1,371 matches
-
o emanație «pură» a năzuințelor noastre, ci și o imanență, o plonjare în real, o posedare a sensibilului și a concretului” (În discuție poezia). Despre această „plonjare în real”, dar și despre „gânduri înalte” dau seama poemele. Poetul notează, transcrie auster „formidabila aventură a zilei”, însă aici este cuprins și un traiect al ieșirii din contingent. Asemenea lui Sisif, el urcă muntele, simultan un urcuș al existenței și al creației: „Sisif pe muntele negru/ Neagră e stânca pe care o poartă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
ani ai primului val al reformelor de descentralizare s-a dezvoltat noțiunea de "modernizare" a statului în rândul elitelor politice și administrative.54 În timpul celei de-a doua etape a lui Albertini, când guvernul socialist a început să adopte măsuri austere, s-a pus un nou accent pe "managerialismul" sectorului public, inspirat de abordarea new public management (noul management public) care se dezvolta la acea dată în lumea de tip anglo-saxonă, însă i s-a dat o expresie franceză deosebită.55
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
14). Aceștia sunt aceia care nu caută să se răzbune pe dușmani, și nu se încred în propriile forțe, ci doar în ajutorul lui Dumnezeu. Asta înseamnă a-ți așeza casa pe stâncă, adică pe Cristos, sau pe o viață austeră... Aceste animale sunt mici, iar atunci când sar se proptesc pe propriile picioare. Tot astfel și sfinții, mici prin umilință, se proptesc pe propriile picioare, unul fiind îndreptat către Dumnezeu din dragoste, iar celălalt către aproapele din compasiune... Lăcusta nu are
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mai multe ori poporului. Ascultând predica sa și luând aminte la exemplul vieții sale, și anume că renunțase cu umilință la bunăstarea de care se bucura în Ordinul Fraților Teutoni și trecuse la un Ordin atât de umil și de auster, poporul era foarte edificat și, oriunde își ținea predica, toți cetățenii veneau să-l asculte. Din acest motiv, cei doi parohi ai orașului - temându-se că, dacă frații se vor apropia de unul dintre ei, poporul s-ar fi îndepărtat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-se pentru celebrarea capitulului provincial la Magdeburg, în ziua sărbătorii Nașterii Sfintei Fecioare, l-au ales ca ministru provincial pe fratele Marquardus cel Mic. Acesta, în calitate de ministru, s-a arătat plin de zel pentru Ordinul său și era o persoană austeră; a fost binevoitor față de frații buni, dur cu cei răi, sever cu cei îndărătnici. Implicându-se în lupta Ordinului împotriva fratelui Elia, a contractat o boală incurabilă; cu toate acestea, a fost ales ministru. Din cauza acestei boli, fiindcă nu putea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
buni, dur cu cei răi, sever cu cei îndărătnici. Implicându-se în lupta Ordinului împotriva fratelui Elia, a contractat o boală incurabilă; cu toate acestea, a fost ales ministru. Din cauza acestei boli, fiindcă nu putea să dea exemplu de viață austeră, așa cum o cerea de la ceilalți, a fost mai bine să fie eliberat din oficiu. [Totuși a ținut trei capitule înainte de a fi exonerat: la Erfurt, la Hildesheim și la Altenburg, iar în cadrul acestui ultim capitul a fost exonerat]. 70. În
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să ajungă la vârsta cerută. În momentul când a împlinit vârsta, a îmbrăcat imediat haina, în timp ce era provincial fratele Agnello. 74. La Gloucester, avea un mare renume fratele Vincențiu de Worcester, un adevărat părinte pentru întreaga țară. Datorită unei vieți austere, plină de rigurozitate față de sine însuși, de o mare blândețe și amabilitate față de cei care îi erau supuși, el era iubit de toți ca un înger. Tocmai din cauza austerității vieții și a prudenței sale extraordinare, mai târziu a fost promovat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
căruia aceștia nu puteau să-i alunge în funcție de capriciile lor și s-a oferit să-i mute el însuși pe frați, dacă ei doreau acest lucru. [Referitor însă la capela conventului, deoarece nu putea să o transforme într-una mai austeră, fiindcă fusese construită de rege, a lăsat în seama cerului să o dărâme]. După multe dificultăți, a reușit să-i instaleze pe frați la Chester și Winchester. 98. Fratele Albert a primit de la papa Grigore al IX-lea o bulă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și de Augustus din timpul exilului. În orice caz, ni se pare că Ovidiu e departe de vremurile în care afirma în Amores, II, X, adresându-se aceluiași personaj de acum, Graecinus: "Dușmanii mei să aibă parte de o viață austeră, dușmanii mei să doarmă în pat de văduv și să-și întindă membrele pe toată lățimea acestuia" (v. 16-18). Nici Graecinus nu mai este aceeași persoană care discuta glumind despre posibilitatea de a iubi două femei în același timp, din moment ce
