1,639 matches
-
abia în felul acesta/ realul există". Nimic nu este în absența ființei, nici chiar - cu atât mai mult - rostirea prin care ea arată calea, prefigurându-și ivirea. În toate ea își are locul posibil, luminișul realului brăzdat de imagini diafane - "azur fără hotare", "praguri licărinde", "tăcerea ca o undă" - și, mai presus de toate, "lumină fără capăt" care le proiectează pe ecranul poemului.46 Ce se vede, ce se spune în lumina aceasta? "Marea paranteză a lucrurilor", zarea deschisă între lucruri
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rosti decât prin analogie, imaginând zborul asemeni văzutului și cunoscutului. Spațiu închis, refuzat de viziune, în care se pare că nimic nu prevestește o nouă arătare. Și totuși spațiu poetic al unei imagini neașteptate: "Și-ntr-un tărâm de inedit azur,/ În care nicio amintire nu vibrează,/ S-ajungi în calea ta văzduhul pur:/ Miraculoasă, veșnică amiază...". Ceea ce se arată acum nu mai sunt norii care trec prin prezentul deja trecut al unui imposibil viitor. E chiar spațiul posibilului care se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu un tren suburban (40 de minute, multe opriri, trenul e ca un intercity de-al nostru de București, preț mic, 1,60 euro) la Cascais, stațiune a celor bogați. Până acolo, salba de stațiuni, un fel de Coasta de Azur a lor. Doi kilometri Înainte de Cascais e Escurial, o stațiune bogată, cu cazinou. Orășelul e impresionant, dar scump: case vechi, bogate, alternând cu construcții noi, pitoresc. Golf cu multe ambarcațiuni de agrement, șalupe elegante, zeci de pânze În larg, lume
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nd mai cu seam? �n domeniul dreptului arian primitiv. Judecat că prea liberal de c?tre dasc?lii s?i de la Universitate, el pleac? �n exil pentru a-?i continua activitatea ?tiin?ific?. Instalat �n Fran?a � pe Coasta de Azur � devine membru marcant al institu?iilor create de c?tre Worms. Atunci a publicat operele lui cele mai cunoscute �n care a scos la iveal? gustul pronun?at pentru un evolu?ionism cu tent? organicist?. �n cadrul asocia?iilor lui
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
PRIMUL RĂZBOI MONDIAL: SFÂRȘITUL UNEI LUMI În primele zile din vara lui 1914, vremea era superbă, iar societatea perioadei numite Belle Époque își celebra ultimele sărbători lipsite de griji. Lumea bună făcea paradă pe plajele Normandiei sau pe Coasta de Azur. Cu toate acestea, în câteva zile Europa, urmând Balcanii, avea să ia foc. Mecanismul războiului se pune în mișcare. După asasinarea, pe 28 iunie 1914, la Sarajevo, a lui Franz Ferdinand, arhiduce al Austriei și moștenitor al tronului austro-ungar, jocul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dezlănțuită [...], marea, iubirea", să nu răspundă așteptărilor francezilor. Ca și aceștia, B.B. vrea să se bucure de noile facilități pe care le pune la dispoziție societatea de consum: timpul liber, vacanțele, loisir-urile, călătoriile. Ca și ei, adoră Coasta de Azur, să flirteze la Saint-Tropez, să se zbenguie în mare, să-și lase trupul acoperit de mângâierile dragostei și soarelui. În momentul în care Club Med ia avânt și înregistrează un succes fulminant, B.B. devine sub chipul Venerei ieșind dintr-o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Predomină în acest anotimp iasomia, cu parfumul ei virginal, odihnitor... Ar fi o nebunie să ne culcăm. Este ultima noastră seară în Orașul Albastru. Ne urcăm pe terasa de la etajul XI al hotelului pentru a mai privi odată cupola de azur așternută peste trupul lui Timur, ale fiilor săi, al nepotului iubit și ale marilor preoți și apoi coborîm în mijlocul parfumului de iasomie. Parcul este tăcut și plin de îndrăgostiți, ca orice parc din lume, la căderea nopții. Are colțuri luminate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sfidare și de malițiozitate, ca și când ar fi vrut doar să-l șicaneze. Era una din zilele acelea splendide de iarnă, când cerul își cernea peste brazii din curtea casei fulgii mari și pufoși. Zăpadă cristalina își reflectă în azur irizările ei, scânteind ademenitoare. Laurei îi plăcea mult să schieze și ori de câte ori stratul de zăpadă îi permitea, își lua schiurile în spate și pornea pe pârtia de pe moșia Frența. Aici hoinărea ore în șir coborând rapid și urcând din greu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mai buni ca mine, au Îndrăznit, dincolo de puterea noastră - a celor rămași În viață - de Înțelegere, să Înfrunte demență și iraționalitatea, sacrificându-se, irevocabil, pentru alții. Epilog Nu știu cum vedeti dumneavoastră situația - cei care vă petreceți astăzi concediile pe Coasta de Azur, vă așezați confortabil În fotoliile gigantice din birourile luxoase ale marilor companii sau ale impozantelor instituții politice, cei care va odihniți În vile imense și va alegeți mașini super-performante din cataloage euro-americane ori, pur și simplu, cei care va pregătiți
