2,305 matches
-
selectivă masculină. Ceea ce alte soții ar fi numit egocentrism. Hai, Bărbate! Unde ești? Deși rațiunea îi spunea că nu e bine, îi spuse. Nu mai pomenise de recenzie de zile întregi. —Mă întreb dacă nu cumva au dreptate. Ea își azvârli brațele în aer ca o majoretă ninja. —O, termină! Nu au dreptate. Sunt pur și simplu oportuniști. Stăpânirea ei de sine îl înnebunea. Se pomeni că spune lucruri absurde, în fragmente din ce în ce mai incomprehensibile. Până la urmă se ridică și plecă. Idiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai nebunești cercetări în cea mai nesăbuită revistă... S-a făcut bucăți și e atât de bine că nu se poate spune în cuvinte. Nu mai există nici scriitorul, nici cercetătorul, nici profesorul, nici soțul, nici tatăl. El a fost azvârlit afară. N-a mai rămas decât senzația, presiunea ușoară, caldă, asupra coastelor lui. Camera e rece și ea arde toată. El lunecă în jos, pe alei limbice dosnice, cotloane care au supraviețuit când uriașul neocortex și-a croit loc printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Și sigur eu le-am compus. N-are nici un răspuns de dat și asta îi și dă. Nu poate decât să-i atingă și el urechea. El visase noaptea trecută ceva ce nu mai visase de luni întregi: un bărbat, azvârlit cu capul înainte, încremenit în aer în fața unei coloane albe, ca de fum. Stau în mijlocul unui nicăieri aflat în derivă. Telefonul îi vibrează în buzunar. Dacă drăcovenia sună aici, atunci poate suna și în spațiul cosmic. Știe cine e înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spre spate de deasupra frunții brăzdate ca de reptilă, a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste drum suflînd din greu, emoționat, aducînd o găleată cu apă. Evreul alergă spre mijlocul străzii mișcîndu-se caraghios pe picioarele strîmbe, azvîrli apa peste balta Însîngerată și se Întoarse În prăvălie la fel de repede cum venise. Apoi, dintr-un alt magazin ieși un om cărînd o găleată cu rumeguș, pe care Începu să-l Împrăștie pe strada Însîngerată pînă ce pata se acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dig, construcții geometrice de provizii: albul dur, imaculat, al lăzilor de lemn Încărcate cu hrană și muniții de toate soiurile - mărfuri ambalate În cutii metalice, carne, fasole, fructe deshidratate, muniții pentru arme mici - stive de merinde pentru viață și moarte azvîrlite neîncetat În burta flămîndă a războiului. Aerul Încins este Încărcat de mirosul tuturor acestor lucruri - de mirosul ovăzului și al pînzei grosolane de sac, de parfumul proaspăt, curat și Înțepător al lăzilor de lemn, de mirosul emanat de trupul uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Știu, șefule, zise el pe un ton jeluit... da’ mi-a plesnit catarama. N-ai niscaiva sfoară? Niscaiva sfoară! se Înăbușă el. Cum, mă, dobitocule, mă... niscaiva sfoară! zbieră el și, depășit În cele din urmă, Își scoate boneta, o azvîrle pe jos și o calcă În picioare plîngînd. Dar o nenorocire și mai mare Îl așteaptă pe acest om nefericit. Acolo, lîngă vas, la masa unde ofițerii examinează documentele, s-a ivit o pauză Îngrijorătoare, o Întrerupere Îngrijorătoare a ritmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
intrat ba colo, ba dincolo - să beau cîte ceva. — Și nu s-a-ntîmplat nimic cît ai stat acolo? zic. — Nu, mai nimic, zice. Într-un loc am dat de niște tipi beți care s-au luat la bătaie, dar i-au azvîrlit afară, zice, și unul a dat să se Întoarcă, dar omul de la bar a scos crosa de baseball de sub tejghea, așa că tipul a șters-o. — Doamne! zic. Red Hook! — Așa-I! zice. Acolo am fost aseară. — Păi, ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Nu, zice. Doar cîteva mișcări. N-am Învățat bine. Păi, e ușor, zic. Nu-ți trebuie decît un pic de Încredere. Să vezi cum am Învățat eu: Într-o zi, cînd aveam opt ani, fratele meu mai mare m-a azvîrlit În apă de pe dig, cu haine cu tot. „Înoată!“ zice. „Înoată, că, dacă nu, te duci la fund!“ Și-am Înotat, ți-o spun foarte serios. CÎnd știi că n-ai Încotro, o faci. Nu-ți trebuie decît Încredere. