2,138 matches
-
și că voi sunteți din prima ei căsătorie și purtați doar numele meu. Ce rost crezi că avea, tată, această declarație? M-am gândit mult. Singura explicație ar fi că verii tăi, pentru a putea intra la școli, când în autobiografii au scris de atitudinile politice ale rudelor ce înșelau vi gilența partidului, au declarat că voi, din familia Maxim, n-ați fi rude bune cu ei. Este numai o presupunere a mea. Mai știu și eu ce urmăreau? Poate compromiterea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mult mai durabilă asupra formației sale decît studiile oficiale. La vîrsta de numai 18 ani și jumătate, în noiembrie 1889, a cunoscut la Iași o fată, Maria Tasu, cu care, cîteva luni mai tîrziu, a contractat o căsătorie nesăbuită. În autobiografia sa, Iorga a consacrat doar cîteva rînduri, încărcate de durere, primei lui căsnicii, menționînd că pentru decizia lui pripită "am plătit mai tîrziu cu o mulțime de suferință și durere"51. Întîlnirea lui Iorga cu Maria Tasu, în vîrstă de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
sau a celebrității, ci (mai curînd) de îndeplinire a unei datorii formidabile și esențiale față de țara (oricui), fără să te aștepți la vreo răsplată. N. Iorga Iorga a ezitat mult înainte de a-și intitula cel de-al doilea volum al autobiografiei sale Lupta 1. A consacrat o carte acestui subiect, Gînduri și sfaturi ale unui om ca oricare altul 2, respingînd acuzațiile că încerca să devină un apostol. Cît de adecvat este titlul acestui volum: Lupta! Iorga era mai presus de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
numind-o "un Sabat al vrăjitoarelor pentru omenire", adăugînd că "nici măcar întunecatul Ev Mediu nu a găsit omenirea într-o stare atît de jalnică cum este cea de acum"1. Iorga și-a intitulat cel de al treilea volum al autobiografiei sale, care trata perioada interbelică, Spre înseninare, spre înălțimi limpezi și însorite. Aceasta era dorința fierbinte a unui om trecut de 60 de ani după o luptă de o viață. Dar n-a fost să fie așa. Dimpotrivă, în întreaga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în lunile acestea cîteva cărți în care își relata povestea vieții și varianta lui privind istoria administrației sale și a urmărilor acesteia. Cărțile acestea erau menite să justifice modul în care și cauzele datorită cărora eșuase. Cea mai importantă era autobiografia lui Iorga, O viață de om așa cum a fost, scrisă într-o splendidă limbă română. După părerea doamnei Liliana Pippidi-Iorga, Iorga a scris cartea aceasta ca replică la apariția unei biografii oportuniste scrisă de bibliotecarul său, Barbu Theodorescu (un admirator
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
considera drept "ridicole" pretențiile celei de a Patra Puteri" și nu putea înghiți presa cu succes la publicul mare, rubricile care cuprindeau știri despre divorțuri, scandaluri sexuale și violență 216 Toate impresiile lui Iorga despre Statele Unite pot fi găsite în autobiografia sa, O viață de om..., vol. III, între paginile 378 și 388, în Memoriile sale și în cele două cărți dedicate Statelor Unite și activităților lui în această țară. Americani și Români din America, Vălenii de Munte, 1930 și Conferințele mele
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
n-o să-mi apară foarte interesantă din momentul în care voi începe s-o povestesc? Poate că, treptat, o să ajung cu istorisirea până la momentul actual și o să las prezentul să se suprapună trecutului. Să mă căiesc de egoism: oare o autobiografie este metoda cea mai bună pentru atingerea unui asemenea scop? Mă rog, eu nefiind filozof, nu pot reflecta asupra lumii decât prin prisma celor întâmplate mie în această lume. Și simt că, în sfârșit, a sosit momentul să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lipsite de consistență, îmi imaginam că unicul volum pe care l-aș putea publica vreodată ar fi o carte de bucate. Cred că-i timpul să mă prezint - întâi de toate și mai presus de orice - mie însumi, așa cred. Autobiografia pare să impună o disciplină ciudată. Pentru ceilalți, dacă aceste rânduri vor fi publicate într-un viitor nu prea îndepărtat, se va ivi, într-un sens superficial, acel „nu mai e nevoie de nici o prezentare“, așa cum se spune la întruniri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trebuie să mă interesez unde pot cumpăra cilindri cu gaz de gătit. Bunicul meu dinspre tată avea o grădină de zarzavat, pe care-l vindea la piață, în Lincolnshire. (Poftim, iată că m-am pornit pe negândite să-mi scriu autobiografia, și ce splendidă frază de început! Știam eu că dacă aștept cu răbdare, se va produce și acest eveniment.) Locuia într-o casă numită Shaxton. Îmi spuneam întotdeauna că e foarte distins să ai o casă cu un nume. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