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
adevărată vestea pe care "faima rea a vinii sale i-o adusese": Cum tibi quaerenti, num verus nuntius esset, Attulerat culpae quem mala fama meae, Inter confessum dubie dubieque negantem Haerebam, pavidas dante timore notas, Exemploque nivis, quam mollit acquaticus auster, Gutta per attonitas ibat oborta genas 391. Cu aceste puține rânduri poetul ne-a prezentat întâlnirea dramatică dintre el și Maximus. Cel din urmă nu realizează încă gravitatea dizgrației lui Ovidiu; Ovidiu, printre lacrimile de durere care-i șiroiesc din
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
compus numai vreo zece epistole din cartea a patra din Ex Ponto 416. Într-un prim moment, după moartea lui Augustus, este posibil ca poetului să-i fi trecut prin minte "prezumția nebunească de a obține iertarea de la Tiberiu", împăratul auster și închis în sine, care purta în suflet rana căsătoriei nefericite cu desfrânata Iulia maior"417. Ovidiu, deși de departe, a participat cu un Triumphus 418 la victoria asupra panonilor a lui Tiberiu din anul 13, dar fără nici un rezultat
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
spirituală și morală a lui Augustus, nici măcar când se afla în exil la Tomis. Cu atât mai puțin o bănuise pe când trăia fericit la Roma. Chiar dacă și-a dat seama, îi plăcea să-l sfideze pe Augustus și pe cei austeri din anturajul său cu provocările sale: "Departe de aici, stați departe de aici, oameni cu o conduită rigidă. Nu sunteți voi ascultătorii potriviți pentru cânturile mele senzuale"443. Într-un alt fragment din Amores (II, X, 16 și urm.) ajunge
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
X, 16 și urm.) ajunge să-i identifice pe acei oameni cu o conduită severă cu dușmanii săi. Fapt care este foarte semnificativ și important pentru subiectul pe care îl tratăm: "Dușmanii mei (Hostibus), să aibă parte de o viață austeră, dușmanii mei să doarmă într-un pat de văduv și să-și întindă brațele cât e patul de mare. Mie însă să-mi întrerupă somnul adânc cruda iubire și fie ca eu să nu fiu singur în patul meu". Poetul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
orice caz, suspect. Poetul pare mai sincer și are mai mare haz atunci cînd jurămintele iau direct drumul clișeelor de epocă. Găsim, cel puțin, o prefăcătorie care nu mai este cusută cu ața albă a moralei. III Nicolae Văcărescu. Spiritul auster și chibzuit al familiei „Să plîngi cu inima Înfîntă și cu duh slobod”. Nicolae, al doilea fiu al lui Ienăchiță Văcărescu, folosește și el armele familiei (jeluirea, oh-ul, ah-ul) dar nu mai este un captiv necondiționat al iubirii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu mai este un captiv necondiționat al iubirii. Focul nu-i mai pare purificator, suferința nu mai este dulce („amărîtul trai”). N-are darul de improvizație al fratelui său și nici rafinamentul părintelui. Este un spirit mai realist și mai auster: duce o viață retrasă, urăște luxul și petrecerile și, din această pricină, este adesea mustrător față de fratele și nepotul său, Iancu. Acestuia din urmă Îi scrie la 6 iulie 1812: „nu sînt mulțumit dă dumneata, p-acii, pentru că dormi mult, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
complexul limbajului”. Există la el „mai mult decît la alți poeți de Început o perversitate a durerii În dragoste. Toate jurămintele sînt, evident, false, adevărată, sinceră nu este decît convenția. Însă repetată, convenția Începe să capete consistență”. Nicolae Văcărescu, „Spiritul auster și chibzuit al familiei”, pune „un prag (ordinea firească, dragostea cu socoteală) În calea plăcerilor și a anarhiei simțurilor. Discursul său a devenit preponderent moral. Figura lui lirică este retragerea și legea morală pe care o recomandă e cumințenia (temperanța
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca „trebuință”. Robia ca stare de grație. Petrecerea cu necazuri. Proba focului și proba discreției. „Miluirea” ca formă de extaz. Un „nu știu ce prea dulce” și inefabilul feminin. Vicleșugurile „simbadiei”. Triada lui Alecu: apa, verdeața și frumusețea. III. Nicolae Vdcdrescu. Spiritul auster și chibzuit al familiei. Un discurs moral bazat pe conceptul de orînduială firească. „Treaza plăcere” și iubirea moderată. Figura retragerii. IV. Iancu Văcărescu. Psihologia unui poet profesionist. De la stihuri la ... Poezie, Iancu scrie ușor, dar citită greu. Poezia se deplasează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poezia naturii etc.) se referă, nu-i greu de remarcat, exclusiv la configurația imuabilă a temperamentului său artistic ("moldovenesc"), înclinat către un anumit tip de creativitate (îndatorată "sămănătorismului"), și nu la voința bovarică de a scrie "altfel", i.e. o proză auster experimentală, de sentimente și idei generale, la antipodul elegiac-lăcrămoaselor producțiuni ale povestitorilor moldoveni. În mod previzibil, revenirea acasă declanșează ca de obicei automaticul impuls creator ("ca și anul trecut, avui senzația ciudată a unui singur ritm de viață, într-o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să poată contempla în voie "cetatea adormită în faldurile istoriei". Fiind vorba de "poetul național", Lovinescu îi atribuie visătorului de la Râpa Galbenă o psihologie exponențială, specifică și o "memorie colectivă", care "traduce" sentimentul continuității istorice într-o formă de viață austeră, în spiritul naturii și al mentalității populare: "prelungirea trecutului o concepea nu numai în păstrarea pietrelor și bisericilor, ci și a hârtoapelor uliților nepietruite și în mărginirea nevoilor și plăcerilor vieții la un strict necesar...". Reveria dizolvă, astfel, "personalitatea" individuală
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în artă: castelele și conacele în stilul Ludovic al XIII-lea, cu acoperișurile înalte și cu zidurile în care alternează piatra și cărămida, își extrag frumusețea din sobrietatea liniilor, iar palatul Luxemburg, construit de Salomon de Brosse, se inspiră din austerele palate florentine, nu din edificiile Romei baroce; cît despre Nicolas Poussin, el este primul dintre marii pictori clasici. Începuturile reformei catolice și ale jansenismului. Franța lui Richelieu și a lui Mazarin este și cea a începutului reformei catolice. Întîrziată de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prietenul său, abatele de Saint-Cyran și adoptate de călugărițele din abația de la Port-Royal; în 1643, Despre comuniunea frecventă de Antoine Arnauld, discipol al lui Saint-Cyran și frate al maicii Angelica, stareța de la Port-Royal, opune moralei relaxate a iezuiților o morală austeră și exigentă fondată pe ideile lui Jansenius. În 1653, papa condamnă cinci propoziții presupuse a rezuma Augustinus, dar Arnauld ripostează distingînd între drept (cele cinci propoziții sînt condamnabile) și fapt (ele nu se găsesc în Jansenius). Pentru a apăra Port-Royal
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a unui discurs întocmit în respectul deplin al regulilor elocinței clasice, deși este încărcat de toate neliniștile sufletului modern și acuză o subiectivitate violentă și pătimașă, recunoscută de altfel. [...] Jurnalist de mare vocație, pasionat, mobil, inventiv, Octavian Paler are înfățișarea austeră și anacronică a unui consul roman în acțiune, ce trăiește urmând cu o fidelitate absolută cugetările lui Marcus Aurelius. MIRCEA IORGULESCU SCRIERI: Umbra cuvintelor. Definiții lirice, București, 1970; Drumuri prin memorie. Egipt, Grecia, București, 1972; Drumuri prin memorie. Italia, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
lui B. până la punctul culminant reprezentat de Joc secund, și reproiectând apoi, prin interpretarea acestuia, lumini asupra traseului parcurs. Formal parnasiene, primele poeme (considerate, retrospectiv, simple „exerciții de digitație pentru poeziile de mai târziu”) acoperă de fapt cu perfecțiunea rece, austeră și convențională a modelului o energie - uneori chiar o înflăcărare - aproape romantică. Cultul formei e păstrat, ca la Hérédia, Leconte de Lisle ori Macedonski în ultima sa perioadă de creație, lirismul însă nu mai poate să-și păstreze maxima obiectivare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
1967, portretul pe care i-l schițează contribuie la înțelegerea motivațiilor fanatice, leniniste, aflate în subsidiarul gândirii și a deciziilor politice a succesorului lui Gheorghiu Dej. O altă trăsătură a lui Ceaușescu a fost impunerea unui "stil de lucru" extrem de auster. La ședințele la care secretarul general al PCR participa fumatul era interzis. Nici chiar miniștrii, în propriile cabinete, nu ar fi avut voie să fumeze. Se spune că aceștia fumează ca liceeni (sic!) în WC-urile propriilor birouri" ("Despre stilul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
romantismul său declarat. Aș răspunde negativ, deoarece pragmatismul nu exista independent de romantism, ci dimpotrivă era instrumentat pe filieră romantic leninistă, ca de altfel toate energiile lui Ceaușescu. O altă trăsătură dominantă a caracterului său a fost duritatea. Sever și auster din fire, lipsit total de simțul umorului, Ceaușescu folosea duritatea ca mijloc de impunere a punctelor sale de vedere, ori de câte ori aprecia că principiile și viclenia nu-i sunt suficiente. Duritatea lui nu era o simplă descărcare nervoasă, comună multor oameni
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]