KorAP: Find »[drukola/base=azur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...66 >

1,649 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

erau întinse în lături, iar trompa cu care ar fi băut din ceața florilor (dar de unde flori cât palatele pentru asemenea muște minunate?) stătea răsucită ca un arcușor de ceasornic sub capul cu ochi mari, roșcovani. Cât despre aripi, cu azurul lor, cu catifelarea dureroasă a purpurei lor, cu nuanțele, și aproape și gustul de cireașă putredă, de fistic fistichiu, de naramză, cu pipăitu-ntre degetele pleoapelor de covor persian, cu forma lor florală și avântată, cu cozile lor de rândunică, cu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Profunzimea ei nu era decât o generare de suprafețe... M-am ridicat de la masă. Anca s-a ridicat și ea, netezindu-și rochița albastră cu degetele. Fiecare cută adăpostea în adâncul ei un reflex mătăsos de ultramarin, mai închis decât azurul rochiei și curgător ca apa, ca și când fata ar fi fost îmbrăcată într-un fel de lichid gelatinos. M-a chemat în altă cameră, mai mică, unde pe perete se afla o oglindă ciobită. Sub oglindă era o masă de lemn

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
pământului și mai sus decât sfera de cuarț a constelațiilor. Sculpturi monstruoase erau orînduite-n nișe, de jur-împrejurul sălii, alternând cu coloanele roșu-brune. Reprezentau bărbați și femei nude, vopsite-n culoarea pielii, femeile mai roze, bărbații măslinii, toți cu aceiași ochi de azur și aceeași teroare pe chipuri. Grosimea unghiilor lor de la picioare era cam cât un stat de om, iar din fețele pierdute-n ceața bolții de aur se zăreau doar luminile ochilor dilatați. Fiecare gigant își exhiba tragic câte o infirmitate

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
descuiase și-l luase-n brațe pe copilașul care acum râdea printre lacrimi, leoarcă de transpirație și îmbujorat de efort. Când ieși din curtea în formă de U, Maria pătrunse în toamnă. Deasupra curții, cerul continua să fie de un azur intens, cu nori de lapte încremeniți în forme bucălate. Oleandrul verde și roz își picta încă umbra albăstruie pe peretele văruit al casei din stânga, și populația semi-țigănită transpira mai departe în mirosul de rântaș ca niște excrescențe cărnoase pe un

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
lungul fostei fațade a croitoriei "Verona", până în fața măcelăriei. Jumătatea jupuită de vacă, mereu atârnând în cârligele de oțel, era acum amestecată cu pietre cubice din caldarâm, și mutilată a doua oară. Capete tembele de miel, însîngerate, holbau ochii către azur cu aceeași groază halucinată din ochii omenești ai lui nea Titi. Cârnați cabanoși, tobă cu șorici și gelatină, salamuri uscate și ghiu-demuri în formă de potcoavă zăceau peste tot, năpădite de muște, ca organele unui mare animal arcimboldesc. O mână

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
capetele maicilor surori. Fevronia era frumoasă ca o sculptură de porțelan și la fel de fragilă. Ochii căprui păreau două coji de sticlă, foarte depărtate-ntre ele și privind mereu în gol. Caterina era mai înaltă și mai spălăcită, cu ochi de azur. Când o zăreai venind pe o potecă, printre agave și cactuși uriași, profilată pe cerul Louisianei, aveai impresia că fața ei albă ca varul e doar o mască și că același cer triumfător care-i înconjoară chipul i se zărește

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
rusești pe cap, ciondănin-du-se cu vreun țigan cu căruța, al cărui cal se bălegase în miezul Capitalei. Unde erau troienele de zăpadă care se-nșiraseră de-a lungul trotuarelor? Sau cerul lăptos, coborât de să-l atingi cu mîna? Acum azurul se înălța fără limite, decupând precis contururile statuilor de la Universitate, ale blocurilor cubiste, cu zeci de terase și terăsuțe, lucind roz în aerul luminos, ale crengilor ramificate, desfrunzite, negre ca smoala, de plopi și de carpeni. În jurul acestor contururi tăioase

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
se înălța fără limite, decupând precis contururile statuilor de la Universitate, ale blocurilor cubiste, cu zeci de terase și terăsuțe, lucind roz în aerul luminos, ale crengilor ramificate, desfrunzite, negre ca smoala, de plopi și de carpeni. În jurul acestor contururi tăioase azurul se dilua până aproape de culoarea pură a luminii, pentru ca imediat mai sus să devină adânc și intens, pe alocuri de un ultramarin-violet spre care nu puteai privi fără un sentiment de leșin și exaltare, de parcă ai fi putut să-l