faci acolo?“ mă întrebau toți.) Într-un fel domol, ascuns, mă simt foarte mulțumit de mine însumi. Altă zi. Am hotărât să nu scriu datele pentru că ar știrbi curgerea necurmată a unei meditații continue. Am recitit paginile de început ale autobiografiei mele. Ce oribilă rezonanță au frazele scrise, cel puțin pentru mine, fraze despre copilăria mea, impregnate de un bizar și neașteptat aer de importanță. Niciodată n-aș fi crezut despre mine că mă voi lăsa captat de atâta interes. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lăsat vreo duzină de sfeșnice, utile deși nu prea frumoase, pe care le-am împrăștiat, cu lumânările înfipte în ele și chibriturile alături, în diferite puncte strategice ale casei. Mirosul lămpii noi îmi amintește de Fritzie. Așa încât voi continua cu autobiografia. M-am născut la Stratford-upon-Avon. Sau, ca să fiu mai exact, în apropierea orașului, sau, și mai precis, în Forest of Arden. Am crescut într-un loc împădurit din Anglia centrală, în punctul cel mai îndepărtat de mare pe care-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
destinat succesului, iar eu ratării. Mă întreb cât înțelegea tatăl meu din toată această frământare? Recitind paragrafele de mai sus, am din nou senzația că nu fac decât să creez o impresie falsă. Ce formă dificilă se dovedește a fi autobiografia! Mâhnirea, ambiția feroce pe care James le stârnea în mine - în mod inconștient, sunt convins de acest lucru - au fost sentimente care au încolțit și s-au plămădit treptat, și care izbucneau intermitent. Pe când eram copii, și chiar când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nu există nici un motiv de spaimă. Poate că o să fac unele note pentru o schiță de caracter a lui Peregrine. Dar asta presupune să scriu și despre Rosina, și pe femeia asta aș prefera s-o uit. Mă rog, o autobiografie nu poate fi tot timpul un amuzament plin de autoindulgență. Peregrine (detestă să i se spună „Perry“ tot atât cât detest eu să mi se spună „Charlie“; numai cei care nu mă cunosc bine mi se adresează spunându-mi „Charlie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mea activitate din trecut și din prezent la ceva lipsit de importanță. Sau poate că eram eu înc\ prea susceptibil. — Îmi scriu memoriile. — Bârfe din teatru? Anecdote despre actrițe? — Categoric, nu! Vreau să creez un lucru de profunzime, analiză reală, autobiografie reală... — Nu-i o treabă ușoară. — Mie-mi spui? — Suntem cu toții niște creaturi pline de secrete și atât de interiorizate, încât interiorizarea este trăsătura noastră cea mai izbitoare, mai izbitoare chiar decât rațiunea. Dar nu putem, pur și simplu, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ce stăteai în această detenție și așteptare, și mâncai bătaie și cutare... în același timp se refăcea întreaga ta biografie, tu o refăceai, în scris pe niște foi de hârtie: așa-zisele demascări. Demascări era titulatura, dar ele erau niște autobiografii în care povesteai de când te-ai născut până în momentul respectiv, când erai acolo. Și toate ăstea treceau prin fața unor oameni care erau foarte bine puși la punct din punct de vedere al datelor. Aicea era toată chestiunea... Adică, respectiv, nu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
lu’ Antonescu, și i-au reactivat condamnarea. S-o trezit cu 25 de ani condamnare. A mai fost inginerul Aramă, dacă ați auzit de el... Ce să vă mai zic? Și pe urmă în final, te chema să-ți faci autobiografia, să-ți iei angajament... Dar asta la eliberare...? La eliberare. Până să ajungem acolo vă rog să-mi spuneți cum a fost detenția la Aiud față de celelalte prin care ați mai trecut? Dom’le, la dormitorul ăsta select era mai
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Povestea vieții mele și publicate mai întâi în limba engleză (1934-1936), apoi în diferite traduceri, inclusiv în limba română. Despre fiul acesteia, regele Carol al II-lea (1893-1953, rege între 1930 și 1940), știm că a năzuit să scrie o autobiografie de proporții, motiv pentru care și-ar fi luat cu el, când a fost alungat din țară în 1940, un mare număr de documente personale. Nu a reușit să ducă la îndeplinire acest proiect, în schimb a lăsat o lucrare
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
de profesor sau conferențiar; - lucrările științifice ale candidatului, într-un exemplar; - certificatul de caracterizare a activității profesionale și sociale a candidatului, eliberat de instituția (întreprinderea) în care acesta își are funcția de bază; - memoriu de activitate didactico-științifică, semnat de candidat; - autobiografia. Cei ce funcționează într-o instituție de învățămînt superior, sînt obligați să comunice în scris, rectorului sau directorului acesteia, înscrierea la concurs. Rectorul (directorul) instituției de învățămînt superior în care se ține concursul dispune completarea actelor cu caracterizările de cadre
