11,781 matches
-
cât mai cuminți toată săptămâna. Nu mai vorbeam urât cu colegii, acasă, nu mințeam, nu mai răspundeam părinților „Înapoi” atunci când ne spuneau să facem anumite treburi care nu prea erau pe placul nostru. Deh! Nu aveam Încotro! Nimeni nu poate bănui cu câtă emoție și bucurie așteptam acel moment. Din păcate, se pare că m-am născut sub o zodie a „ghinionului”. Și cred că, ghinionul meu a Început să-și arate fața ostilă, chiar În acea perioadă. Pe măsură ce timpul a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
trei zile am continuat să mă duc la programul religios, dar mă ascundeam după biserică. Cu cinci minute Înainte de terminarea programului, ieșeam În fuga mare pe poarta bisericii și o luam pe scurtătură ( o uliță Îngustă) spre casă. Nimeni nu bănuia nimic. Doar sufletul meu era zbuciumat și trist. Nopțile nu aveam somn, mă frământam până În zori cu gândul că se va Întâmpla o minune. Mă obseda aceeași Întrebare: „Cum să nu iau „sfânta Împărtășanie!”. Este imposibil! Ar fi o blasfemie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aplicare „chinurile iadului”. Eu le am simțit aievea. Îmi repetam În gând că nu pot dura la infinit. În sfârșit, a venit și ziua mult așteptată și am primit „avizul” și biletul pentru drumul spre „rai”. Nu credeam, nici măcar nu bănuiam că va fi atât de greu. Și, mai ales, un alt om să hotărască drumul tău spre „grădina fără prihană” sau În cazanul cu smoală, Înconjurat de cele mai „drăcești” făpturi, dansând de bucurie pentru fiecare nouă captură. „Ah! Mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ținuse strâns În mână. Un gând chinuitor părea că nu-i dă pace, că o urmărește ca o umbră. Se Întreba de ce se uita vânzătorul și bătrânele atât de stăruitor la ea. Oare, nu avea o Înfățișare plăcută sau poate bănuiau că este străină? La ieșirea din magazin, ochii i-au căzut pe un tablou În care se afla o tânără frumoasă, cu păr roșcat și ochi albaștri ca cerul de vară. Părea Învăluită Într-o tristețe adâncă și duioasă. Și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe care le ascultasem la pomenire. Se vorbise despre puterea rugăciunii făcută după miezul nopții. Eu nu știam decât rugăciunea „Tatăl nostru” și din cele pe care le învățasem când eram copil. Să mă rog cu propriile mele cuvinte, nici nu bănuiam că se putea. Totuși, o dorință mare se născuse în sufletul meu de a încerca să spun măcar pe cele ce le știam. Mă uitasem la ceas, era ora 22.00. Privirea mea se îndreptă câtre icoana din ungher (aveam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și el. Așa și zise, că fusese la colegul său de grădiniță. L-am certat bine pentru fapta lui și el îmi promisese că nu va mai face. Când se facu ora de culcare, copilul începu să se simtă rău. Bănuiam că răcise, deoarece ieșise îmbrăcat ușor. I-am dat câteva pastile contra răcelii și părea că se liniștise. Îi zisesem soțului să se culce, pentru că el muncea și avea nevoie să se odihnească, iar eu voi rămâne cu copiii în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
scoate niciun cuvânt. Lacrimile nemiloase îi sugrumau vocea, o strângeau de gât. Ea lupta din toate puterile pentru a-și ascunde emoțiile puternice, pentru a nu strica sărbătoarea, dar era prea slabă în acel moment. Ieși din salon. Ceilalți nu bănuiau ce se petrecea în sufletul ei. Ea nu mai auzea despre ce vorbeau ei... Intră în altă odaie. Abia văzând ușa închisă în urma ei, Ioana se lipi de perete și se așeză încet jos. Lacrimile care până atunci o ascultaseră
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se ducă la ea și să o cuprindă, să o sărute, dar îi era rușine să nu râdă maică-sa de ea. O cuprindea și o săruta numai noaptea, când obosită adormea, atunci când credea că ea nu simțea. Nici nu bănuia că maică-sa se prefăcea doar că doarme, că simțea tot, dar nu-i zicea nimic, o lăsa să facă ce dorea, îi era atât de dragă copila ei cea șmecheră... În sfârșit, rochița fu gata. Maică-sa o călcase
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acasă. Când mă văzură, părinții și sora se bucurară până la lacrimi. Eu nu le spusesem adevărul. Îi mințisem că aveam vacanță, dar de fapt gândeam să nu mă mai întorc înapoi, ci să muncesc cu sora mea împreună. Tata parcă bănuia ceva, dar nu-mi zicea nimic. Într-o bună zi, ne aduse poștașul o telegramă. Era pentru mine. Trebuia să mă prezint urgent la universitate. Sărmanii mei părinți, nu înțelegeau ce făcusem. Nu-și puteau imagina că aș fi putut