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
suspendată la vreo douăzeci de metri de pământ. Era cineva acolo, era o lucire și o zbatere de fulger, în mijlocul și deasupra cartierului pustiu, arhitectură însingurată, spectrală. Era o lumină albastră pâlpâitoare, care-i amintea Mariei pieptul cu ape de azur al lui Păunaș, păunul din curtea de pe Silistra. Dădea colțul ierbii în jurul turnului uns cu păcură. Costel îi dădu un ocol, lăsînd-o pe tânăra țesătoare încremenită, cu ochii mari, în fața ușii. Îndărătul construcției de plasă și bare de fier era

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
un covor de o răpitoare frumusețe. Chiar și în lumina distilată a amurgului, culorile abureau sticlos, catifelat totuși, în nuanțe moi care se contopeau și se despărțeau, făcând ape, virând spre un unanim cafeniu și sclipind deodată în cîte-un verde, azur, galben citron, acaju, garantă, atât de pure, că le-ai fi crezut flăcările unei prisme de cuarț, sau lumina ca un vârf de ac a boabelor de rouă în zori, pe o brândușă viorie. Luna, deasupra, își arăta coarnele puternice

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
aurie și goală deschise gura larg, încît vârful arcuit al limbii deveni vizibil, ținut dedesubt de un frâu. de pieliță, și scoase un sunet ascuțit. Marele fluture se desprinse brusc de pe zid, risipindu-i pe ceilalți cu suflul aripilor de azur, se roti iarăși deasupra terenului viran și se aruncă, asemenea unui uliu pe un șoarice de câmp, la pieptul mamei sale. Corpul catifelat îi era aproape la fel de lung ca al acesteia. Femeia-l strînse-n brațe și se-ntoarse către Maria

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de opacă, de n-ar fi atât de lustruită-n interior încît credința, ajunsă la frontieră, să fie silită să se întoarcă asemenea luminii într-o oglindă concavă! Dacă lumina nădejdii noastre ne-ar înconjura corpul cu o aură de azur și de sodiu! Dacă raze filigranate ne-ar țâșni dintre sprâncene ca niște poduri de foc, și atingând un chibrit de pe masă i-ar porunci să se miște! De câte ori n-am stat ore-n șir, până la nebunie, la dizolvare în

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și tuturor celorlalte ființe și aș urmări de-a lungul anilor destructurarea lumii vii prin angelizare... aș transforma toate bisericile ortodoxe în meduze semitransparente, prin carnea cărora s-ar vedea icoanele din pereți ca niște granule difuze de auriu și azur, preoții în odăjdii ar fi vacuole și organite pulsând lent în jurul altarului, iar enoriașii, filiformi ca-n El Greco - franjuri zdrențuite, palide, purtând pe veșmintele albe baterii de celule ucigătoare. Și sutele de biserici s-ar ridica lent de pe fundul oceanului

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ciudat! - era drumul către nașii mei, la Maica Domnului, unde ne ducea tot un tramvai, dar numai câteva stații, după care trebuia să intrăm într-o stradă de mahala, mereu plină de noroaie, cu garduri vopsite dement în roz și azur și verde, ca să-ajungem, la capătul unui drum nesfârșit, la casa în formă de vapor. Deasupra acestui nou traseu neural cerul avea o cu totul altă înfățișare: era o pătură de lichid înmiresmat, cu vaste recife de corali, cu crini

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
copii, cu bicicleta ruginită, cu ușa de la terasă, dar deforma anamorfotic fiecare chip, îl umplea de scântei colorate cu cel mai tandru violet și cel mai voluptuos roșu, și cel mai de neuitat verde, și cel mai copilăros galben, și azur ceresc și oranj, așa încît din chipul clăpăug al lui Jean, lăbărțat pe o cută-a halatului, se ivea o rădașcă de fildeș și aur, și din mandibulele rădastei se formau două statuare femei goale, străjuind, cu cornuri ale abundenței

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cu sprâncenele pleoștite peste ei, i-a deschis doar o clipă, fără să fixeze nimic, ca într-un leșin, coborîndu-și din nou pleoapele și lăsând la vedere doar două dungi de cornee, gălbui ca fildeșul. Din cauza nopții și lunii triste, azurul de altădată al inșilor lui avea acum, tulbureala comei și-a agoniei. Abia l-am cărat până-n stația lui 343, unde-a trebuit să-l las jos jumătate de oră, pînă-a venit mașina, care ne-a dus aproape de casă. L-

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Ei se mișcau printre noi și totuși erau nevăzuți, auzeau tot ce spunem, chiar în intimitatea caselor noastre, și totuși nimeni nu bănuia unde își țin misterioasele întruniri, prin ce rețea de canale subterane hălăduiesc... Dac-aveau cu toții ochi de azur, era pentru că însuși sângele lor era azuriu, ca al zeilor și-al păianjenilor. Incoruptibili și distanți, rasă de stăpâni venită din alte zone ale Cosmosului, acești "băieți" (semn al virginității lor rituale) de o netulburată și enigmatică veselie, interferaseră cumva