REGULAMENT din 26 iulie 1958 privind ocuparea funcţiilor didactice în învăţămîntul superior. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128128_a_129457]
-
instituția (întreprinderea) la care acesta își are funcția de bază sau recomandarea șefului de catedră, în cazul cînd candidatul funcționează în învățămînt; - certificatul de vechime în munca eliberat de unitatea în care lucrează; - memoriul de activitate didactico-științifică, semnat de candidat; - autobiografia. Cei ce funcționează într-o instituție de învățămînt superior, sînt obligați să comunice în scris, rectorului sau directorului acesteia, înscrierea la concurs. Rectorul (directorul) va dispune completarea actelor menționate și cu caracterizarea de cadre. Articolul 31 Rectorul (directorul) va stabili
REGULAMENT din 26 iulie 1958 privind ocuparea funcţiilor didactice în învăţămîntul superior. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128128_a_129457]
-
copilărie furată, așa cum și-au publicat volumele de proză și poezie ceilalți redactori și colaboratori ai revistei Ateneu (George Bălăiță, Corneliu Buzinschi, Ovidiu Genaru), foștii mei elevi și membri ai cenaclului pe care îl coordonam, a fost zdrăngănită „tinicheaua” din autobiografie, și volumul pregătit atunci pentru tipar n-a apărut decât în 2004, la Editura Egal din Bacău, în contul drepturilor de autor pentru studiul monografic Dumitru Alistar - Un ilustru cărturar moldovean. Din câte știu, „refuzul” acesta nu v-a descurajat
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
să vorbească. Doctorii îl considerau ca fiind înapoiat mintal. Totuși, într-o zi a reușit să-și miște piciorul stâng și, cu ajutorul unei crete, a reușit să comunice cu ceilalți. Au urmat ani de muncă și determinare, rezultând, astfel, o autobiografie celebră, “Piciorul meu cel stâng”, considerată a fi cea mai bună operă literară irlandeză. Cicero, orator - bâlbâială. Clay Regazzoni, pilot de Formula 1 la Ferrari. A rămas paralizat de la piept în jos după un accident petrecut în 1980. Totuși, după
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
și romane Termenul de „autoficțiune” a fost inventat de Serge Doubrovski (Fils, 1977) și desemnează povestirea vieții care confundă autor și personaj și care, contrar romanului autobiografic, pune în scenă personaje cu nume fictive. În 1975, Philippe Lejeune, teoretician al autobiografiei, exprimă, în opera sa Pactul autobiografic, necesitatea de a stabili o clasificare a scrierilor despre sine („écritures de soi”) și a povestirii autobiografice („récit autobiografique”). Lejeune elaborează un tabel cu diferite combinări posibile de autobiografie, iar Serge Doubrovski, în romanul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
1975, Philippe Lejeune, teoretician al autobiografiei, exprimă, în opera sa Pactul autobiografic, necesitatea de a stabili o clasificare a scrierilor despre sine („écritures de soi”) și a povestirii autobiografice („récit autobiografique”). Lejeune elaborează un tabel cu diferite combinări posibile de autobiografie, iar Serge Doubrovski, în romanul său Fils, reacționează la această tentativă de teoretizare. El admite totuși concordanța numelui autorului și a unui pact romanesc, concordanță la care Lejeune nu găsea în practică nici un exemplu. De aici se naște ideea de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
a pus întrebarea dacă este necesar și chiar pertinent să se erijeze acest amestec de ficțiune și referențial, de autobiografic, la rangul de concept. Formele scrierilor despre sine care reprezintă conceptul autoficțiunii, încearcă să definească și să-i dea pertinență autobiografiei, după denumirea dată de Lejeune. Nimic nu pare să distingă a priori o autobiografie de un roman la prima persoană, pentru că persoana întâi singular nu mai este o marcă exclusivă a autobiografiei. Lejeune definește biografia ca o povestire retrospectivă în
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de ficțiune și referențial, de autobiografic, la rangul de concept. Formele scrierilor despre sine care reprezintă conceptul autoficțiunii, încearcă să definească și să-i dea pertinență autobiografiei, după denumirea dată de Lejeune. Nimic nu pare să distingă a priori o autobiografie de un roman la prima persoană, pentru că persoana întâi singular nu mai este o marcă exclusivă a autobiografiei. Lejeune definește biografia ca o povestire retrospectivă în proză pe care o persoană reală o face despre propria sa existență, atunci când ea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]