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
copacilor strălucesc În stele Diminețile se gandesc la oglinzi Teiul din Copou Este un om minune, al lumii Întregi Florile au adormit de liniște Peste Iași trec poeziile Ca niște vulturi. Poezia În facsimil În voia pădurii curg căi de azur Și apele chiue-n crengi că o nuntă Fulgera tropot de vânt cu salcii amare Prin turnuri de drum Încăierat cu legende Carul cu poeții sălbatici În genunchi trage noaptea din luna Păsările vuiesc În sângele pământului Și musca să zboare
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
89: Basorelief În bronz, 1987 Autor: NICOLAIE VERICEANU Amplasament: La mormântul din Cimitirul Podgoria - Copou. Sandu-Mălin Tăcu (1969-1986), poet. Text pe placă: „O victimă a unui asasinat politic”. Text lângă basorelief: Trandafirul de câmp „În voia pădurii curg căi de azur Și apele chiue-n crengi că o nuntă Fulgera tropot de vânt cu salcii amare Prin turnuri de drum Încăierat cu legende Carul cu poeții sălbatici În genunchi trage noaptea din luna Păsările vuiesc În sângele pământului Și musca să zboare
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
prima sa apariție, Oedip își proclamă convingerea că oamenii sunt pe potriva zeilor : Cum vrei s-ajungă-o rugă până sus/ fără puterea încredințării că noi suntem/ asemenea cu ei ? (scena 1). Plasându-se demn și dârz înaintea lor (Este-o dreptate în azur și drept/ îi stau în față ! Îi înfrunt și sunt prea plin de ei ! - scena 1), el își explică atitudinea provocatoare prin dorința de a pricepe evenimentele în care este implicat (De ce i înfrunt ?/ Vreau să-nțeleg și să exist
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
au lăsat, mai toți, urmași de valoare. Pe urma lui Titulescu nu a rămas nimeni. În vara anului 1938, fiind în Franța pentru o cură de ape minerale, am fost să-l vizitez la Cap d'Ail, pe Coasta de Azur, la vila sa "Primavera". Am stat o zi întreagă cu el. Era trist, descurajat, indignat și total singur. Vedea din cînd în cînd, mi-a spus, pe André Tardieu, fostul președinte de consiliu francez, care trăia și el, retras la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
...Luna martie 1944 anticipa o primăvară frumoasă. Soarele își revărsa razele binefăcătoare peste întreaga natură. Era o zi triumfală, înveșmîntată în soare și azur, plină de speranțele copilăriei. La șase ani eram fericită alături de părinții și frații mei. ...De la o vreme, însă, pe chipul părinților mei se citea o grijă apăsătoare, o preocupare nedeclarată. Se înțelegeau din priviri, vorbeau cu o voce scăzută și
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
Din cele traduse de Dimi și Alex, am înțeles că aranjamentul sugera: „După repaus (iarna) se întrezărește speranța (bobocii), apoi vine Primăvara (crenguța cu flori). Miam reamintit versurile lui Bacovia: „Mugur alb și roz și pur Vis de albastru și azur Te mai văd, te mai aud!” Am întrebat-o pe Emiko de ce a folosit crenguțe de mărimi diferite... Mi-a răspuns că a încercat să creeze un echilibru între cele trei simboluri: crenguța mică reprezintă Pământul; crenguța mijlocie reprezintă Omul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
acolo o postată de pământ cu știr frumos crescut: mare, înalt, verde-crud, plin de suc, de sevă dătătoare de viață. "Verde crud, verde crud... Mugur alb, și roz și pur, Te mai văd, te mai aud, Vis de-albastru și azur." (G. Bacovia) Ați înțeles, desigur, că noi încă de pe atunci apelam la remedii naturale în combaterea dezechilibrelor fiziologice, și nu la medicina alopată, clasică. Am adunat frunzele de pe mai multe tulpini de știr. Le-am spălat și apoi le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fecale mai vechi sau mai noi, aparținând tuturor ființelor vii de pe planetă, demonstrau limpede faptul că spațiul acesta era locul propice pentru satisfacerea fireștilor nevoi implacabile. Oricum, privirea ți se îndrepta, automat, spre altă direcție, undeva spre întinderile infinite ale azurului ceresc, altminteri riscai să suporți aceleași consecințe pe care strămoșii noștri latini le provocau în mod deliberat atunci când făceau chiolhanuri monstruoase și introduceau în burdihanele lor cantități uriașe de mâncare și de băutură. Mircea s-a uitat la mine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