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
carnea lor de meduză eșantioane de înserare, mici focuri albăstrii, triunghiulare văpăi indigo. Le culegeam uneori și, mai târziu, pe masa mea de lucru, le aranjam în șiruri evolutive, ridicîndu-l pe primul ca să văd în el o lumină larvară, acel azur nediferențiat de la ora unsprezece a lunii martie, indolent și moale ca o femelă de păduche lânos, apoi al doilea, cu lumina deja structurată, cu foițele embrionare invaginate, cu canalul neural deja vizibil - era amiaza puternică de iunie -, al treilea, al

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cerească, pe măsură ce mă înălțăm către ea. Și totuși o ajungeam, deslușeam tot mai bine heruvimii desfigurați, fecioarele cu sfârcuri de băiat, suprafiresc de frumoșii penitenți din râurile de sânge. Cu șuvițele blonde șiroind boabe de aur topit mă-ndreptam prin azur către bolta cea zugrăvită, atât de vastă, că tot mai multe brațe și șolduri îmi ieșeau din vedere, se turteau într-o zare cețoasă, și deodată n-a mai fost decât o față roșie și-nspăimîn-tată, o gură căscată în urlet

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
paftale de porfir, cu chipuri de domnițe săpate-n peruzea? Agrafe cu grăunțe de diamant scînteietor? Lănțuge-ncurcate, casete de nldeș cu mărgăritare strâmbe, calcifiate de vreme? Pene de păun cu ochi întrebători, zugrăviți pe ape de verde și de azur? Sau o topitură din toate aceste odoare, o trecere dintr-una-ntr-alta, o răsucire de flăcări bengale, o clinchetire de ducați și țechini, o pâlpâire de rouă arzătoare în cupa unei brândușe de toamnă? Maria-și înfundă degetele, într-un târziu, sub

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
niște catrințe, crescuse mai mult, se rotunjise, își refăcuse forma și-și întregise desenele. Maria privea acum vrăjită sorbul modelelor, spirala liniilor, glisarea lentă a culorilor una-ntr-alta. Căci în aripile ei predomina purpura, dar purpura era tivită cu azur, iar cozile de rândunică de la capete erau negre ca păcura. Desenele se topeau în desene, fețele deveneau orașe, pădurile deveneau păsări, ochii lor deveneau orologii. Rotițele dințate din orologii deveneau constelații unde trăiau ființe al căror nume erau oamenii și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
sau din rouă sclipitoare a primăverii, dar niciodată n-avea să se mai avânte ca-n prima zi și n-avea să mai îngăduie ochilor ei priveliștea teribilă a Dumnezeirii. Căci se ridicase atunci, beată de zbor și de frumusețea azurului ceresc, mult, mult, mult deasupra lumii noastre. Străbătuse nouă straturi de nori ca nouă coji de sidef, iar după ultimul stătuse-n picioare pe coaja oului lumii, în jurul căruia nu mai era nici măcar nimicul. Dar din vidul acela fără simțire

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
alta, aidoma roților din vedenia lui Iezechiel, până ce căpitanului îi deveni limpede că se-nșuruba într-o gigantică spirală cu segmentele scăzând asimptotic în diametru, dar crescând la infinit în curbură și tensiune. Muscalii scopiți, în straiele lor de purpură, azur și șofran, cu aureolele lor kiriliene, erau subțirii acum și lungi până-n crugul bolții, ca niște colonade vii cu ca-l piteluri de privire căpruie. Oasele cutiilor toracice li se arătau! acum ca niște nuiele prin pieptarele cuvioase, pe care

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
nu cunoașteți, dar noi ne-nchinăm la ce cunoaștem..." La dreapta lui Vasile, fostul circar își redefinea, lent, peristaltic, trăsăturile în coaja moale a crisalidei. Prin opalul ei se zăreau, în cele două bulbucaturi ale ochilor, doi stropi neclari de azur, și filamente negricioase mai conturau și-n alte zone organe și dezvoltări încă de neînțeles. Culori tulburi, amestecate cu o ceață alburie, se străvedeau prin coaja subțire. Pe când țitera, acum șuie ca o orgă de catedrală, cânta tot mai avântat

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
tine, ca și când ar fi fost o altă piele a feței tale, o mască tragică peste bietele tale trăsături de vierme tereștri Și mai era și gura femeii, de statuie rujată gros, acum însă mai puțin hipnotică decât ochii. Ochi de azur și gură de ruj - și nici un alt strop de culoare pe tot acel monument plutitor, dofl umbre roz-pal între canelurile rochiei. Amplificat de uriașa spirală, cântecul țiuitor al scopiților transformase în raze de aur, într-o slavă și o putere

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]