1,671 matches
-
dar cert e că Îmi place foarte mult să fiu alături de el pe gheață. Mi-aduc aminte că azi am simțit vibrând În el vigoarea unei tinereți minunate, a fost cu ocazia unei plăci frumoase la public, când ne-am avântat amândoi ca nebunii, eram Îmbătați, orbi, fericiți. Ca sportiv, este foarte bun și are o perseverență grozavă. Am spus numai calități pozitive. În orice caz, lângă mine simt un om care trăiește, simte, Îl simt, pe când Petre era o stană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fruntea sus, căci până acum ai mers numai pe calea cea justă și nu am nimic de reproșat, ba chiar te laud pentru că ai reușit să te smulgi din noianul de gânduri apăsătoare și, cum nici nu speram, te-ai avântat sus, spre răsăritul care te așteaptă cu siguranță la capătul drumului. 7 februarie 1962 (miercuri) Parcă ieri scriam 1960 În caietul meu. Ce repede a trecut vremea! Îți mai aduci aminte de Dinu? Ce copil eram! Dar de Petre? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că ea nu se va mai Întoarce. Ce clipe Îngrozitoare! Mă aștepta o luptă de neconceput din nou În lumea de care fug cu dezgust, uneori cu invidie, dar rareori cu ură. Dar, atunci când a Început publicul, atunci când ne-am avântat din nou Împreună, mi-am dat seama că nu pot să-l alung de lângă mine, e atât de bine cu el, suntem veseli, uit de toate, de ce să alerg acolo unde toți mă alungă, mă urăsc, mă chinuiesc? M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sau solzii metalici, Încolăcindu-se pe brațele musculoase, sobre. Pe aici se merge spre Slătioara, fetele se opresc pe pod, deasupra celui de-al doilea braț, iar băieții coboară și fac baie. Careva lansează prima barcă de hârtie; Irimescu se avântă Înotând și reușește s-o prindă, descoperă ceva scris, un mesaj al unei fete de pe pod, un „te iubesc“ impersonal. Scânteia ia foc, se aprinde; toate fetele smulg foi din caiete, confecționează bărcuțe minuscule În care scriu ce vor: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
senzația de răcoare pe care mi-o provoacă În gură. Ea se lasă pradă admirației pentru pofta mea animalică de a mânca icre negre; se aude zgomotul fălcilor trosnind de efort să facă față lăcomiei mele trucate. Brusc, A. se avântă, ia o felie groasă pregătită de mine, mușcă atât cât cuprinde cu gura (ea are o gură fină, dar se forțează să o lărgească), se Îneacă, fuge În baie și se Întoarce cu ochii În lacrimi. „De ce?“, Întreabă mut. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am comis ceva interzis, că am Încălcat regula după felul cum mă alergau toți să mă prindă; m-am ascuns bine În locuri numai de mine știute, nu degeaba eram cap de bandă, harambașă a tuturor pieilor roșii ce se avântau urlând să se bată cu nemernicii de albi, ce le Încălcau pământurile și le violentau fetele. Fiica milițianului s-ar fi putut să fi Încălcat involuntar acel spațiu de interdicție, stabilit Între cele două tabere aflate În luptă pe viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
când ogarii Însetați de sânge ai seniorului castelului sar s-o devore (nu sar, au și sărit deja, căci, iată, pe pulpa ei, se vede o rană adâncă, iar sângele țâșnește În stropi mari, pătând carnea neverosimil de albă); mă avânt să opresc sacrilegiul, deschid gura să strig; În aceeași clipă, mă trezesc... Unde ești? De ce m-ai păcălit? Ah, sunt o victimă a vicleanului vis, mă arunc cu capul În pernă să-l continui, dar nimic; sunt treaz, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai rămâne nimic din singurătatea aceea a ta, nu se mai văd prin ierburi nici păsări, nici fluturi, nu se aud, nu se simt ciocârliile acelea, oare au existat cu adevărat? Te Îndrepți repede spre un grup de colegi, te avânți cu ei să jupuiți acel șarpe-copil găsit din Întâmplare pe răzorul Înflorit, zgâindu-se la o vrabie. El, șarpele nu e decât un element de decor acolo; „copii, dacă o să găsiți un șarpe, o să-i scoatem pielea și o să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de gând să le cumpăr, așa că era de-ajuns coșul. Mi-am pus repejor la punct o strategie - am venit destul de des aici încât să știu cam pe unde găsesc cele cinci articole de care am nevoie - și m-am avântat spre mijlocul magazinului, știind că-mi pot croi drum prin diferitele secțiuni fără să dau prea mult înapoi. În aer plutea un miros delicios și surprinzător de liniștitor de pâine caldă, contrastând ciudat cu aspectul ambalat, de produse de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o pungă de plastic de la supermarket pe care o adusese el și golind-o pe masă. Nu văd nici un paracetamol, a continuat. E-aici sau... — La naiba! a spus tata și s-a-ntors repede, cu un aer destul de șocat. S-a avântat spre masă și s-a repezit ca și cum ar fi fost gata să-i înșface punga din mână. La naiba, Judy! Nu-i acolo, n-am... Asta văd și eu, a zis mama. Ai uitat, sunt sigură, nu-i așa? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la Paloș Ardeal. Ai fost chemat la un Revelion la Rupea, cu magnetofonul și role de muzică. Rolling Stones, Beatles, Aphrodite’s Child cu Demis Roussos, Cliff Richard. Te-a aia slăbănoaga aia de la cineclub, aia cu „omulețul”. Personalul se avântă În tunelul lung care aproape nu se mai termină, ce-ar fi dacă s-ar prăbuși dealul, dacă acum ar fi sfârșitul lumii și ai rămâne strivit ca o fosilă și nimeni nu te-ar mai scoate de aici, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ce le-a depus ca să-mi conducă pasul stângaci și greoi ca o buturugă, în cadența „Espaniolei”. Cânta valsul în chip minunat, executând mai întâi singură figurile, cu grație și elan, împingându-mi picioarele încăpățânate. Dornic să prind pașii, mă avântam rigid, împiedicându-mă de țolul vărgat, în timp ce madam Fișic ne sorbea din ochi, de pe scaunul fără spetează, din colțul odăii sărăcăcioase. Râsul Laurei era o gamă scurtă, ca din clapele unui clavecin. Când spunea ceva, trebuia să și râdă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Să vii la dejun! Abia i-am putut prinde cuvintele din cauza fanfarelor și a uralelor nesfârșite. Făcui un pas înainte, înclinându-mă adânc și răspunsei, sugrumat de emoție: - Regret, Sire, dar n-am frac. În clipa aceea, din dreapta mea se avântă un călăreț care descrie o jumătate de cerc și se opri la câțiva pași în fața regelui. Era un colonel, cu gâtul scurt, obrajii tuciurii și mustața neagră și groasă. - Am înțeles, Măria Ta, răsti el, cu trupul rigid, scuturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu-l înțelegea. Pentru că Gloria nu-și închipuie că s-ar putea plânge fără lacrimi. Ea iubește viața și luptă ca s-o parcurgă pe drumul cel mai comod. O potecă șerpuită spre deal îi produce amețeală. Înainte de a mă avânta dincolo de culme, mă întorc și o văd stând pe loc, mică și neputincioasă, clătinându-se cu ochii închiși. Sunt clipele în care îmi măsor marea mea iubire pentru dânsa, sunt rarele împrejurări în care Gloria se sprijină de mine atotîncrezătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dimineață, așezat pe scenă, pe un scaun tare cu spătar drept, cu spatele către sala Întunecată și cu distribuția, așezată În semicerc pe scaune asemănătoare, cu fața la el, citi piesa de la un capăt la altul, cu pauze scurte Între acte. Se avântă energic În Îndeplinirea sarcinii, făcând apel la resursele histrionice acumulate cu ocazia șaradelor jucate la New Grove House și a altor jocuri asemănătoare din copilăria petrecută În New England. Știa că este important ca actorii să Își primească rolurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bulevardele, pentru a-l Întâlni pe Morton În restaurante și cafenele pe care le „descoperise“. Tot atunci se Întâmpla să fie la Paris și Henry Harland și luară Împreună o cină plină de bună dispoziție, la care tânărul Își expuse avântat planul de a publica un nou periodic literar de bună calitate, care să fie mai mult o carte decât o revistă - avea chiar să se cheme The Yellow Book -, destinată să provoace și să transforme țeapăna, filistina lume a literelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar tolerabil de antrenantă a romanului, cu accente grele pe „pozatul la grămadă“ al eroinei, În prima jumătate, și cu ceva cântece și dansuri vioaie, dintre care se remarca un cancan În scena petrecerii de Crăciun, În care Gerald se avânta pe scenă, În uniforma sa de dragon, cu abandon asudat. Tree dăduse consistență personajului lui Svengali, făcând din el o prezență dominantă, un individ malefic, slinos, cu colți Îngălbeniți, care Își dădea ochii peste cap, jubila și făcea giumbușlucuri, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de sare. Împreună cu un alt ortac - ca și mine, băiat la cuple - a trebuit să fac pe martorul, fiindcă în sat nu s-a găsit nimeni pentru așa ceva. Născut în Kattowitz, mirele vorbea germana cu accent polonez specifică zonei, cânta avântat la muzicuță și ne-a învățat un cântec cu multe strofe, din care mi-au rămas numai rime izolate ca asta: „Un purice dacă-l ciupește, Antek cu bâta îl lovește“. S-a chefuit zgomotos, în patru, în bucătăria-sufragerie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
