2,756 matches
-
epistolarul său, bogat în personalități de toate genurile. Narațiunea urmează etapele vieții omenești, dar e greu de stabilit dacă fiecăreia dintre ele îi corespunde un grup de cărți, așa cum cred unii (cîte trei cărți pentru copilărie, tinerețe și maturitate: partea autobiografică se termină, într-adevăr, cu cartea a noua), sau dacă opera e împărțită altfel (de exemplu, după schema celor șapte vîrste ale omului, pe care Augustin o prezentase deja în cartea sa Explicarea Facerii, contra maniheilor: copilăria timpurie, copilăria, adolescența
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o prezentase deja în cartea sa Explicarea Facerii, contra maniheilor: copilăria timpurie, copilăria, adolescența, tinerețea, trecerea spre bătrînețe, bătrînețea și pacea finală; această schemă, propusă de Pizzolato, are avantajul de a depăși contradicția, despre care vom vorbi imediat, dintre partea autobiografică și cea exegetică). în ansamblu, opera pare scrisă cam dezordonat, pentru că exigențele lui Augustin, în ceea ce privește alcătuirea povestirii, nu corespundeau cu ale noastre, și noi am fi vrut să citim mai mult în legătură cu anumite subiecte (el însuși recunoaște adesea că a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
caracterului meschin al vieții pămîntești, este asociată cu preamărirea bunătății Creatorului și cu recunoștința credinciosului care își încheie povestirea cu o emoționantă rugăciune. Așadar, din punctul de vedere al structurii sale, opera este divizată în două mari părți: una propriu-zis autobiografică, ce cuprinde primele nouă cărți, și o a doua, doctrinală, constituită din cărțile 11-13; la mijloc, cartea a zecea, care e mai greu de clasificat. S-au avansat diferite propuneri pentru a explica această structură insolită. Confesiunile, s-a spus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus) și care presupune întîi mărturisirea păcatelor proprii de către catehumen, apoi inițierea în doctrina creștină, ce trebuie să înceapă tocmai cu Facerea. în orice caz, rămîne de explicat prezența cărții a zecea, care nu este autobiografică în sens strict, ci vrea să arate cititorului încheierea evoluției spirituale a scriitorului: solicitat să se descrie pe sine, Augustin vorbește aici despre memorie, unde îl găsește pe Dumnezeu, și despre eforturile sale de purificare; cărțile următoare ar trebui să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
această calitate l-a cunoscut Evagrie Scolasticul), avea supranumele „Malala”, care în siriacă însemna tocmai „retor”. Supranumele ne face să ne gîndim că el n-ar fi aparținut populației grecești din Antiohia, ci celei siriace. Din unele indicații cu caracter autobiografic rezultă că Ioan a trăit la jumătatea secolului al VI-lea; convingerile lui au fost probabil monofizite. Opera sa, care a cunoscut o foarte mare răspîndire în Evul Mediu bizantin, e o Cronografie compusă din șaptesprezece cărți, care începea cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
echilibrează niciodată. Și mai ales nu se echilibrează transmițând o relație ostilă din generație în generație. A încerca să o echilibrezi astfel este aberant și primejdios, este o monstruozitate. Tulla Pokriefke reprezintă un veac cu istoria lui (ca în romanul autobiografic Mein Jahrhundert, din 1999). Nepotul, "prins în ghearele" acestui veac, riscă să piardă adevăratul sens al evenimentelor, fiindcă îi lipsește o verigă în transmiterea mesajului, veriga-tată. Reacția lui devine inevitabil aberantă și îl împinge tocmai spre primejdioasa plăsmuire a unei
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
în stare să-l facă model de disciplină în păstrarea ierarhiilor și a reverențelor, strateg al compunerii propriei imagini. a împlinirea portretului lui Nicolae Suțu contribuie și ediția de față prin o proză de evocare nu de imaginație și, evident, autobiografică. Detalii locale cu valoare evocativă, convingeri, nădejdi, confruntări cu sine și cu alții, sunt adunate aici ca într-un album de instantanee descriptive. Mărturisiri de energii pentru viitor, de retrăiri ale propriului trecut lăsat în țară, sublimat în dimensiunile noului
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
căror întindere variază și a căror unitate este dată de tema prezentă în fiecare dintre scrieri, trecutul, adus în prezent, o răfuială cu el și cu eroii lui. Se observă însă, tocmai prin această destăinuire făcută când într-un registru autobiografic, când în plan pur fictiv, că intenția autoarei este de a depăși acest moment grav. Volumul se deschide cu o mărturisire a scriitoarei unde cititorului i se va dezlega misterul titlului. este cel care îi oferă Sandei Sântimbreanu o altă
Scrisul by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/15017_a_16342]
-
astfel încât să fie evitată deformarea ireversibilă a personalității. Proza de idei a lui I., denotând o fire pasionată de demonstrații logice, este fericit întreruptă în Interval de câteva momente epice propriu-zise, dintre care cel mai semnificativ este episodul de extracție autobiografică al copilăriei naratorului, unde imaginea unei familii nobile maramureșene, scăpătată dar întreținând cultul unuia dintre strămoșii săi, memorandist și martir al neamului, se înscrie în linia romanului având drept temă societatea tradițională ardelenească, reprezentat de Ioan Slavici sau de Liviu
