KorAP: Find »[drukola/base=băiată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...71 >

1,758 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

iau adeseori cuvântul în diverse cercuri și în propriul meu grup de terapie. I-am povestit și despre scrisorile acelea ale mele către editor care au fost publicate în The New Democracy, Man and Masses și Now! — Ieși din cadă, băiete! îi strigă mamă-sa, de dincolo de ușă. De ce? întrebă el. Ai nevoie de baie? — Nu. — Atunci pleacă de acolo, te rog. — Ai stat destul înăuntru. — Lasă-mă în pace. Încerc să citesc o scrisoare. — O scrisoare? Cine ți-a scris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Trebuie să mă concentrez asupra noilor jigniri pe care le-a conceput M. Minkoff în scrisoarea aceasta. — Nu mai pot îndura, Ignatius. Ai să mă găsești într-o zi zăcând pe podeaua din bucătărie-n urma unui atac. Ai grijă, băiete. Ai să rămâi singur pe lume. Ș-atunci ai să cazi în genunchi ș-ai să te rogi de Dumnezeu să te ierte pentru cum te-ai purtat cu biata ta mamă. În baie se așternu o liniște deplină. Doamna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
chiuvete, băiatul începuse să deseneze cu un pix ceva pe dosul mâinii. Ar putea fi ceva suspect, se gândi agentul Mancuso. Deschise ușa și se duse la băiat. Tușind, încercă să spună cu o voce prietenoasă: — Ce scrii be mână, băiete? George privi monoclul și barba din dreptul cotului său și mormăi: — Du-te dracului d-aici până nu-ți dau un picior drept în boașe! — Ghemi boliția? tatonă terenul Mancuso. — Nu, răspunse George. Cară-te și gata. Nu fac scandal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
jos la rochia ei verde de tafta. Ignatius m-a-ntrebat de ce mi-am pus rochia asta de tafta verde, ca să mă duc la o novenă. Acu’ stă la el în cameră și scrie niște aiureli. I-am zis: „Ce scrii acolo, băiete?“ Și mi-a răspuns: „Scriu cum e să fii vânzător de crenvurști.“ Ce idee tâmpită! Cine vra să citească despre un vânzător de cârnați? Știi câți bani a adus azi acasă? Patru dolari! Cum naiba am să-l pot plăti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cu tristețe doamna Reilly. Nu-i groaznic? Și tocma-n fața unui cărucior cu cârnați. Ignatius, cred că ai nevoie de ajutor. Mă duc să mă uit la televizor, spuse furios Ignatius. Urmează programul cu ursul Yogi. Stai o clipă, băiete. Doamna Reilly se ridică de pe dușumea și scoase un mic plic cafeniu din buzunarul sveterului. Uite! A sosit astăzi pentru tine. — A, da? întrebă Ignatius cu interes, luând în mână plicul. Îmi imaginez că până acum ai învățat pe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
față de conferința pe care o voi ține este manifestarea sentimentelor tale de ratare, eșec și impotență mintală (?). — Această fufă liberală ar trebui să fie trasă în țeapă pe membrul unui armăsar deosebit de mare, mormăi furios Ignatius. — Cum? Ce-ai spus, băiete? Ignatius, ești pe cale de a suferi o cădere nervoasă. Trebuie să faci neapărat ceva. Chiar și munca voluntară la un spital te-ar smulge din apatie și nu ți-ar strica probabil nici la valvă sau la alte chestii. Pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
N-am de gân’ să risc să mă duc la poliție, să dau tocma’ d-un preten de-a ei și să-i spun: „Hei, nene, vrau s-o fac pe vagabontu’ un timp.“ Și el să-mi zică: „Bine, băiete, hai mai bine să te-nchid un timp!“ — Și cu sabotaju’ cum merge? Nu cine știe ce. Lee m-a pus eri să muncesc ore suplementare, c-a văzut că s-a-ngroșat jegu’, așa că nu lipsește mult pân’ ce amărâții ei de clienți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Annie reproșându-i poștașului că fluieratul său o speriase - toate acestea întrerupându-l pe Ignatius care se îmbrăca pentru reuniunea de start. Semnă adeverința de primire și se duse grăbit la el în cameră, încuind ușa. — Ce s-a-ntâmplat, băiete? întrebă din hol doamna Reilly. Ignatius privi plicul din hârtie de Manilla cu ștampila „EXPRES“ și cuvintele scrise cu mâna „Urgent“ și „Rapid“. — Maică Doamne! spuse el fericit. Fufa de Minkoff pare să-și fi pierdut capul. Rupse plicul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ăla! — Aș dori să mă lași în pace. Sunt așteptat să iau cuvântul în seara aceasta la un miting politic și mă concentrez să-mi organizez ideile. — Un miting politic. Ignatius! Ce lucru minunat! Poate ai să reușești în politică, băiete. Ai o voce frumoasă. La ce club, dragă? Democrații Orașului Semilună? Al Veteranilor? — Mi-e teamă că numele partidului este deocamdată secret. — Ce fel de partid politic cu nume secret? întrebă bănuitoare doamna Reilly. Doar n-ai de gând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
