1,839 matches
-
origine japoneză. Tatăl său, un alt american japonez, servea În armata americană În Japonia, iar Glen s-a născut Într-un spital militar american În 1949. Și-a făcut studiile la Stanford și Harvard și În 1985 a renunțat la avocatură pentru a deveni director pentru Japonia În cadrul Biroului Negociatorului-șef pentru Comerț al Statelor Unite (USTR) și apoi director adjunct al USTR pentru Japonia și China, reprezentând SUA În disputele economice dure cu cei doi uriași asiatici. În 1990 s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
câștig și mi-au ieșit cam trei dolari pe oră la o săptămână de lucru de optzeci de ore. Dar nu mă gândesc niciodată la bani În felul acesta“. Se pare că numărul tinerilor americani interesați de o carieră În avocatură a Început să-l depășească pe al celor interesați de inginerie și cercetare În anii ’70 și la Începutul anilor ’80. Apoi, odată cu explozia dot-com, numărul celor care au dorit să urmeze școli În domeniul afacerilor și să-și ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
și la Începutul anilor ’80. Apoi, odată cu explozia dot-com, numărul celor care au dorit să urmeze școli În domeniul afacerilor și să-și ia masteratul În administrație și afaceri (MBA) l-a depășit pe cel al studenților din inginerie și avocatură În anii ’90. Stern mi-a mărturisit părerea sa că America și cultura ei Încă produc savanți și ingineri dintre cei mai creativi, cu toate că alte societăți adâncesc decalajul, prin devotamentul cu care sprijină predarea cunoștințelor științifice fundamentale și prin interesul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
clară a mediului. Ralea citește semnele puterii de adaptare a românului în rapiditatea cu care acesta se integrează în medii sociale noi, în ușurința cu care învață limbi străine, în succesele obținute în profesiuni care implică abilități de contextualizare (medicina, avocatura, politica, actoria). Specificul adaptării românului pare să fie adaptarea individuală: Se adaptează oricărei situații, [...] nu se resemnează complet, ci încearcă să amelioreze situația pe cale individuală, căutând pe cât se poate un aranjament prin stăruințe ori favoruri care trebuiesc să facă din
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
timp, și un apropiat al regelui Carol al II-lea. Peste aproape un an, la jumătatea anului 1936, noul titular al postului a devenit Constantin Cernat. Acesta a absolvit Facultatea de Drept din Iași (1 iulie 1906) și a practicat avocatura la Bacău până la intrarea României în primul război mondial, când a fost mobilizat ca locotenent de rezervă în Regimentul 4 Vânători. Împreună cu unitatea sa a participat „la toate luptele” în prima linie, iar la 16 noiembrie 1916 a fost grav
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
românii ce deveniseră doctori în drept la Universitatea Liberă din Bruxelles în anii 1871-1884. În opinia sa erau remarcabili doar juriștii Mihail Dimitrie Cornea (1844-1901), avocat de răsunet în epoca la Baroul Iași (fondase în urbea natală o casă de avocatură împreună cu A.D. Xenopol), dar cu deosebire în București (din 1872), unde i se ridică și o statuie (prin 1865 își luase licență în litere la Paris, dezvăluindu-se totodată că poet în cercurile Junimii, pe care le frecvență); Vasile Conta
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
inferioare a Parlamentului României, deținător al unui bacalaureat în litere, respectiv al unor "inscripțiuni" la cursurile Facultății de Drept de la Paris, și-a câștigat existența în ultima decadă a vieții sale, prin anii '80 ai veacului al XIX-lea, practicând avocatură 27). Totuși, arhivele au păstrat cel puțin un caz în care titularului unui doctorat științific în drept la Universitatea Liberă din data de 15 iulir 1921, Moritz Schönfeld, fost combatant în Primul Război Mondial, i se echivala / recunoștea de către Universitatea
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
Ceea ce individualizează prezența sa e rubrica „De las palabras”, devenită „Palabras”, în care folosește pseudonimul Don Padil; mai semnează Zadig, Discerniu, Crai nou et comp., Placido etc. Transferat în 1881 la Tribunalul din Târgoviște, renunță după câteva luni la magistratură, profesând avocatura la Focșani, dar stă mai mult în București, unde activează intens în presă. Debutează editorial în 1883 cu volumul de poeme și nuvele Fără titlu. Din același an începe să frecventeze cenaclul Junimea și leagă cu Titu Maiorescu o prietenie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
de președinte al Senatului României (9 decembrie 1916-25 aprilie 1918), în timpul guvernării cabinetelor prezidate de Ion I.C. Brătianu și generalul Alexandru Averescu. În ultimii săi ani de viață - 1918-1921 -, Emanoil Porumbaru a părăsit scena politică și s-a îndreptat către avocatură, activând ca avocat al Creditului Funciar Urban. S-a stins din viață la București, la 11 octombrie 1921. Avea venerabila etate de 76 de ani. A lăsat posterității lucrări de mai mici și mai mari dimensiuni, și anume: * Un péché