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ne mișcăm, nu există decît un singur lucru cert, și anume că, o dată ce ne-am Întîlnit, ne-am vorbit, ne-am cunoscut pentru o clipă, pe cînd ne urmam traiectoria Între două puncte În timp, traiectoria pe care am fost azvîrliți, e bine că ne mulțumim cu atît, să ne despărțim așa cum ne-am Întîlnit, fiecare lăsîndu-l pe celălalt să meargă singur spre ținta fixată, fiind siguri doar de acest lucru, avînd nevoie doar de acest lucru - că, În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atunci. Așa am simțit În anul acela. Peste pămîntul uriaș, În așteptare, pluteau promisiunea și tensiunea războiului. Se simțeau În micile orașe În zori, cînd Începeau treburile vieții obișnuite, mărunte, foarte cunoscute. Se simțeau În felul cum băiatul cu ziarele azvîrlea cu Îndemînare În pridvor sulul de hîrtie și cum bărbatul În cămașă ieșea În pridvor și se apleca să le ia, În tropotul lent al calului de la căruța cu lapte ce Înainta pe strada liniștită, În clinchetul sticlelor urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
este cu totul altceva. Căci uneori unicul său ochi de uriaș este incapabil să vadă viclenia lor, răsună munții de strigătul său de durere, zdrobește pădurile În mînia și suferința sa, lovește În dreapta și-n stînga cu un stejar și azvîrle bolovani uriași, smulși din stîncile de granit, În urma corăbiilor cu oameni Îngroziți. Dimineața se trezește Într-o țară necunoscută, vasul său e sfărîmat, tovarășii i s-au Înecat, e singur: o armată de omuleți mișună pe trupul său, Îi Înțeapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
intre-n biroul tatălui tău, țanțoș ca un cocoș, și să-i ceară să-i semneze o poliță de cinci sute de dolari. Taică-tu s-a Înfuriat așa de tare că l-a luat de guler și l-a azvîrlit În mijlocul pieții și i-a zis: „Dacă te mai prind pe-aici, maimuțoi nenorocit“ - chiar așa i-a zis, că doar știi cum vorbea, nu se-ncurca-n vorbe cînd era furios - „să știi că te omor“. Chiar așa, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dat peste ele... un pachet de scrisori vechi și niște hîrtii, le vîrÎse el acolo cu gînd să le rupă. Ei, și-le-am luat, nici nu-mi trecea prin cap să mă uit la ele, eram gata să le azvîrl În sobă și să le dau foc. „Le-o fi lăsat acolo ca să le rupă“ - mi-am zis, dar parc-am avut o presimțire, sau mai știu eu cum să-i zic, odată mi-a trecut prin gînd că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mult de o oră, dar cînd ne-am Întors l-am găsit iar beat, Întins În pat, cîntînd de unul singur ca un nebun. „Păi cum, mamă“ - zice Ben - „n-ai spus că i-ai luat rachiul și l-ai azvîrlit?“ „Așa am făcut“ - am zis. „Poate c-o mai fi avut altă sticlă pe care n-ai găsit-o“ - a zis - „se vede clar că a băut pe săturate de cînd am plecat.“ „Dacă a mai băut Înseamnă că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spună. Din tavanul de sticlă, Vocea Patru îl întrerupse cu răceală: - Vei primi imediat exact tratamentul pe care-l meriți. În situația gravă în care ne aflăm, suntem îndreptățiți să fim cât se poate de suspicioși când, după ce am fost azvârliți într-o zonă necunoscută a spațiului, găsim acolo o capsulă în care te afli tu. Și faptul că, atunci când te-am trezit, ai intrat imediat în legătură cu un îndepărtat alter-ego, face să fii într-adevăr foarte suspect. Prin urmare... Tăcere. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
realitatea, o realitate minoră în universul oamenilor pentru care somnul era o activitate curentă. Apoi deschise ochii, se răsuci și-și aruncă ochii în cealaltă parte a patului - și se smuci în sus, încruntându-se. Băiatul nu era acolo. Își azvârli picioarele peste marginea patului și se apucă să se încalțe cu ciorapii de cauciuc care-i serviseră drept pantofi, în tot acest timp simțindu-se cam năuc. Dar aceasta era - observă el - o reacție talamică. Văzu că pantofii erau curați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pe care noi l-am cunoscut ca domnul X. Și computerul în care erau înmagazinate datele științifice a fost deteriorat. Oricum, celălalt bărbat a părăsit nava cu cele două femei pentru că, după ce ei au ieșit din navă, aceasta a fost azvârlită de computerul ei deteriorat în altă zonă de pe Pământ. X și-a revenit suficient cât să poată intra periodic, în mica navă și să revină la starea de existență latentă pentru sute, chiar mii de ani o dată." Povestirea alter-ago-ului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