teamă că numele partidului este deocamdată secret. — Ce fel de partid politic cu nume secret? întrebă bănuitoare doamna Reilly. Doar n-ai de gând să vorbești în fața unei adunături de comuniști! — Hm! — Mi-a dat cineva o broșură despre comuniști, băiete. Am citit totu’ despre nenorociții ăia! Nu-ncerca să mă prostești, Ignatius. A, da! Am văzut o broșură dintre acelea în hol chiar azi. Ai lăsat-o acolo dinadins, ca să profit și eu de mesajul ei, sau ți-a căzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
că nu glumesc de data asta! Nu mă poți face chiar așa de rușine. — Of Doamne! Mamă, încetează. Am să fiu într-un hal făr’ de hal la discurs. — Ce fel de discurs ții? Unde te duci, Ignatius? Răspunde-mi, băiete. Doamna Reilly îi trase fiului ei o palmă peste obraz. Nu te las să pleci de acasă, nebunule. — O, Doamne, ți-ai ieșit din minți? Pleacă imediat din calea mea. Sper că ai observat hangerul care îmi atârnă de uniformă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
sa. Îl durea capul și îi zvâcnea o ureche. Apoi ochii lui, și albaștri și galbeni, începură încet să se focalizeze și, cu toată durerea de cap, își dădu seama că privește spre un tavan. — În sfârșit, te-ai trezit, băiete, spuse de lângă el vocea mamei sale. Ia privește asta. Acum chiar că suntem ruinați. Unde mă aflu? — Nu începe s-o faci pe șmecheru’. Cu mine nu-ți merge, Ignatius. Te previn. Mi-a fost destul. Vorbesc serios. Cum am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
care părea o vacă moartă întinsă jos pe stradă. Ignatius cercetă centrul fotografiei cu ochii mijiți. — Ia privește, tună el. Ce fel de imbecil folosește ziarul acesta drept fotograf? Trăsăturile mele abia se pot desluși! Citește ce scrie sub fotografie, băiete. Doamna Reilly împinse un deget în ziar, de parcă ar fi vrut să înjunghie fotografia. Citește numa’, Ignatius. Ce crezi c-or să zică oamenii de pe Constantinopole Street? Dă-i drumu’, citește tare s-aud și eu, băiete. O încăierare crâncenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
scrie sub fotografie, băiete. Doamna Reilly împinse un deget în ziar, de parcă ar fi vrut să înjunghie fotografia. Citește numa’, Ignatius. Ce crezi c-or să zică oamenii de pe Constantinopole Street? Dă-i drumu’, citește tare s-aud și eu, băiete. O încăierare crâncenă afară, pe stradă, fotografii porno, femei de noapte. E scris totu’ aici. Citește, băiete! — Mai bine nu citesc. E înțesat probabil cu calomnii și murdării. Mincinoșii aceia de jurnaliști au făcut, fără îndoială, tot felul de aluzii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
fotografia. Citește numa’, Ignatius. Ce crezi c-or să zică oamenii de pe Constantinopole Street? Dă-i drumu’, citește tare s-aud și eu, băiete. O încăierare crâncenă afară, pe stradă, fotografii porno, femei de noapte. E scris totu’ aici. Citește, băiete! — Mai bine nu citesc. E înțesat probabil cu calomnii și murdării. Mincinoșii aceia de jurnaliști au făcut, fără îndoială, tot felul de aluzii picante. Totuși, Ignatius onoră articolul cu o lectură fragmentară. — Cum adică? Ei pretind că autobuzul acela nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
trotuar, zgâriindu-și capacele roților de marginea lui, înainte de a reuși în sfârșit să se oprească. Pe scaunul din spate văzu silueta uriașă a țicnitului. O femeie cu păr castaniu se dădu jos din scaunul șoferului și-i spuse: — Hai, băiete, coboară din mașină. — Nu înainte de a-ți clarifica relația cu pisălogul bătrân, răspunse silueta. Credeam că am scăpat de fascistul ăla degenerat. Se vede că n-am avut dreptate. Tot timpul ai avut de a face cu el, pe la spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Ești și zgârcit. Chiar crezi că acest Claude roué* umblă după însurătoare? bolborosi Ignatius, schimbând subiectul. O să te târâie după el de la un motel prăpădit la altul. Ai să sfârșești prin a te sinucide. — Am să mă mărit dacă vreau, băiete. Nu mă poți opri. Nu mai poți. — Omul acela e un radical periculos, spuse Ignatius posomorât. Dumnezeu știe ce orori politico-ideologice ascunde în mintea lui! Te va tortura sau poate și mai rău. — Cine naiba ești tu să-mi spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