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
la bunica dinspre tată, unde continuă școala și unde urmează, din 1922, Liceul „Andrei Șaguna” (aici îl are printre profesori pe publicistul comunist Ilie Cristea). Apoi se stabilește la București, unde urmează cursurile Facultății de Drept (fără să practice vreodată avocatura). Încă elev, scoate la Brașov revista „Pe drumuri noi” (1929) și colaborează, tot de pe acum, la diferite ziare și reviste, îndeosebi de orientare democratică și de stânga, precum „Viața literară”, „Bilete de papagal”, „Țara noastră”, „Credința”, „Adevărul”, „Dimineața”. Devenind prieten
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
, Ion C. (18.XII. 1883, Craiova - 1962), poet și publicist. Urmează Facultatea de Drept la Universitatea din București. Practică un timp avocatura, apoi funcționează ca magistrat la Craiova. Debutează în „Noua revistă olteană” (1903), unde susține cronica literară și publică versuri. Prima carte, Viorele, îi apare în 1904. Colaborează la „Viitorul”, „Apărarea națională”, „Noua revistă română”, „România jună”, „Ramuri”, „Românul literar”, „Sămănătorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288952_a_290281]
-
București, unde, în anul următor, va lua parte la revoluție. După înfrângerea mișcării se refugiază în Transilvania, îndeplinind aici mai multe funcții administrative, și în Banat. Stabilit definitiv din 1858 la București, M., care își câștigă o bună reputație cu avocatura (a fost în 1868-1869 și președinte al Curții Apelative din Iași), face politică liberală, fiind ales deputat în perioada 1876-1888. În 1876 este primit în Societatea Academică Română (secția istorică). M. nu e, de fapt, un istoric. El este un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
viziteze Parisul și Londra. Intră la Facultatea de Drept a Universității din București (1927-1930) și audiază totodată cursurile Facultății de Filosofie. Are ca profesori pe Mircea Djuvara și pe P. P. Negulescu. După efectuarea serviciului militar, în 1931 intră în avocatură, își deschide un birou propriu și lucrează pentru mai multe firme particulare (bănci etc.). Se înscrie în 1948 la doctorat, cu un subiect despre dreptul păcii, dar nu își va susține examenul final. După 1948 este înalt funcționar al unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288674_a_290003]
-
Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni. Numismat. O vreme vicepreședinte al Societății Numismatice din R.S. România. Prieten apropiat cu pictorul Gh. Balan. 448 Personaj pitoresc de epocă, din Buciumeni. Doctor în Drept la Bruxelles. Cu mintea rătăcită, n-a putut profesa avocatura sau să devină magistrat. Umbla vara, de Sfântul Ilie, la iarmaroc, cu căciulă pe cap. iarna băga lodba cu un capăt în sobă. Celălalt capăt îl sprijinea pe un butuc. Se așeza pe el și, pe măsură ce lemnul ardea, îl împingea
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
condițiile în care Meleșcanu rămânea ministru al Justiției -, premierul nu s-a consultat cu nimeni pentru nominalizarea lui Cătălin Predoiu la ministerul Justiției" Jurnalul Național, 1 martie 2008). Totuși, Predoiu, specializat în drept comercial, era asociat la o casă de avocatură care apăra interesele comerciale ale lui Dinu Patriciu. 338 Componența guvernului Tăriceanu II la sfârșitul mandatului este redată în Anexa nr. 15. 339 Coincidență sau nu, ambii reveniseră în prim-planul scenei politice la începutul lui 2008, Adrian Năstase ca
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
a născut la xe "Bacău"Bacău, În familia scriitorului și profesorului de liceu D.D. xe "Pătrășcanu"Pătrășcanu. Urmează dreptul și, În paralel, științe politice și filosofice, obținând În 1925 un doctorat În filosofie, la Leipzig. În perioada interbelică va practica avocatura. Membru fondator al Partidului Comunist Român. Va activa În structurile Cominternului, atât În xe "Germania"Germania, cât și la xe "Moscova"Moscova, dar În 1934, În urma unor conflicte personale, este trimis Înapoi În România. În timpul războiului și În perioada Antonescu
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
apropiat al regelui Mihai, care Îl numește În fruntea guvernului de coaliție format după prăbușirea regimului Antonescu (august-decembrie 1944). xe "Schwefelberg"Schwefelberg, Arnold (1896-1976) Născut la xe "Brăila"Brăila, Într-o familie evreiască cu tendințe asimiliste. Urmează dreptul și practică avocatura, devenind o personalitate recunoscută În Baroul din xe "București"București. Activează În mișcarea sionistă de studenți, Hasmonea. În anii 30 militează pentru unirea diverselor formațiuni evreiești, În special din cauza avansului curentelor antisemite. În timpul perioadei Antonescu a fost activ În diverse
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
