salon stînjenit de povestea asta neașteptată și așa cam ca Într-un film siropos, și chiar a doua zi de Crăciun a aterizat de nicăieri maică-mea care mi-a adus o cutie de plastic plină cu friptură și alta plină cu cartofi prăjiți și un borcan cu sfeclă roșie murată, ar trebui să-ți ajungă și pentru Anul Nou, mi-a zis
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
reușit să aibă niște ordine clare și a reieșit că armata a trecut de partea revoluționarilor, apoi toată isteria cu teroriștii. Pe unul din oamenii lui Ceaușescu, pe Emil Bobu, l-au prins chiar aici, pe aeroportul militar, pilotul a aterizat pripit după ce i s-a transmis că În radare se Înregistrează un atac aerian... — Așa că, imaginează-ți, ne-am trezit În miezul poveștii, convinși că ne atacă cineva să-l salveze pe omul lui Ceaușescu... Abia după vreo cîteva zile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
primul meu serviciu de gardă), dar urmăresc atent toată această forfotă care se vede ca Într-un televizor fără antenă, mai mult nu se vede. Și totuși se poate recunoaște În vocea oamenilor ceva ce acum o lună, cînd am aterizat În acest colț de paradis, părea imposibil. Se recunoaște o bucurie care-i apropie și-i face să se suporte unii pe alții. Astfel că poate fi auzită vocea inconfundabilă a locotenentului Soare rostind către locotenentul Stancu, pe aleea care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spre secția de Neurologie. RÎde sonor. RÎdem sonor. — Păi... numai aici mai era liber. La Sinaia e ocupat integral. Și am rîs toată seara, topind aproape un pachet Întreg de Assos, sub castanii plini de flori din curte. Rică a aterizat la Deveselu de undeva de lîngă Orăștie (o poveste asemănătoare cu a mea) imediat după Revoluție și a fost distribuit la Bateria a 3-a. Iar acum a ajuns În spital pentru că e un fel de rudă de departe cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asemenea ființă să aparțină unui asemenea loc, să lucreze Într-un asemenea loc? E atît de exotică, de ieșită din comun, Încît te Întrebi cum de nu o oprește lumea pe stradă, să-și facă poze cu ea. Da’ de unde aterizași, muică? Rică are dreptate, e un fenomen. CÎnd apare pe una din aleile luxuriante, ai impresia că nu Își mișcă picioarele. De vină sînt pantofii de piele, fără talpă, galbeni, cred că se cheamă balerini, pe care În nici un caz
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fi apărut din tunel sau de parcă unul dintre demonii lui John Robert i-ar fi asaltat sub forma unui animal uriaș, care țâșnea din frunziș. Ceva mare și greu și extrem de agitat veni rostogolindu-se și alunecând pe povârniș și ateriză în iarba de la picioarele drumeților. Un moment mai târziu, acest ceva se dovedi a fi Tom. McCaffrey și Emmanuel Scarlett-Taylor, încă încleștați într-o trântă care începuse la capătul de sus al pantei. Se ridicară râzând, continuând să se țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lucrul ăsta e pitoresc, dar neimportant. În zilele noastre e ciudat pentru cineva să fie camerista cuiva. Ești irlandez, nu? Și asta-i pitoresc, dar neimportant. Și ce, mă rog, e important? Dumneata. Emma zvârli o pietricică în lac, care ateriza pe o foaie lătăreață de nufăr. Aruncă o a doua, menită să o disloce pe prima, dar dădu greș. Și ce pot face pentru dumneata? întrebă Pearl, tăios. Încă nu știu, răspunse Emma. Probabil că nimic. Apoi adăugă: Am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o poziție ceva mai dreaptă. Izbuti acum să prindă cu cealaltă mână balustrada de deasupra barelor verticale, în timp ce talpa piciorului drept i se așeză pe o treaptă. După alte câteva clipe de odihnă, își trecu piciorul stâng peste balustradă și ateriză, prăbușindu-se, pe scări. Aici șezu câtva timp, masându-și genunchii dureroși și întrebându-se dacă nu erau cumva fracturați. În acest moment, probabil, își scosese pantofii și ciorapii și-i rătăcise în întuneric. Îi părea rău după cuțit. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și despre pământul pe care călcăm. Am început coborârea spre Genova și încep să am emoții. Luni, 23 iulie: Genova-Varazze: 37 km Aterizarea la Genova a fost cu ceva emoții din cauza avionului care se balansa cam tare, dar am aterizat. Iată-mă, de fapt, la începutul pelerinajului meu. I-am telefonat lui Davide și mi-a răspuns, spunându-mi să-mi încep drumul, iar el mă va ajunge pe undeva pe drum pentru a-mi da pașaportul pelerinului. Făcându-mi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
senzoriale. Aceste forme de informații sunt datorate conducerii normale ale unui anumit răspuns. Exemplu: pot ști că am făcut o eroare Într-o aruncare la baschet pentru că văd că mingea nu a intrat În coș. De asemenea, senzațiile ca atunci când „aterizezi” pe spate Într-o piscină după o acțiune greșită din timpul scufundării mă informează că ceva a mers probabil rău. Aproape ori cărei reacții pe care o avem i s-au asociat anumite surse de informații din feedback-ul intrinsec