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
Euphorion”, „Observator cultural” ș.a. Subiectele alese de L. în eseurile și comentariile sale sunt dintre cele mai diverse, de la teatrul și eseurile lui Václav Havel la biografia papei Ioan Paul al II-lea, de la moravurile presei literare românești la pretexte autobiografice. „În război cu toată lumea”, L. nu se sfiește să-și mărturisească, ionescian, „marea frenezie și imensa voluptate intelectuală de a spune, cu idei și argumente, Nu!”. Polemist fără complexe, el nu-și slăbește adversarul și își susține argumentele într-o
LASZLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
intelectuală cu Paul Goma, dovedită și în corespondența online pe care nu ezită să o publice în volumul Orient-Expres. Când nu polemizează în reviste sau online, L. alcătuiește scrisori deschise sau provoacă dialoguri. Un exemplu interesant este confesiunea intitulată Pretext autobiografic, ce exprimă protestul încărcat de resentimente al unui intelectual care se crede marginalizat. L. are și o bogată activitate de traducător din italiană și franceză. SCRIERI: Între Icar și Anteu, Cluj-Napoca, 1996; Orient-Expres, Cluj-Napoca, 1999; Grâul și neghina, Chișinău, 2002
LASZLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
și acuitatea portretistică anunțau o frescă, rezultatul fiind însă o dramoletă grotescă. Impaciența epică minează și Un om își trăiește viața, altă istorie a unei ratări. Concepută ca un Bildungsroman, interesând nu numai prin scriitura modernă, dar și ca documentar autobiografic, cartea amintește de Romanul adolescentului miop al lui Mircea Eliade. Destinul Aïsei este o duioasă poveste a iubirii conjugale, cu parteneri reeditând ființa simbiotică a cuplului mitologic Philemon și Baucis, dar nu și destinul lui fericit. În Luminile Capricornului, B.
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
asupra cărților, scriitorilor și existenței în fragmente ce nu se organizează într-un tot articulat. Profunzimea, ca și finețea deosebită a spiritului dobândesc acum o rezonanță și mai intensă decât în cronici și eseuri. Din loc în loc apar și momente autobiografice atât de vii, încât îi dau cititorului regretul că autorul nu a trecut totuși pragul către memorialistica propriu-zisă. Poate că nicăieri altundeva inconfundabila îmbinare de gravitate cutremurată și de umor subțire nu este mai evidentă decât în aceste cărți. Analistul
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
căci înțelege totul și nimic nu îi scapă. Cu această convingere, criticul îi supradimensionează întrucâtva chiar și pe cei mai mari, fie ei Lev Tolstoi sau Eugen Ionescu. Încrederea totală, aproape religioasă, în ei îl face să valorifice și latura autobiografică a operei, deși tendința e să rămână rezervat față de confesiuni, ca adevărată literatură apărându-i numai aceea în care chipul autorului se ascunde după măști. Nu lipsește din cărțile lui R. nici reflecția asupra propriului act creator, a criticii în
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
versuri cu o tematica variată, evidențiind preocuparea tot mai acută a autorului pentru problematică socială (Cântecul mașinii, Cerul muncii, Elevatorul etc.). Nu lipsesc temele etern umane (Iubirea, Credința) sau exteriorizarea senzațiilor (Convalescenta, Ascetism). În proza de după primul război mondial - trilogia autobiografica Petru Arbore (1924), românele Glasuri în surdina (1927) și Prieteniile lui Miron (1934) - R. și-a ilustrat mai accentuat concepția umanitarist-pacifistă, pe care o slujește toată viața. În Petru Arbore e urmărit, în trei etape (Întâile năzuinți, Izvoarele interioare și
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
elan constructiv, creator, iar epilogul românului înaltă un adevărat imn păcii. Al doilea român, Glasuri în surdina, cu substrat de asemenea umanitarist, înfățișează, în frazări poematice, destinul nefericit al unui copil, Miron, care, rămas surd în urma unei boli (altă reminiscența autobiografica), trăiește complexul izolării și al confruntării cu răutatea celor din jur. Copilul deține totuși puterea de a se ridica deasupra suferinței, având revelația frumuseții naturii și a vieții prin activitate creatoare. Valoarea epica a romanelor e diminuată de dantelăria lirica
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
entuziasm față de frumusețea naturii. Motivul călătoriei va sta și la baza altei cărți de povestiri, Căutând iubirea (din însemnările unui licean) (1994). Impregnat de un lirism monoton, textul din Pauza de prânz (1996), a treia culegere de proză cu inserții autobiografice, încearcă să analizeze relațiile între economiștii unei întreprinderi și un șef capricios. Și versurile din placheta Recviem la crângul de salcâmi (1993) se definesc prin nota nostalgică (Vara pe când mama te trezea dis-de-dimineață) și prin cultivarea unor imagini ce conturează
STANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
Pentru repertoriul de teatru, traduce comedia Nepotul răposat de August von Kotzebue, reprezentată la Iași, în decembrie 1845. Buna cunoaștere a unor limbi străine stă la baza preocupărilor sale lexicografice. În 1833 tipărea Abețedarul franțezo-românesc, dând în precuvântare și informații autobiografice, mai târziu redactează Vocabulariu de limba germană și română (1852), bine primit, mai ales în Transilvania. S. a făcut parte din grupul de redactare a primului dicționar enciclopedic românesc, Lexicon de conversație, din care a apărut o fasciculă în 1842
STAMATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
pentru a-i contura cărturarului o dimensiune universală. Combinând o riguroasă analiză textuală, în bună tradiție structuralistă, cu abordări specifice psihocriticii, S. începe prin a fixa saltul înfăptuit de Dimitrie Cantemir de la proza cronicărească la cea artistică, într-un roman autobiografic în care realitatea este revelată după datele imaginarului și cu sensul încifrat prin alegorie și limbaj. Un studiu comparatist temeinic și nuanțat stabilește înrudirile operei în epocă, punând în lumină originalitatea lui Cantemir în seria autorilor de povestiri alegorice cu
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
ezoteric al Istoriei ieroglifice este o replică literară, nu un exercițiu erudit, un semn al neconcordanței spirituale cu realitatea, dar și al nepotrivirii universului fictiv creat cu superioritatea ideală a Inorogului. În consecință, Istoria ieroglifică poate fi considerat un roman autobiografic polemic, „născut din fantezia unui om care gustase puterea, era frustrat de ea și o dorea încă”. Se evidențiază, de asemenea, spiritul și ideile iluministe în textul scris de Cantemir în 1705, cât și inovațiile în plan literar, de la artificiile
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
curente ale criticii contemporane au înțeles prezența (rolul, funcția) sau absența autorului. A vedea această „prezență” în operă, ca „structura unei existențe”, e ceea ce își propune S. în a doua secțiune a cărții, acordând aici o atenție specială textelor deschis autobiografice (jurnale, memorii, epistolare etc.). Jean-Jacques Rousseau, André Malraux, Albert Camus, Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir sunt protagoniștii de marcă, împreună cu Marin Preda. S. este, de altfel, un excelent „diarist” el însuși, în „jurnalul parizian” Timpul trăirii, timpul mărturisirii (1977) și
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
plan mai cuprinzător, pentru relația complexă dintre biografic și literar, dintre persoana unui autor și literatura lui. Textele regrupate aici, deși scrise în epoci diferite, învederează apartenența lor la un demers unitar și vizează cu deosebire scrieri memorialistice și/sau autobiografice - deosebire greu de „legiferat” în chip tranșant, așa cum semnalează S. după examinarea susținerilor teoreticienilor care au abordat subiectul -, dar și jurnale. Câteva eseuri cu râvnă teoretică, operând cu generalizări și sistematizări (Memoriile. Autobiografia. „Un pact de identitate”, Spațiul biograficului, Genurile
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
figurine” sugestive. De altfel, specialitatea lui S. - atât în proză, cât și în publicistică - se dovedește a fi instantaneul semnificativ, cu atât mai reușit cu cât autorul se abține să îngroașe tușele prin intervenție directă. Deadline (2003) este un roman autobiografic ale cărui nuclee sunt copilăria petrecută în Colentina, munca în redacții și experiența de navetist. În fond, cartea însăși este o „navetă” între trecut și prezent, construindu-se după principiul reflectărilor concomitente, pe care prozatorul îl utilizase încă din primele
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
feminină, aici nu se află receptivitate senzorială și tonalități intime, dacă nu chiar minore, semnificativ fiind faptul că erotica e practic absentă. Preocuparea pentru proză la S. se mărturisește, într-un fel, încă din 1982, prin traducerea cărții de introspecție autobiografică Însemnările lui Malte Laurids Brigge de Rainer Maria Rilke. Romanul Raiul inocenților (1992) vorbește despre dragostea dintre o doctoriță și un pacient, prilej de a se realiza, prin pendulări temporale, cu o capacitate epică surprinzătoare, o imagine a societății românești
STANILOAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
filosofic, integrându-se mai curând categoriei gânditorilor „cu intuiții geniale și cu darul creației verbale cuceritoare”, cum au fost Pascal, Nietzsche, Kierkegaard ș.a. Două cărți publicate de Ș. după 1989 aparțin genului memorialistic. În O viață-n bucăți (1992), rememorare autobiografică, dar și evocare a unor ambianțe, peisaje, climate de epocă, fiecare reconstituire e însoțită de reflecții, comentarii, digresiuni, discursul având particularitățile unui eseu saturat de intelectualitate. Apar nu doar notații (inevitabil) politice, dar și confesiuni, instructive note de lectură, considerații
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]