boema bucureșteană a vremii. Ar fi putut să aibă o viață fără griji, întrucât moștenise o avere însemnată. Dar averea o va irosi curând. V., care scosese la Galați un ziar în limba franceză, odată strămutat la București, unde profesează avocatura, se consacră cu toată convingerea jurnalisticii. Scrie la gazete redactate în franțuzește, între care „L’Orient” (devenită „L’Indépendance roumaine”, unde e director politic girant), și la alte publicații, cum sunt „Românul”, „Epoca”, „Adevărul”, „Timpul”, „Națiunea”, „Conservatorul”, „Universul”. Cu aptitudini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
ceh Alfred Dauș (Dausch), stabilit în Moldova după răscoala poloneză din 1863, la care ar fi participat, D. urmează liceul la Botoșani, Fălticeni și București. Va absolvi, în 1897, Facultatea de Drept din București, după care va profesa o vreme avocatura. Intrat în viața politică, este ales deputat și senator. De-a lungul timpului, este director al Imprimeriilor Statului, director al Teatrului Național din Chișinău, președinte al Ateneului Român, subdirector general al Societății Române de Radiodifuziune. Debutează ca elev, în 1892
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
pretează doar la asigurarea „...hranei proprii și a servitorilor”, precum și la obținerea unor slabe recolte de cereale necesare „creșterii porcilor, a unei vaci cu lapte și a câtorva păsări”. Modul de a obține venitul necesar traiului cotidian era, cu siguranță, avocatura pe care a practicat-o și în cadrul baroului din Vaslui după ce s-a transferat de la cel din Iași. Anul 1945, când a fost adoptată și pusă în aplicare Reforma Agrară, se pare că nu l-a afectat, deoarece suprafața de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
realizarea revistelor „Eco”, „Eco magazin” și „Ecosofia”. În 1991 conduce ca redactor-șef ziarul „Viitorul românesc”. În perioada 1992-1994 lucrează ca șef de secție în redacția revistei „Parlamentul”, apoi ca expert juridic la Camera Deputaților (1994-1998), după care va practica avocatura în Baroul București. Debutează în ziarul „Viața nouă” din Galați (1963), cu poezia Simfonia muncii, semnată N. Grigore. Colaborează la „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Tomis”, „Flacăra”, „Ateneu”, „Iașul literar”, „România literară”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Porto-Franco”, „Familia”, „Ramuri” ș.a. Prima carte de versuri, Insula
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
poet, eseist și traducător. Este fiul Salustiei (n. Șerban) și al lui Alexandru Gorșcovoz, șef de gară. După ce termină liceul la Baia Mare (1964), urmează Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1964-1971). Se înscrie în Baroul din Satu Mare, practicând avocatura. Între timp va absolvi, în sistemul învățământului fără frecvență, și Facultatea de Filosofie a Universității clujene (1977). Ca student, frecventează cenaclurile revistelor „Tribuna” și „Echinox” și debutează în 1967, la „Amfiteatru”. Mai colaborează la „Steaua”, „Familia”, „Transilvania”, „Contemporanul”, „Flacăra” ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288822_a_290151]
-
comunicări ca invitat special la seminarii naționale și internaționale pe teme de uniune europeană, integrare europeană, drepturile omului, migrația populației etc. (Belgia, Germania, Franța). După o experiență de peste 20 de ani în domeniul didactic și de aproape 10 ani în avocatură, conf. univ. dr. Teodora Irinescu a trecut în neființă, prematur și tragic, în ziua de 5 mai 2008 și a fost înmormântată în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. IVĂNESCU, CEZAR (1941-2008) POET, PROZATOR și TRADUCĂTOR Poet remarcabil și de primă linie
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
actorilor, altor oameni de cultură și știință. S-a născut la 29 aprilie 1887, la Iași. A urmat Liceul Internat (1898-1905) și Facultatea de Drept din Iași (19051908). La 27 iunie 1908 și-a susținut licența, devenind avocat. A profesat avocatura la Iași și, animat de dorința modernizării și ridicării orașului, a intrat în politică, fiind membru al Partidului Liberal. S-a implicat în viața cetății, fiind ales la început consilier municipal și, apoi, primar, în două rânduri: 14 octombrie 19271
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
fost numit avocat în cadrul Baroului Iași. În anul 1978 a obținut gradul profesional I în calitate de judecător, iar în 1981 a obținut titlul științific de Doctor în drept, cu o lucrare în materia Obligațiilor civile. Paralel cu activitatea din magistratură și avocatură, Eugeniu Safta-Romano a desfășurat și activitate didactică la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Petre Andrei“ din Iași, precum și la Facultatea de Drept a Universității „Al.I. Cuza“ din Iași, în calitate de conferențiar. A fost membru fondator al Fundației Academice „Petre Andrei
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]