8:20) Nici noi nu aveam unde să ne punem capul. Ce era de făcut? Ce? Cui să ne adresăm? Cui să-i cerem ajutor? Lui Dumnezeu?? Nu, Dumnezeu nu era acasă. Plecase în concediu de odihnă pe Coasta de Azur, la țărmul Mării Mediterane, pentru a se mai odihni puțin, dar, mai ales, pentru a-și trata afurisitul ăla de reumatism care-l chinuia îngrozitor și din a cărui cauză îi scârțâiau balamalele atât de tare, încât nici nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
extreme. Nu simt niciun fel de rău sau „gol“ la stomac. Sunt perfect conștient, simt cum alunec în aer și... aștept deschiderea parașutei... E o senzație de neînchipuit ! Niciun zgomot, cât de mic, nu tulbură maiestuoasa tăcere a oceanului de azur. Ar trebui pana unui D’Annunzio ca să poată descrie întreaga frumusețe și poezie a acestei fantastice călătorii pe undele nevăzute ale eterului... Degeaba însă, două luni mai târziu, la Moreni, s-a arun- cat pentru a doua oară, de la o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ca Garda sau Como din nordul Italiei. În sfârșit, așa îmi imaginam eu Tiberiada. Orașul lui Maimonide și al Berenicei are, de fapt, aspectul cam tâmp pe care-l poți remarca la Saint-Raphaël și vulgar cam ca al Coastei de Azur. Un fel de Cannes mutat pe malurile lacului Bourget. O încălcare a statutului, o escrocherie atunci când porți așa un nume. Tiberiada, Herodiada, Olimpiada, diftongul presupune și niște obligații, nu? Mă îndrept atunci spre țărmul de nord al lacului, pentru a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înalt, când par umbre și fantome de vis; pe când luna lucește singuratică în spațiile albastre ale cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și copilele tale sălbatice, și vrednicia războinicilor fiii tăi, și, deasupra piscurilor tale, adâncimile străvezii ale azurului, și glasul pururi înoit al furtunii, fie că mugește pe piscuri, fie că tună în prăpăstii, tunet deșteptând și chemând alt tunet ca glasul străjilor în puterea nopții... Sălbatice sunt semințiile acestor sălbatice prăpăstii. În luptă se nasc, pentru lupte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
culmi Cu-aripi ce fâlfâie-n înalt Născând fantome ca-ntr-un vis Când luna lunecă pe cer În spațiile substelare. Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge tunete-n prăpăstii, Genunea pe genune chemând, Ca glasul străjilor pe metereze În nopțile de spaimă. Acolo dragoste și ură Sunt deopotrivă fără de măsură. Participare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
abia acum o sută și ceva de ani, când călătoriile, depășind sensul strict practic, au devenit o modă, instituționalizată În turism; nu pentru că ea ar fi Într’adevăr idealul, ci pentru că era acolo unde s’a născut moda: Coasta de Azur. Ca și șampania, care n’a fost creată pentru ceva anume, ci pentru că a existat, a devenit un etalon, În cadrul altei mode. Dar să revenim la povestea noastră. Avem deci la dispoziție, pentru zvântare, nisip ori prundiș, exact la limita
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
constată, necruțător, că „Sunt suflete de cărturari, adevărate localuri publice“. El declară ritos că „Sin gurele mele remușcări În viață sunt pentru timpul pierdut cu cărți inutile. Încalte să fi stat tot timpu acesta lungit În iarbă, cu ochii-n azur“. Ca la Stroești, am adăuga noi! Partea a doua a cărții Începe cu un aforism: „Viața nu-i nici cel dintâi, nici cel de pe urmă dintre bunuri. E singurul“, reținut și recomandat de prietenii săi, printre care și Cora Irineu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Micuțul squar s-a schimbat în chip feeric: mici crăcuțe, subțiri și negre, presărate cu perle de apă transparente pe un fond cenușiu-mărgăritar. S-ar zice: o stampă japoneză... Față de acest peisaj mirific, cerul mediteraneean rămâne banal în frumusețea și azurul său. Cețurile au mai mult farmec. Totul este bizar și straniu, dar nu te mai miri de nimic, doar, poate - de lucrurile simple. Dar nici de acestea, căci ajungi la concluzia că lucruri simple nici nu există: totul este complicat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]