KorAP: Find »[drukola/base=băiată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...72 >

1,778 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

însuși toate lucrurile noi pe care le aflase. Deocamdată nu știa cum urma să se folosească de acest avantaj, dar la asta se va gândi mai târziu. No, așa! mormăi moșneagul în barbă. Nu mă așteptam la una ca asta, băiete. Va trebui să mai lucrăm la asta. Spune-mi, ce ar fi trebuit să se întâmple? întrebă Toma. Toiagul, adăugă el, văzând că Moș Calistrat îl privește întrebător, ce te așteptai să se petreacă cu mine? Băiete, asta nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
una ca asta, băiete. Va trebui să mai lucrăm la asta. Spune-mi, ce ar fi trebuit să se întâmple? întrebă Toma. Toiagul, adăugă el, văzând că Moș Calistrat îl privește întrebător, ce te așteptai să se petreacă cu mine? Băiete, asta nu pot să-ți spun. Nu fiindcă nu vreau, ci pentru că fiecare simte altceva. Toiagul îi dă fiecărui paznic puteri diferite. Totodată, nu întotdeauna îl acceptă pe acesta de prima dată. Unii se obișnuiesc cu el mai greu. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de lucru. Trebuie să împiedicăm duhul să facă alte victime, ori poate chiar să îl ucidem, spuse Cristian. Nu crezi că ar fi necesar să știu mai multe? Adică, din moment ce mergem acolo, mi-ar prinde bine să fiu pregătit. Ei, băiete, dar știi că ești ambițios! Nimeni nu poate omorî bestia. Nici chiar zeii domniței nu sunt în stare s-o facă. Să fim bucuroși dacă vom reuși iarăși s-o ținem departe de oraș! Dar nici n-a încercat cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
acum? Calistrat se duse până la ușă unde rezemă încet toiagul de perete. Reveni apoi lângă inspector, așezându-se pe locul lui de lângă geam. Privea înainte fără nici o țintă, bătând darabana cu vârful degetelor pe marginea laviței. Eu am avut noroc, băiete, rosti el într-un târziu, tata deja închisese bestia în bârlog când m-a dus pe mine acolo, la mina părăsită. Tot ce mi-a spus și mi-a arătat după aceea a fost lesne de priceput pentru mine. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
acum, dintr-o dată te pricepi mai bine ca mine. Nu-i vorba de asta, se apără inspectorul, e logic ceea ce spun eu. Gândește-te la primul dintre voi. El nu era fiul altui paznic. Mda, să știi că ai dreptate, băiete! spuse Moș Calistrat după câteva clipe în care cumpănise raționamentul inspectorului. Se pare că meseria ta de polițist te ajută din nou. E drept că pe tine, nu eu te-am ales să rămâi în locul meu, hotărârea aceasta au luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să mai ucidă. Nu se poate, trebuie să ai un plan de bătaie. Eu propusesem chiar s-o ucidem, dar tu mi-ai spus că e imposibil deci trebuie măcar s-o închidem înapoi în bârlogul ei. Ușor de spus, băiete! Ia spune, cum vrei tu să facem asta? Pe mine mă întrebi? întrebă Cristian uimit. Tu ești specialistul, ai uitat? Nu-i venea să creadă ce auzea din gura bătrânului. Fusese convins că acesta știe foarte bine ce are de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
a mai pomenit un paznic care să nu știe ce are de făcut. Pe de altă parte, nu crezi că ne-ar putea da măcar un sfat? Parcă spuneai că, de când ești tu paznic, vâlva nu a mai ieșit afară. Băiete, nu vorbi așa! Crede-mă că fac tot ce-mi stă în putință! Deși vorbea cu obidă, moșul nu părea supărat, arăta ca un bătrânel pus în dificultate care încerca să se scuze că nu-i în stare de mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în pădure? Poate că asta așteaptă și ea, să ne întoarcem și să lăsăm drumul nepăzit. Bătrânul îl privi descumpănit. Se vedea pe fața lui că între barea lui Cristian îl luase pe nepregătite. Nu luase în calcul această posibilitate. Băiete, nu știu ce să spun. S-ar putea să ai dreptate dar nici nu putem rămâne aici. Degeaba păzim noi drumul, ar putea intra în oraș pe oriunde, doar nu crezi că bestia are nevoie de un drum ca să pătrundă acolo. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să-i făgăduiesc că te aduc întreg înapoi. Dacă pățești ceva, nu știu cum o voi scoate la capăt cu ea. Ți-am spus, ridică inspectorul din umeri, nu trebuie decât să fii atent și să nu mă scapi din ochi. Nu, băiete! Mai bine inversăm rolurile. Tu cercetezi pădurea și eu voi fi momeala de jos. E mai sigur așa. Total eronat! Tu ești cel priceput în mânuirea toiagului. Eu nu știu dacă mă voi putea mișca suficient de repede în caz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Din moment ce eu am încredere în tine, nu văd de ce te opui. Price pe că e cea mai bună soluție. Astfel, oriunde s-ar afla, o atragem spre noi. Va crede că a găsit o victimă sigură și va veni încoace. Băiete, ne jucăm cu focul! Hai, să nu mai pierdem timpul! Uite cum facem: imediat ce tu constați că nu este aici, îmi faci un semn și eu pornesc în sus pe drumul forestier. Merg o sută de metri și mă opresc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe prundișul de pe drum îl făcu să tresară. Se opri imediat gândindu-se că nu trebuie să se îndepărteze de locul unde se afla. Își șterse fruntea de apa care i se scurgea din păr și privi în sus. Gata, băiete! îl auzi el pe Calistrat chiar lângă el. Vâlva nu e nici aici, putem merge mai sus! Bătrânul venise pe nesimțite și sunetul vocii sale îl luase pe nepregătite. N-ar fi recunoscut în ruptul capului, dar se speriase puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ar fi fost comică. Acum însă, moșul părea de-a dreptul fioros. Sper numai să nu te îmbolnăvești! adăugă bătrânul. Nu-ți fă tu griji, îl liniști inspectorul, nu voi păți nimic, sunt obișnuit. N-am timp de bolit acum. Băiete, mâine să te îmbraci și tu ca lumea! La munte, nopțile sunt reci și vremea e foarte schimbătoare. Nu am crezut că la vârsta ta trebuie să te învăț și asta, mă gândeam că știi și singur. Calistrat nu vorbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Rolul de momeală pe care se oferise singur să-l joace, nu era de loc de natură să-l determine a fi amabil din cale afară. Pe deasupra, îl enerva la culme faptul că moșul se încăpățâna să folosească apela tivul "băiete", ori de câte ori i se adresa. Știi ceva? se opri el pe loc, întorcându-se spre bătrân. Ia mai slăbește-mă! M-ai auzit plângându-mă? Nu mă mai dăscăli atâta! No, cătinel, băiete! îl domoli Calistrat zâmbind. N-am nici cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că moșul se încăpățâna să folosească apela tivul "băiete", ori de câte ori i se adresa. Știi ceva? se opri el pe loc, întorcându-se spre bătrân. Ia mai slăbește-mă! M-ai auzit plângându-mă? Nu mă mai dăscăli atâta! No, cătinel, băiete! îl domoli Calistrat zâmbind. N-am nici cea mai mică intenție să te cicălesc. Pur și simplu mă îngrijorează gândul că te-ai putea îmbolnăvi. Am nevoie de tine sănătos și în putere. În rest, n-ai decât să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Cum ce să auzi? Câinii din Giurgiu. Răcnetul, nu se poate să nu-l fi auzit! No, spuse moșul mirat, care răcnet? Ah, dădu el din mână pricepând pe loc despre ce este vorba, nu-i vorba de nici un urlet, băiete. Bestia e mută, se joacă numai cu mintea ta. Nu o băga în seamă! Asta nu era bine de loc. Pentru a doua oară vâlva i se strecu rase în gânduri fără ca el să prindă de veste. Se îngrijoră constatând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
sunt surd, Cristi. Surprins, inspectorul era cât pe ce să-i scape capul de pe brațe. Ochii moșului erau larg deschiși, privindu-l lung. Însă nu asta îl nedumerise. Pentru prima dată Calistrat îi spusese pe nume, în sfârșit, acel enervant "băiete" dispăruse. Stai liniștit și spune-mi dacă te doare ceva! îl întrebă Cristian pe bătrân. Toate, icni Calistrat, mă simt ca și cum am trecut prin mașina de tocat carne. Unde-i vâlva? A plecat, cocoșii au cântat a treia oară și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
muncitor agricol într-un colhoz pierdut în stepă. Primise ordinul de mutare în două săptămâni de la discuție. Era trimis la o școală de ofițeri de lângă Irkutsk. Asta era în inima Siberiei, iar "aproape" însemna la o sută treizeci de kilometri. Băiete, îi explicase conductorul de tren, cu care intrase în vorbă, aici, în Siberia, altfel se măsoară distanțele. Dacă sunt mai puțin de o sută de kilometri, între noi, înseamnă că suntem vecini. Ceea ce nu știa el când plecase din unitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de gând să nege totul. Era treaba poliției să dovedească implicarea sa în toată povestea aceea. Du-te și cheamă-l pe Mureșan! îl trimise Pop pe Vasilică Pohoață. Domnule comisar, rosti îngrijorat agentul, să nu faceți... Du-te, măi băiete și fă ce ți-am spus! Fii pe pace, n-am de gând să-l strâng de gât. O bănuială încolțise în mintea lui Simion. Din moment ce nu dăduse de urma lui Cristi acolo, nu mai rămânea decât o singură posibilitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
sus pe platou, acolo unde fuseseră dimineață. Îl lăsară pe Mihailovici sub supravegherea lui Mureșan, iar cei doi se urcară într-o mașină și porniră în sus spre peșteră. Știin du-l pe tânărul agent, Pop îi spuse: Ne grăbim, băiete, dar nu vreau să ne răsturnăm. Ai grijă cum conduci! Zece minute trecură în tăcere. Drumul îngust, pe care nu încăpea mai mult de o mașină, șerpuia pe coasta muntelui. Pohoață conducea cât de repede putea, având grijă să țină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și nici nu-și dădu seama când cătușele i se închiseră în jurul încheie urilor. Pop se apropie de cei doi și îl bătu pe umăr pe Vasilică. Cel mai periculos om al lui Mihailovici era prizonierul lor. No, bună treabă, băiete! îl felicită el. Măi, oltene, îi șopti la ureche, zâmbind, să știi însă că se spune cu mâinile și picioarele depărtate, nu crăcănate. Poftim? se arătă mirat agentul. Ah, pricepu el în sfârșit ce vrea să spună șeful său, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735

mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului. Apăi, bună-i pentru alții, răspunse morocănos Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai închinat? Dumnezeu le mai știe, băiete și baba mea, care mă judecă! răspunse bătrânul, îndemnându-și boii. Dar, unde te-a trimis tat-tu? Dar, ce mă mai socoți un băitan, bade Vasile? Iaca am și eu spre douăzeci de ani. Acuși, o să joci la nuntă

Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
au nevoie de tineri străini, care să le fure meșteșugul! Eu nu știu meserie? rosti amenințător tânărul, sumețindu-și mânecile cămășii albe de borangic. Eu care socot lemnele scoase din pădure, încalic harmasari, vânez mistreți? Astea-s lucruri de noi știute, băiete, hai mai bine să dau și eu amarul de grâu și să ne întoarcem acasă! Bine zici, bade, cum m-am gândit că eu voi sta închis într-o dugheană sau atelier?! Porniră amândoi spre dugheana lui Ițic, descărcară marfa

Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330

leneș? Ce fată are să se lege la cap cu o astfel de podoabă? După ce s-a tot gândit gospodarul ce și cum să facă, după ce s-a sfătuit și cu gospodina, într-una din zile i- a zis feciorului: - Măi băiete, dragul tatii, pregătește tot ce trebuie, că mâine, în zori, ai să te duci la pădure, să aduci un car cu lemne. Că, uite, e toamnă, și ca mâine are să vină iarna. Iar soba, săraca, nu știe să facă altceva

Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
că nevoia ți-o sărit în ajutor? - Care nevoie, tataie hăi, că am strigat-o până ce am răgușit, da’ nevoia asta a matale nici nu m-o auzit. Sau s-o făcut că nu mă aude... - Ei, află tu, măi băiete, că tot nevoia te-o ajutat. Numai că tu nu ai văzut-o pe dânsa. Da, da, ea, nevoia ți-o venit în sprijin. Că altfel... Ei bine, și pe oamenii care și-au întemeiat așezări la Rocamadour tot nevoia

Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

că Zina a fugit cu artiștii. Ți-am spus că mie după stingere telefoanele nu-mi mai puteau anunța decât tragedii, băgam deci capu-n nisip ca struțul. Trebuie să vină mama, de la telenovelele ei, târșindu-și picioarele în cipici... Măi băiete - îmi zice Ilie, când în sfârșit m-am deranjat la telefon, pe un ton tânguitor muiat de vin -, știi că fata aia m-a lăsat mască, a fugit cu artiștii? Las-o, măi - zic -, dac-așa a vrut ea... La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]