Feedback-ul – principiul autoreglării utilizat in ora de educaţie fizică. In: Învăţământul românesc în context european by Comănescu Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2353]
-
cu toții, n-aveau decât. Dragoș! Fata de pe placa de patefon cânta cu glas cristalin, în ritm amețitor cascade de triluri argintii. Zburda. Zburda peste tot, peste șotroane desenate cu creta pe cenușiul asfaltului și fustița se umfla de aer când ateriza pe pătratele de cretă. Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia, o să-ți păteze sarafanul! Nu-i nimic... Vreau să spun că nu, nu cred că mi-l pătează. Săreau zglobii peste
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mă deranjează. Dar, Delia, o să-ți păteze sarafanul! Nu-i nimic... Vreau să spun că nu, nu cred că mi-l pătează. Săreau zglobii peste șotroane fetele în fustițe bleumarin cu buline albe. Fustițele li se umflau de aer în timp ce aterizau în pătratele trase cu creta pe asfalt, iar de sub fustițe licăreau alb, pentru o clipă, chiloții. Heinz! râdea unchiul Artemie în capul mesei. Și când râdea, râdea cu poftă. Wo bist du heute Nacht, lieber Heinz? Dar totul se-ntoarse
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tocmai la capătul lumii, acolo unde i-a și descoperit cu mare greutate Cristofor Columb Sen. Ori, pentru a nu vă răpi prea mult din timpul dumneavoastră de odihnă de la serviciu, că aici se fac lucrurile oficial de serioase, să aterizăm și în ograda noastră indigenă. Muncim 7,6 ore în medie maximă în fiecare dintre cele 5 zile lăsate de la Guvern. Șeapte virgula șease, vorba unui om politic din București. Groaznic! Adică, altfel spus, suntem obligați să nu putem schimba
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Superior, un alt gârâit, cel al Cuvioșiei Sale Acachie Jr. pluti câteva clipe nesigur, alăturându-se apoi celuilalt. Între ele, ușor meditativă, bâzâi... o muscă. VIOL între sutele de scrisori care de care mai serioase și mai bine timbrate care aterizează pe masa mea din motive complet necunoscute familiei, mi-a reținut atenția una zurlie foc. Un concetățean de profesiune fără întreabă cum și ce condiții trebuie să îndeplinească și ce studii să studieze așa, mai temeinic, pentru a reuși să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și de Vale. Pentru a reduce stresul așteptării ni s-au oferit la jumătate de preț câteva vaccinuri obligatorii împotriva febrei aftoase și pelagrei și, suplimentar, ca bonus, un micuț vaccin pentru contra mușcăturilor de cobră. La zece punct a aterizat elicopterul oficial din care a coborât soția înaltului demnitar european, o excelentă înlocuitoare a secretarei acestuia, și ea o excelentă înlocuitoare a soției demnitarului. Dânsa ne a înmânat câte o carte de vizită și vizita s a terminat. În sfârșit
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
roșii stropite cu puncte negre . Greierele speriat repetă-ntruna : -Unde mi-e chitara, că n-o văd? Aricelul, în căsuța din pădure, împinge ușa și trage zăvorul ca nu cumva ploaia să intre în căsuță să-i ude covorașul. Lăcusta aterizează sprintenă pe-o frunză să-și scuture picăturile de ploaie de pe fustă. Dar vai, se oprește speriată când observă că fustița e agățată într-un scai! -Vai, ce mă fac, o să-mi rup fustița! Dar o ajută panseluța să-și
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
puțin mătăsoase. Pasărea își pierdea bucuria de a trăi. Într-un final, când nu a mai putut rezista, a hotărât să-și părăsească cuibul. Pentru că aripile îi tremurau și privirea i se încețoșase nu a putut zbura prea departe. A aterizat pe malul unei ape unde se jucau niște copii. Aceștia au fost surprinși să vadă pasărea și s-au întrebat ce s-a întâmplat cu ea, cum de nu a plecat în țările calde. Au decis să-i spele aripile
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
se preface că este moartă, deoarece nici o pasăre nu va mânca o insectă moartă. Cel mai mare inamic al gărgăriței este rândunica. Gărgărițele nu suportă transpirația palmelor, de aceea ele zboară imediat atunci când le țineți în palme. Când o gărgăriță „aterizează” pe un bolnav, ea are darul de a-i alunga acestuia boala. Pentru a afla din ce direcție va apare persoana iubită, fetele prindeau o gărgăriță și apoi, o eliberau cântând: “Gărgăriță, gărgărea/ Zboară la iubirea mea”. Omorârea unei gărgărițe
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
duș și mă culcam fericit. Această pasiune a eșuat în umilință. Într-o zi, cum mergeam foarte mândru de mine pe bicicletă, undeva în afară de oraș, am simțit o lovitură puternică în spate, m-am trezit zburând prin aer și am aterizat la câțiva centimetri de o bornă kilometrică de pe marginea șoselei. Eram, cum se spune la box, complet groggy. M-am ridicat de jos fără să-mi dau seama ce se întîmplase, când am văzut un camion îndepărtîndu-se și, de la fereastra
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]