1,419 matches
-
cu el, care Îi și semăna puțin, făcând să Îi cadă din mână un carnet acoperit cu hieroglife stenografiate. — Scuzați-mă, spuse el, ridicând carnetul și punându-l În mâna străinului, probabil tot un critic, presupuse. — E... e... e... se bâlbâi tânărul. Herbert nu mai așteptă să audă și restul propoziției, ci se grăbi să Își continue drumul. Era conștient că se purtase nepoliticos, dar pusese ochii pe un alt critic. Ajunse În foaier la timp pentru a vedea spinarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Practică o meserie transmigratoare și captivantă" mi-a decriptat, plecând de la un fascicol de lumini și-un sector de cerc, ca o anvelopă, decupat dintr-o reptilă asiată, străduindu-se să-și înfulece singură coada. "E un biciclist" m-am bâlbâit eu. "Sub o mască de troglodit, te va conduce prin cele 100 de porți ale înțelepciunii, din care nici Moise sau Iosua n-au desferecat mai mult de 95. Haide. Maximum 96... Sedus de materie, 94 DANIEL BĂNULESCU Că hâr
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și ce legătură să aibă toate acestea cu Robin? - Păi, nici una directă. Doar atât că și domnul Robin îmi creează, uneori, senzația că, de fapt, vorbea cu Dumnezeu. Cocondy rămase cu gura căscată! Nu se gândise. Patricia sughiță violent. Se bâlbâi. Experimentă și ea un aer stupid. Rămase și ea cu maxilarele desfăcute. După care, la fel cum un piton își adună progresiv inelele trupului, își repuse și ea în ordine cutele obrazului, se mai jucă un pic cu pachetul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
parc. Dacă vreți. Știm asta, s-a răstit Jenny cu viteza fulgerului. N-avem nevoie de permisiunea ta. Susan a rămas ca trăsnită preț de câteva clipe. Era uluită de izbucnirea femeii. — N-am vrut... adică, n-am..., s-a bâlbâit ea pe punctul să izbucnească în lacrimi. Așa... S-a-ncălzit apa de ceai? Nick revenise de la etaj și-și freca mâinile la gândul unei căni de ceai. Dacă simțise tensiunea din bucătărie, atunci n-a arătat nimic în sensul ăsta. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
către Alison. Ochii îi scoteau fulgere de mânie. Să nu mai sugerezi niciodată că nu știu ce e mai bine pentru copiii mei, a șuierat ea. Tu nu știi nimic despre noi. —Eu... n-am zis-o în sensul ăsta, s-a bâlbâit Alison, numai că încheierea frazei s-a pierdut în explozia verbală iritată a Sofiei. —Le-ai furat tatăl chiar de sub nas! Chipul femeii era la doar câțiva centimetri de cel al lui Alison, iar expresia care i se citea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nu te supăra, Fiona, dar, pur și simplu, nu ne văd devenind prieteni. Doar n-o să ne apucăm acum să mergem în plimbări lungi cu bicicleta, nu? Pe moment, Fiona a fost șocată de răspunsul lui. — Ăăă, nu, s-a bâlbâit ea. Nu mă așteptam să ne transformăm în The Waltons 1, dar m-am gândit c-am putea să îngropăm securea războiului și să încercăm să comunicăm mai bine, poate chiar să mai ieșim împreună așa, ca azi. Jake a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la Alison peste birou. Era un bărbat cam la cincizeci și cinci de ani, cu păr grizonat și ochelari bifocali. Ăăă, vreau să fac un copil și cred că s-ar putea să am nevoie de ceva ajutor, s-a bâlbâit ea. După ce, atâta vreme, Alison nu-și verbalizase cele mai profunde temeri decât în fața Fionei, acum i se părea straniu să se mărturisească în fața unui străin. —De cât timp încercați? —Activ și conștient? Doar de când m-am măritat, adică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
stăteau cheile de rezervă ale mașinii. Setul original era încă în geanta Fionei. —Pot să iau mașina? a întrebat-o el uitându-se oriunde numai nu la ea. Da, sigur că... poți... Nu trebuie să-mi ceri voie, s-a bâlbâit femeia încruntându-se puțin. David, ce se întâmplă? Cu un aer distrat, bărbatul a aruncat cheile în sus și le-a prins din nou. —O să plec pentru câteva zile ca să mă gândesc foarte serios. —Să te gândești la ce? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un ton scăzut. —Poftim? Dar Alison știa exact la ce se referea soțul ei. —Ai venit încoace fiindcă ești în perioada fertilă? a insistat Luca, îndepărtându-se de ea și trăgându-și slipul pe el. Nu. Adică, da..., s-a bâlbâit ea. Sunt în perioada fertilă, dar nu de asta am venit încoace. M-am gândit c-ar fi drăguț să petrecem puțin timp împreună. Să ne relaxăm nițel, înțelegi? Da, înțeleg perfect ce vrei să spui, i-a răspuns el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