furateria apărăm", numai că n-am zis nimic, m-au năpădit amintirile, nostalgiile, melancoliile, mi s-au arătat mașini din acelea speciale pentru nutrețuri combinate cum rătăceau ele când se lăsa Sara pe deal pe la gospodăriile satelor bănățene, cum erau azvârliți cu meșteșug purcelușii de prăsilă peste gardurile întreprinderii, cum erau curtați salariații pentru a "scoate" ceva mușchiuleț, ceva ceafă, cutare mușchi țigănesc pentru a deschide ușile pe la te miri care ministere, universități, clinici și secții spitalicești, mi-au năvălit în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
bețivă. "Ești caz psihanalizabil", zice, "îți place să vezi cum tot felul de non-valori, de mediocri tâmpiți, de canali joviale te bat pe umăr și cum îi ai de șefi". Vă mărturisesc că dinaintea unor asemenea crude adevăruri de viață azvârlite mie în față de nemilosul meu psihanalist mă refugiez în puținătatea personalității mele, mă umple gândul sumbru că o viață am fost așa și nicidecum nu mă voi putea schimba taman acu. Promit să plec! Plec! Mai apoi iarăși mă apucă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
dinților trebuie să le dai atenție. Nu îi speli cu regularitate, nu-i așa? — Nu, răspunse Thaw. Salonul era plin de murmure care, o dată sau de două ori pe săptămînă, se întretăiau cu dispute politice în care hălci verbale erau azvîrlite dintr-o parte în alta a salonului de la distanțe mari. Uneori, dimineața, se auzea în apropiere un zăngănit și un bărbat uriaș se trudea să treacă de salon, aplecat peste o cîrjă minusculă. Fața toată îi era strînsă în jurul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rătăcite ale amurgului printre norii dinspre apus. Alergase printre buruieni, strigînd numele lui Alexander și se împiedicase și căzuse în întuneric. Se luptase o vreme cu ceva care îl lega, apoi își dădu seama că era o cuvertură pufoasă, o azvîrli la o parte și se ridică în capul oaselor. Era în pat, într-o cameră întunecată, îl durea capul și avea sentimentul unei rătăciri îngrozitoare. Era sigur că ajunsese acolo adus de niște oameni care se purtaseră bine cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
m-a întrebat. „Nu, nu“, i-am răspuns, „nu voiam nimic...“. Distinsul domn a clătinat din cap, mi-a aruncat un ban cum se aruncă la răspântii, după morți, în urma dricului, și a plecat. Am luat banul și l-am azvârlit, furios, după el. Pe urmă mi s-a făcut somn, deși era încă prea devreme. „Du-te de te culcă, cretinule“, mi-am spus și am pornit încetișor spre casă. * Inventariind obiectele folosite de cititori ca semne de carte și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-l face pe Corl să înțeleagă de ce-i ofereau oamenii castronul. Corl se ridică, mârâind, apucă vasul cu ventuzele de la marginea unuia dintre tentaculele sale și aruncă zeama în obrazul lui Kent, care se dădu înapoi cu un urlet. Corl azvârli cât colo castronul și-și petrecu un alt tentacul pe după mijlocul omului care urla. Nu-i păsa de arma atârnată la brâul acestuia. Dar după ce-l azvârli pe Kent într-un colț, își dădu seama, înciudat, că ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
zeama în obrazul lui Kent, care se dădu înapoi cu un urlet. Corl azvârli cât colo castronul și-și petrecu un alt tentacul pe după mijlocul omului care urla. Nu-i păsa de arma atârnată la brâul acestuia. Dar după ce-l azvârli pe Kent într-un colț, își dădu seama, înciudat, că ar fi fost mai bine să-l dezarmeze totuși. Acum va fi nevoit să-și dea în vileag capacitatea de apărare. Furios, Kent își șterse cu o mână fața mânjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care părea paralizat de spaimă, scoase un țipăt strident, al cărui ecou lugubru, repetat de pereții sonori ai coridoarelor, îi trezi pe toți cei aflați la bordul navei. Țipătul acesta se pierdu într-un fel de gâlgâit îngrozitor, când Corl azvârli cadavrele celor doi paznici tocmai în celălalt capăt al coridorului. Nu voia ca aceste cadavre să fie găsite în apropierea cuștii sale. Era singura lui șansă. Zguduit până în străfunduri, conștient de enorma greșeală pe care o săvârșise, incapabil să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]