confruntată cu violențele soldățești, se pierduse; asta avea să aibă urmări. Cea de-a treia adresă îmi fusese dată cu puțin înainte de începutul călătoriei de către Dina Vjerny, care, ca ultim model al lui Aristide Maillol, făcea de la Paris un comerț avântat cu sculpturile acestuia. La Düsseldorf venise ca să vândă municipalității un bronz în mărime naturală. Mai târziu, fata goală al cărei model fusese ea în anii tinereții avea să stea pe un soclu în parcul castelului. Pentru noi, care asistam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mierlise. O să să spuie că io-s nesimțit, da n-am avut Încotro și m-am râs chiombindu-mă la chestia aia simplă care dă la ea mi se trăgea desperarea. Mai Întâi și mai Întâi, dă-ți un brânci și avântă-te parcă te-ar catapulta. După ce zbori o vreme, cât ț-ei face cruce, uită-te la brelanu dă-mbinați care, liniștiți, da-n zăpăceală, Împlementează viață În balansoar: așa cum sta, științific Într-un singur punct, făr de napoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
triste simfonii Cu versuri albe prin iubiri boeme El bea licoarea, dintre amare pribegii. De tunetul se-apropie de ființa pură Doar cerul știe bine a cuvânta Logodna ploilor din plapuma de spumă Ce-n valuri de iubire, uitarea se-avânta Să facă loc în taina CORALILOR DE MARE Ce-au stăpânit adâncuri de iubiri Și-n viețuirea gândului sfâșiat de-o Zare, Prin pletele de lună, ești gerul din priviri. 23.10.2007 LACRIMA DURERII Domnului filozof Relu Budacea Când
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de AER, prin șoaptă, Și-n trupuri de nopți, un ochi îngeresc,... Îl privesc cu luare aminte, Și-mi spun că trăirea e o clipă Ce despletește o umbră-n veșminte, Prin zborul ucis de-o carnală aripă,... Ce se avântă-n soarele vers Și-n pământuri de dragoste sfântă, Mi-e sete de vocea durerii-n ERES, Și-n amiezi flămânde, o viață-mi cuvântă,... Cum să opresc timpul în spații? Și să-l mângâi cu o privire de zori
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Continuă să adune informații. Verifică raportul medicului legist: „conținutul sîngelui“. Pe pagina 2 ceva senzațional: „alimente nedigerate, spermă, o cantitate de hrană cu concentrație mare de narcotice - opiu dispersat, decelat ulterior și În resturile de gudron de pe dinți“. Bud Își avîntă mîinile În sus, ca și cum ar fi vrut să străpungă tavanul și să prindă În brațe luna. Izbi tavanul și reveni pe pămînt, meditativ. Asta nu era o treabă pe care s-o faci solo, de Exley se ferea, iar lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și de bani; băiatul ei, abia intrat în liceu, nehotărât încă dacă să continue să deseneze, ea zicea că nu prea îl sugrumă talentul, sau să facă alte proiecte, cum ar fi case, parcuri, grădini și magazine, sau să se avânte și mai mult în activitatea de tânăr utemist, grozăvindu-se cu afișele, cu cercurile de cor și poezie muncitorească, cu atenția împărțită în toate direcțiile, să depisteze dușmanii de clasă, pentru că, nu-i așa, mama? lupta de clasă se ascute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
domnului Nuttall. Era o călătorie scurtă, nu dura mai mult de zece minute și includea o bucată de drum fabuloasă - un coborâș nu foarte aprubt, dar suficient ca să prindem puțină viteză, să ne luăm picioarele de pe pedale și să ne avântăm înainte cu vântul biciuindu-ne fețele și șuierându-ne în urechi, în timp ce la coada ochilor ne țâșneau lacrimi plăcute de fericire. Bineînțeles că drumul înapoi era cu totul altceva. De obicei trebuia să coborâm de pe biciclete și să le împingem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]