iar eu m-am așezat. Ești mai mult decât distrus... ești pe cale să fii îmbălsămat aici. Cu un bordel drept piramidă. Cu... Madame Iocasta zise: — Taci. Vultur-în-Zbor, în care se dezlănțuiseră toate frustrările și vinovăția înăbușite până acum, se opri bâlbâindu-se, și rămase așa, prostit, în camera cu parfum de mosc, în timp ce Virgil chicotea, Gilles Priape se uita descumpănit, Kamala Sutra îi săruta picioarele lui Virgil, iar madame Iocasta turba de furie, fără să-și dea seama cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ridicat și am prins-o cu hotărâre de mână. Na schițat nici un gest de Împotrivire. Lola, dragă, astăzi n-am să-ți povestesc nimic. Astăzi am să te rog să... dacă și tu... cred că... e... Văzându-mă că mă bâlbâi, mi-a atins Încet buzele cu degetele ei subțiri și mi-a făcut semn că mă urmează. Hotelul nu era foarte departe. Am salutat barmanul, care mi-a zâmbit complice (tâmpitule!) și am ieșit. Trotuarele erau ude. Câțiva stropi ne
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
le spuneau vorbe cu două înțelesuri, meseriașii - ce să mai vadă? îl îmboldeau pe Petrică Cîrcu, care se afanisise: - Du-te, nene, că de când se uită muierea la matale. N-oi vrea să te ia de mână... - Să mă duc? bâlbâia președintele. - Du-te, nene. - Dar dacă mă tratează c-un refuz? - Ce refuz, parc-ai avea douăzeci de ani! În cele din urmă, Petrică Cîrcu se ridică matolit, împleticindu-se și se apropie de masa lui Bozoncea. Gheorghe i-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
târziu, cu gura pe jumătate: - Ia zi, mă, unul din voi, care știe ce-i cu caii ălora? Paraschiv își mușcă limba. Trase cu coada ochiului la Gheorghe. Acesta se îngălbenise de tot. - Care cai, dom' comisar, să trăiți? se bâlbâi. Șeful tăcu, parcă n-ar fi auzit. Sergentul își potrivi mai bine chipiul. Lumina de afară crescuse. Se auzeau muștele lovindu-se de geamuri. - Ia spune, mă, tu, ălălalt! Ce-i cu caii? - Nu știu nimic, să trăiți, dom' comisar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
atrage atenția neofiților modei asupra faptului că bunul gust nu este atât rezultatul cunoașterii acestor legi, cât al practicării lor. Un om trebuie să manipuleze această știință cu ușurința cu care Își vorbește propria limbă maternă. Este periculos să te bâlbâi În lumea elegantă. Nu vi s-a Întâmplat să Întâlniți asemenea cvasi-fashionables care Își dau toată silința să dobândească grația, se jenează când le lipsește un pliu la cămașă și trudesc din greu ca să atingă o falsă corectitudine, asemănători Întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fi roșit, lucru dezarmant pentru oricine. —Și eu gândeam aceeași lucru despre tine, zisei eu, deloc cuminte. Nu știam că sub hainele alea îngrozitoare pe care le porți de obicei ai și tu un corp. Ah - eu - eu -, Matthew se bâlbâi, roșind și mai tare. I-am zâmbit fără să-mi dezvelesc dinții. Ca să se învețe minte că nu mă admiră decât atunci când port cea mai bună rochie de seară Wallis 1 pe care o am. —Bună, Sam, se auzi MM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
căderea serii, întregul oraș nu vorbea decât despre acest incident. Lui Zeruali însuși, vorbele șeicului i-au fost repetate întocmai. Pe dată, a trimis după tatăl meu, a insultat în fața lui întreaga Granadă și pe toți andaluzii, l-a înștiințat, bâlbâindu-se de furie, că nu se mai punea problema vreunei înțelegeri, vreunei căsătorii, și în nici un caz a creșterii de viermi de mătase, că-l soma să restituie neîntârziat dinarii pe care îi dăduse avans, că măsurătorul și toți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care evocă îndelung Kaaba. „Am așezat Locuința Sfântă pentru ca ea să fie refugiul și adăpostul oamenilor, și am spus: luați popasul lui Avraam ca loc de rugăciune.