și sabia de plastic a fiului ei și întrebă: Ce doriți, domnule Levy? Ignatius! Vino aici și vorbește cu omul ăsta. — Mamă, trebuie să-mi golesc intestinele. S-au revoltat împotriva traumei din ultimele douăzeci și patru de ore. — Ieși din baie, băiete, și vino aici. Ce doriți de la nebunu’ ăsta, domnule Levy? — Domnule Reilly, știi ceva despre aceasta? Ignatius privi la cele două scrisori pe care le scosese domnul Levy din haină și spuse: — Bineînțeles că nu. Este semnătura dumneavoastră. Plecați imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
în judecată și pretinde o sumedenie de bani despăgubire. — Ignatius a scris-o, îl întrerupse puțin cam brutal doamna Reilly. Orice merge prost e opera lui Ignatius. Pe unde trece produce necazuri. Hai, Ignatius. Spune-i adevăru’. Dă-i drumu’, băiete, până nu-ți dau una-n cap. — Mamă, fă-l pe omul ăsta să plece, strigă Ignatius, încercând să o împingă pe mama lui spre domnul Levy. — Domnule Reilly, omul acesta pretinde despăgubiri de cinci sute de mii de dolari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Doamna Reilly trânti jos telefonul și se întoarse spre fiul ei. A fost omu’ cu cârnații. Ești dat afară. — Cerul fie lăudat! suspină Ignatius. Mi-era teamă că nu mai puteam suferi căruciorul ăla. — Ce i-ai spus despre mine, băiete? I-ai spus că sunt bețivă? Nici vorbă. Ce idee ridicolă! Nu vorbesc cu alții despre tine. Fără îndoială că a vorbit cu tine mai demult, când erai cu chef. Ce știu eu, se poate să-i fi dat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
vocea. În timp ce el se îndepărta, un fum albastru se așternu peste Plymouth-ul tamponat. — Acu’ chiar c-ai făcut-o, îi spuse doamna Reilly lui Ignatius, apucându-l cu mâinile de halatul alb. Acum chiar c-am dat de bucluc, băiete. Știi ce-ți pot face pentru plastografie? Te pot arunca într-o-nchisoare federală. Bietul om! Amenințat să fie dat în judecată și i se cer cinci sute de mii de dolari despăgubire. Ai făcut-o de oaie, Ignatius. Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

înalt. Și-i aruncă din picioare. Nu cred că ai nevoie de o băutură, zise ea. Și știu că nici eu nu am. Tolman se aruncă pe ea, aterizând cu o bufnitură mică. Ea gemu și încercă să zâmbească. — Ușurel, băiete. El gâfâia, icnea. Întinse mâna spre părul ei, ca să o mângâie. — Lasă-mi părul în pace, spuse ea și se răsuci. Rămâi întins și lasă-mă să te fac fericit. — Of, la naiba! zise Vasco, holbându-se la ecranul micuț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
se auzeau sirene. Lynn nu-și putea lua ochii de la Jamie. Începu să înainteze spre el. Alte focuri de armă, gloanțele lovind frunzele copacului. Trăgeau în Dave. Acesta țipa și mârâia, scuturând furios crengile. Ești mort! striga el. Ești mort, băiete! Stai liniștit, Dave, strigă ea. Începu să se târască spre Jamie. Tracy striga în telefonul ei celular, dând adresa la 911. Jamie gemea în iarbă. Nu-și putea lua ochii de la el. Spera că Henry ieșise pe ușa din față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
de poliție. Un polițist se apropie și îl împinse la pământ. Îi puse rapid cătușele. — N-a fost vina mea, zise Billy, cu fața lipită de iarbă. A fost puștiul ăla, Dave. E sub mașină. Nu e nimeni sub mașină, băiete, spuse polițistul, ridicându-se în picioare. Doar tu. Nimeni altcineva. Iar acum, vrei să ne spui ce s-a întâmplat? Veni tatăl lui. Billy știa că avea să încaseze o bătaie. Dar tatăl lui nu dădea semn că voia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
de cine ține frâiele, zise Gerard. — Trebuie să ne ținem de program, Dolly, spuse Vasco. — Ei bine, cel mai bun prieten al unui băiat e mama lui, zise pasărea, cu o voce ciudată. — O cunoști pe mama? întrebă Jamie. Nu, băiete, spuse Dolly. Nu o cunoaște. Doar repetă lucruri pe care le-a auzit înainte. — Povestea ta nu mi se pare în regulă, zise Gerard. Și apoi continuă, cu o voce diferită: Oh, asta e, știi alta mai bună? Dar acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]