1,399 matches
-
te uiți ca să-ți vezi greșelile. Dar ar fi bine să nu te uiți singur. Să te uiți cu cineva avizat, care să poată să-ți atragă atenția asupra lucrurilor făcute prost și să-ți dea soluții. Că dacă te bâlbâi în live și spui aici m-am bâlbâit. Ce trebuia să fac?, nu cred că te ajută cu ceva. Ai nevoie de soluții concrete. A.N.: Ce-ți place mai mult, să transmiți în direct de undeva sau să faci
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
fi bine să nu te uiți singur. Să te uiți cu cineva avizat, care să poată să-ți atragă atenția asupra lucrurilor făcute prost și să-ți dea soluții. Că dacă te bâlbâi în live și spui aici m-am bâlbâit. Ce trebuia să fac?, nu cred că te ajută cu ceva. Ai nevoie de soluții concrete. A.N.: Ce-ți place mai mult, să transmiți în direct de undeva sau să faci reportaje din același loc? C.Z.: Ideal ar
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
scad cu timpul. În general cred că live-urile simple le greșești. Pe alea importante, cu miză, nu le dai în bară. Alea simple, care ți se par cele mai ușoare și în care intri relaxat total, alea le mai bâlbâi. A.N.: Cât de importantă este colaborarea cu echipa? C.Z.: Foarte importantă. Mai ales că în situațiile cu adevărat mari, suntem legați unii de ceilalți. Mâncăm împreună, dormim împreună, bem împreună. Și nu neapărat în deplasările în străinătate. Și
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
Dumnezeu de robi ? Dar admițind că așa stau lucrurile și că omul, în această lume, s-a născut pentru a fi robul cuiva. în această situație, ce are omul practic de făcut pentru ca lucrurile să fie în regulă ? Biserica se bîlbîie ca de obicei și spune că omul trebuie să facă niște ritualuri, să facă mătănii, să aprindă lumînări, să trăiască în post și rugăciune. Bun, să spunem că omul face toate acestea, dar care este scopul și mai ales care
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
unei modalități noi prin care sacrul se dezvăluie în lumea modernă"186. (M. Lovinescu nota apariția unui om simplu, "dacă nu de rând, prin naivitatea căruia străpung misterele. Un om simplu căruia i se întâmplă lucruri extraordinare și care le bâlbâie dar nu le deformează semnificațiile". Personajul reprezentativ este Gavrilescu, prin naivitatea căruia misterul irupe, "și totul devine semn și miracol într-o mahala magică, sub un cer mai bucureștean decât a fost vreodată (...). Mircea Eliade se află la ceasul transparenței
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a gardienilor. Taci, dar tăcerea asta îți sapă glasul până când, încercând să ți-l regăsești, constați că s-a dus pe apa Sâmbetei, ca bărbăția căreia i-a trecut vremea, și te trezești scâncind a prunc năclăit de spârc, și bâlbâindu-te din toate sfincterele, și tot întrerupându-te ca să constați cât de proastă e impresia făcută în jur și cât te-a înghițit deja nisipul ei mișcător, până te zăpăcești de tot, podidit în final de șuvoaie viguroase de înjurături
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fi discutate. Și precizează: „Subiecte ca (sic!) cele despre care vorbiți nu ne interesează”. Punând un semn de egalitatea între situații care nu au nimic în comun, dl Breban declară: „Nu ne interesează că Eminescu bea sau că Blaga era bâlbâit, ne interesează valoarea, cine au fost ei ca scriitori”. Una este să bei un pahar în plus - ca să nu mai spun că nu ai vreo vină că te-ai născut bâlbâit - și alta este să fi fost un harnic informator
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
tiparului. În cultura de azi spune C. Noica au rămas numai două limbi din atâtea idiomuri: greaca pentru trecut și matematicile pentru prezent și viitor. Cine nu folosește măcar una din aceste limbi e un barbar; unul la propriu: se bâlbâie." Eu, unul, mă cam bâlbâi... Dumneavoastră? Nu sunt un admirator al lui C. Noica, dar în chestiunea pusă de dv. mă aflu în deplin acord cu acest filozof. Ba mai mult, cred că pe lângă matematici și greacă mai sunt necesare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
spune C. Noica au rămas numai două limbi din atâtea idiomuri: greaca pentru trecut și matematicile pentru prezent și viitor. Cine nu folosește măcar una din aceste limbi e un barbar; unul la propriu: se bâlbâie." Eu, unul, mă cam bâlbâi... Dumneavoastră? Nu sunt un admirator al lui C. Noica, dar în chestiunea pusă de dv. mă aflu în deplin acord cu acest filozof. Ba mai mult, cred că pe lângă matematici și greacă mai sunt necesare latina, germana și un minimum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