“ Buzele mele murmurau cuvintele Celui-de-Sus, ca pe vremea Marii Recitări, fără să mă bâlbâi și fără să schimb nimic. „Spuneți: Credem în Dumnezeu și în ceea ce ne-a fost trimis din Cer nouă, în Avraam și în Ismael, în Isaac, în Iacov, în cele douăsprezece triburi, în Cărțile dăruite profeților de către Domnul; nu facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar nu răspundeai și nici nu ne sunai înapoi. Nu credeam că o să-mi dai drumul să intru în clădire. —Ați dat telefon? — Îți lăsăm mesaje pe robot de ieri după-masă. Ți-am lăsat vreo două și azi-dimineață. Dar, se bâlbâi ea. Era sigură că verificase și că nu era nimic înregistrat dimineață. Poate a șters cineva mesajele înainte să le asculți. Simți aerul scurgându-i-se din plămâni. Edward. Judd aruncă pe masă un plic gros și greu. —Bilete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Davis. Surprinzător pentru un diplomat cu vechime, își păstrase intact accentul sudic. —Călugării propriu-ziși au părăsit mare parte din clădire. Câțiva dintre ei încă mai locuiesc într-un colțișor care va rămâne al lor. Altfel, clădirea aparține acum Statelor Unite. Se bâlbâia, o reacție masculină cu care Maggie era obișnuită. O ghicise în ochii lui Davis din momentul în care o salutase; surpriza inițială, urmată de repliere și de efortul concentrat de a se purta normal. Credea că acest lucru va înceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spune deja asta la posturile de radio de stânga? Uri, faptul că înghiți toate prostiile astea mă surprinde. Maggie se ridicase deja în picioare. Sunt niște vremuri foarte tulburi, vă imaginați. Lumea spune tot felul de lucruri. Știa că se bâlbâie, dar ochii ei făceau toată treaba, încercând cu disperare să-i spună lui Akiva Shapira: „Tocmai și-a pierdut ambii părinți. A luat-o puțin razna. Nu-l băgați în seamă“. Shapira se ridica și el în picioare, nu ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
clima din Anglia - nici nu ne temeam de asta! -, nici după televizor, ci după ciocolată. Sau ciocolățică, după cum spusese Lucinda după al treilea gin tonic. — Se pare că ciocolățica de-acolo nu are nici un gust, a zis ea mai mult bâlbâindu-se. Nici măcar de ciocolată obișnuită, făcută din extract vegetal sau ceva de genul ăsta. Henry abia o mai asculta. În orice caz, acum, de fiecare dată când îi vizitează un prieten din Blighty, acesta primește ordine stricte să aducă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Compunea și el muzică duioasă, sentimentală și versuri franțuzești care În mod ciudat puteau fi scandate ca niște iambi englezești sau rusești, fiind marcate de un dispreț princiar față de plăcerea e-urilor mute. Se pricepea grozav la pocher. Întrucât se bâlbâia și pronunța cu dificultate labialele, a schimbat numele vizitiului lui din Piotr În Lev; iar tata (care era Întotdeauna cam tăios cu el) l-a acuzat că are mentalitate de stăpân de sclavi. În afară de asta, modul lui de exprimare consta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
comportamentul fiului. Singurul joc care ne plăcea la amândoi era tenisul. Am jucat mult Împreună, mai ales În Anglia, pe un teren cu iarbă crescută alandala În Kensington și pe un teren bun, de argilă, la Cambridge. Era stângaci. Se bâlbâia rău, ceea ce stânjenea conversațiile pe teme discutabile. Deși avea un serviciu slab și nu folosea practic reversul, nu era ușor să-l bați, fiind genul de jucător care nu repetă niciodată o greșeală și Întoarce orice minge cu consecvența unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
inclusiv la cei din sala de lectură), dar care se dezumflă la prima ieșire publică când trebuie să facă dovada concretă a prezenței lor. Exemplul cu emisiunea despre 23 August din vară de la TVR1 este concludent. Berbantul era literalmente speriat, bâlbâia nerozii și, la un moment dat, era (cred) chiar gata să o ia la fugă. Se blocase „prompterul“. Desigur, îl simți că-i găunos, fanfaron. Dar cei tineri care îl iau drept model nu știu nimic. Scriu despre el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Eu și cu Warren suntem prieteni vechi, să știi, și-aflasem c-ai fost bolnavă - oh, apropo, ai primit felicitarea mea? - și m-am gândit c-ar fi o surpriză plăcută pentru tine dacă te-aș duce până acasă. Se bâlbâia un pic acum - mergea un pic cam prea repede pentru placul meu și știam că e un pic panicat. Dar era al naibii de frig și m-am gândit chiar să mă-nfășor cu haina, doar că nu mă cuprindea la mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]