acest filozof. Ba mai mult, cred că pe lângă matematici și greacă mai sunt necesare latina, germana și un minimum de educație religioasă. În ce mă privește, norocul m-a ajutat să am parte câte puțin din toate acestea. Nu mă bâlbâi. Ați fost în exil politic în America prin anii '80. Cu ce v-ați ocupat în acei ani? Cu o mulțime de lucruri. De la înot până la poezia idiș și logica islamică. Acolo am deprins și libertatea de a trage cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
avea un nas ascuțit și era de neam polonez; Nelu Popescu (Ț.K.V.A. Borțozo) era cam grăsuț în anul I; Mișu (eu, pentru prieteni !!!) Toma (Pușca Filarmonica) înjura de pușcă și cânta la vioară; Eugen Negură (Bâl-baba-hî) se cam bâlbâia, mai ales când era emoționat; Ion Mîndreci (Prăzăria Dârvari) era din Dârvari, în Oltenia, unde se cultiva intensiv prazul; Jimmy Strat (Fitil’S Boy) era cam cosmopolit prin freză și pantofii cu talpă groasă. Pe Paul Toma... nu-mi mai
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
veni la ghișeul de plată, prezintă o chitanță de 5 poli. Ofițerul plăților, un colonel gros și bărbos, luă chitanța, o ceti și o respinse cu dispreț. Iată cum povestește amicul meu aceasta: „Când am văzut asta, am început să bâlbâi sfios, spunând: Am avut alergături lungi... cheltuieli... timbre... amânare!» Dar muscalul mă întrerupse brusc: «Nu 5 poli... 25 poli!...» Nu-mi credeam urechile! M-am tras deoparte, am făcut repede altă chitanță de 25 poli și i-am prezentat-o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Îndrăgostească pentru totdeauna de ea. De la ea a moștenit Bodo ochii aceia ca vioreaua, cum nu mai are nimeni, și părul buclat și farmecul de neuitat, con ti nuă călugărul cu o voce visătoare... — Vrei să spui părinte, iertare, monseniore, bâlbâi Urs uluit, că Bodo... Da, consiliere, asta vreau să spun. știu că ți se pare de necrezut, dar Dumnezeu mi-e martor că gura mea gră iește numai adevărul. Așteaptă și ai să afli totul. Cum spuneam, Bertranda era nespus
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
citi, de a se conecta la sensibilitatea culturii care le-a dat cetățenia. Că un popor se identifică prin istorie, dar se recomandă prin cultură. Dacă te îndepărtezi de cultura ta "natală", nu mai știi cum să te prezinți, te bîlbîi, devii un frustrat. Nu moralizez pe nimeni, poetul nu poate să-și dreseze, totuși, cititorii cu biciul. Deși ar fi o soluție. A.B.Îmi place să îi întreb mereu pe interlocutorii mei (primesc răspunsuri incredibile) ce înseamnă Poezia... Pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe linoleum, catedra năclăită cu viscere, profesorul rănit îndrumându-i pe copiii speriați afară din cantină, omul de serviciu împușcat în spate, fetița care murmură: „Cred că am fost împușcată“, înainte de a leșina, microbuzele CNN sosind val-vârtej, șeriful care se bâlbâie la conferința de presă, știrile succedându-se cu repeziciune pe ecranul televizoarelor, știristul „pătruns“, furnizând ultimele detalii, elicopterele care roiesc, ultimele momente, atacatorul ducându-și țeava puștii în gură, secția de urgență supraaglomerată a spitalului, sălile de sport transformate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mașina. Mi-amintesc gândindu-mă: puștiul e doldora. Mă gândeam că ăsta o să fie un semestru profitabil. Tăcere. Da’ nu l-am mai văzut pe puști de-atunci. Porsche coti ușor. Alt puseu de teamă. - Îl chema Clayton? M-am bâlbâit și-am încercat să mă îndrept de spate. Era ca și cum aș fi vorbit cu mine însumi. O pauză lungă plină de bruiaj. Apoi tăcere. Eram pe punctual de a închide. - Știi ce? reveni Pete finalmente. Cred că ăsta era numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din toate astea. Tot conform scriitorului: Jayne își bea cafeaua în timp ce i se făcea machiajul. Soția mea a găsit că reacționasem prompt și mi-a mulțumit. Soția ta e o fraieră, a murmurat scriitorul. Ai declarat, încercând să nu te bâlbâi: - Vom rămâne aici până te întorci - vreau să mă asigur că cei mici sunt în siguranță. Nu i-ai răspuns lui Jayne când te-a întrebat: - În siguranță față de ce? Nu doreai odată să vezi cum e ‘când e cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și credeam că eu și scriitorul construisem o poveste destul de coerentă, care să-l determine pe Miller să mă ajute. Dar acum, când mă aflam aici în carne și oase, în fața lui, mă simțeam jenat și am început să mă bâlbâi imediat ce-am deschis gura. Am început să-i relatez cea ce se petrecuse în casă de o manieră calmă și liniară, dar curând m-am pomenit că mă refeream la tot ceea ce mi se întâmplase și la întreaga săptămână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gravității ceasului de încordare națională, luciditatea pe care adevăratele mari națiuni o au în momentele de real pericol! Da, în acei ani, în acele decenii, am luptat - ca și la revoluție, dar altfel! -, atunci am învins, orice ar gângăvi și bâlbâi noii oportuniști, noii carieriști, dovadă stau acele opere, acei Oameni, acea solidaritate cu publicul, cu câteva generații la rând! Dar va trebui să vină o altă generație care să regăsească calmul și obiectivitatea să constate aceste lucruri, să restituie istoriei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
partid ca tovarășul Eugen Barbu, iată, eu m-am conformat și am scris un roman de uzină, un roman bun, de succes! Astea sunt faptele șiii... nu vorbe din ședințe!... - Păi... și tovarășul Barbu a scris un roman bun, a bâlbâit Stoian, romanul Groapa. - Da, am zis eu, dar el se referă la perioada de dinainte de război și nu e zugrăvită clasa noastră muncitoare... hai, ce ziceți?! De altfel, dumneavoastră aveți cunoștință de romanul meu Francisca? - Cum să nu, a replicat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ar urâți niciun dagherotip așa cum nu l-au urâțit nici frescele sau miniaturile medievale, și pe care zadarnic încerc mereu să mi-i imaginez copii sau măcar adolescenți imberbi, prea conștient fiind de faptul că deranjez, eu unul mă cam bâlbâi. Ei rămân totuși curtenitori și mai degrabă ospitalieri. Economi la vorbă. Hieroglifici. Protejați de un roi de acoliți ale căror voci înăbușite le aud dincolo de ușă vicari, ceauși, prelați auxiliari, diaconi, asistenți, kawass sau secretari, cum poți să știi? Această
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care erau preoți: Costachi Zăhărescu, deși era mai mare de ani era mai mic de trup și era diacon și Grigore Zăhărescu, deși era mai mic de ani, dar era mult mai prezentabil și slujea ca preot. Și slujeau, nu bâlbâiau! Când zicea diaconu Zăhărescu: "Binecuvântează stăpâne!", din sfântul altar se auzea un glas foarte frumos și lămurit: "Binecuvântată este împărăția Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururi și în vecii vecilor amin!" Și totdeauna biserica de la Sf. Ilie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Am decis să plec imediat, dacă șeful nu va avea obiecții. M-am dus direct la ei și mi-am exprimat nedumerirea că Dobre era la recepție, încălcând orice regulă a bunului-simț, nu mai vorbesc de uzanțele diplomatice. Dobre a bâlbâit repede o minciună, că i-ar fi adus ambasadorului o pastilă și că a rămas puțin, la un pahar. Tovarășe ambasador, am reușit să obțin unele informații. Credeți că putem pleca? Da, mergem. Dobre, du-te și trage mașina, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
asemenea acțiuni și numai dacă comisia certifică spargerea paharului sau a farfuriei din neatenția unui invitat. Observ că nu prea cunoști normele și reglementările ministerului, în schimb ești pus pe căpătuială. Dobre se schimbă la față și începu să se bâlbâie: Tovarășe consilier, ăăă, știți eu, ăăă, fac ce îmi spune tovarășul ambasador, eu, ăăă, nu am luat, ăăă, nimic, puteți să veniți la noi, ăăă, să vedeți, ăăă, că nu avem, ăăă, nimic din inventarul, ăăă, ambasadei. Deci, cu alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
sil nicie la Învățătură cu bastonul și cu Înjurăturile, cum l-am auzit pe cunoscutul numismat amator, părintele, galben-verde la față de veninu-i paternal, a doi băieți premianți Întâi cu cunună În toate clasele, dar rămași până astăzi niște emasculați și bâlbâiți de frica părintelui care Încă le mai urmărește amin tirea lor timorată; sau cum am văzut pe alt părinte, decan al scenei române și cerșetor de note mari la examene pentru fe ciorul său ajuns un muzicant fără vocație și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]