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ați ști cât de mult îmi doresc... Credeți-mă, acesta și este motivul pentru care vin în fiecare duminică aici. Mi-am pus toată nădejdea în Domnul și în Maica Lui cea Sfântă. - Te rog să mă ierți, Aurica, nu bănuiam nimic, am răspuns eu cam încurcată, regretând, a câtă oară, că lăsasem limba să o ia mai înainte. - Nu ați făcut nimic pentru ce ar trebui să vă pară rău sau să vă cereți iertare. Sincer să vă spun, simt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și gura mea, care niciodată nu tăcea, acum nu se mai auzea. A doua zi, o petrecusem la fel, ascunsă sub pat, tristă și tăcută. Mama mă striga din când în când, întrebându-mă ce fac. La început, nici nu bănui că eu sufeream atât de mult din cauză că nu aveam o păpușă, dar când își dădu seama cât de mult mă schimbasem - nu mai vorbeam, nu mai râdeam - se îngrijoră. Încercă să mă consoleze, dar eu plângeam și o imploram să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și ea, căci nu putea să creadă că era adevărat ceea ce auzea. Când văzu că era adevărat, începuse a plânge și ea. Se îmbrățișară ambii și așa au plâns împreună, până se mai liniștiră. Ce puteau face mai mult? Nimic. Bănuiau cine ar fi putut intra și căra din beci, dar vorba ceea, hoțul dacă nu e prins, nu e hoț. Nu le rămânea nimic mai mult decât să se împace cu pierdera și să tragă învățăminte din cele întâmplate. Au
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
șerpi, și la un moment dat am întâlnit un grup de copii aborigeni jucându-se. Ne-am speriat unii de alții, eu știam că aborigenii își păzesc copiii cu strășnicie, albii veneau și îi luau cu de-a sila, deci bănuiam că în apropiere sunt și adulți și nu puteam să le prevăd reacția, dar știam că sunt în pericol. În orice clipă mă puteam pomeni cu o săgeată în moalele capului. Am rămas ca o stană de piatră, am lăsat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la filarmonică o tânără nou-nouță, se purta ca o persoană căreia i se spălase creierul. Cu toate acestea, Zinzin știa că în Sandei locuiește o femeie, una rănită profund, deși se străduia să pară cât mai frivolă. Și pe undeva bănuia că s-a culcat cu Alex. Dar știa că pentru Sandei a fost o relație epidermică, de aceea nu-i purta nicio pică, ba chiar se bucura, se gândea că aventura lui cu Sandei i-a rămas lui Alex în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de plâns pe care, pentru a-l înăbuși, își înfundă capul într-o pernă, ascunzându-și în acest fel lacrimile și neliniștile. Când pătrunse Alex în dormitor și o găsi pe Ina într-o stare exasperată, intră în panică. Nu bănuia că soția lui poate suferi atât de mult din pricina celor aflate la spitalul din Pitești. Nu știa că ea purtase tot drumul spre casă spaima destăinuirilor. Îi fusese imposibil să se despovăreze de mărturisirea Olgăi. O ținuse într-un plâns
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a lungul timpului, glumi el. - Știi Jan, la noi tu ești bine venit întotdeauna, de ce crezi că trebuie să te formalizezi? - Trebuia să zic și eu ceva... - Așa da! - Dar stăpânul casei unde-i, nu cumva a plecat de acasă bănuind că voi veni incognito!? - Da’ de unde, e în grădină, culege câteva căpșune. Parcă a știut că o să avem oaspeți deosebiți. Te-ai cam boierit în ultimul timp, domnule, nu-i mai vezi pe cei care îți sunt cu adevărat prieteni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se află acum!? Dumneata ai pomenit de o șatră a lui Iorgu. Care Iorgu? Știu eu? O fi, n-o fi, și bulibașa se uită în sus, Dumnezeu știe! - Acum că tot veni vorba, văd că știi mai mult decât bănuiam eu, ce mă sfătuiești, ce e de făcut? - Dacă vreți un sfat adevărat, apoi eu unul v aș spune să lăsați totul așa cum le-a așezat Cel de Sus. Chiar dacă într-o șatră s-ar afla copilul, băiatul acela crescut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
descoperit un copil blond, cu ochii mari, albaștri, cu fața albă, care nu prea pare a fi de-al lor. Știți bine că am investigat până acum șase șatre de rromi, dar în nici una nu am găsit un chip asemănător. Bănuiesc, nu pot pune mâna în foc, bănuiesc numai, că acesta ar putea fi copilul pe care îl căutăm. - Tot ce e posibil, locotenente, dar nu trebuie să ne grăbim cu concluziile... - Tocmai de asta, tovarășe colonel! - Știi bine, dacă greșim
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
albaștri, cu fața albă, care nu prea pare a fi de-al lor. Știți bine că am investigat până acum șase șatre de rromi, dar în nici una nu am găsit un chip asemănător. Bănuiesc, nu pot pune mâna în foc, bănuiesc numai, că acesta ar putea fi copilul pe care îl căutăm. - Tot ce e posibil, locotenente, dar nu trebuie să ne grăbim cu concluziile... - Tocmai de asta, tovarășe colonel! - Știi bine, dacă greșim, putem avea mari probleme cu întreaga etnie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
zise: fie... să vină cu ei și bulibașa și continuă: nimeni altcineva să nu mai intre în sediul Miliției, ați înțeles!? Colonelul puse receptorul telefonului în furcă, apoi încercă o justificare: - Am vrut să fie o surpriză, știu și eu! Bănuim că suntem pe calea cea bună, o să vedem împreună. Între timp, își făcură apariția în birou componenții familiei Carabăț, însoțiți de bulibașa Iorgu Stănescu. Colonelul îi numără din ochi, apoi ordonă lucrătorului ce-i însoțise să aducă mai multe scaune
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a-i spori încrederea că soarele vieții ei este Vișinel, îl lipi de ea pe băiat, cât putu de mult. Rafira însă se afla în altă lume. Pe orizontul sufletului ei încolți sentimentul de mamă al acestui copil. Se putea bănui că umbra îndoielii dobândi crâmpeie de lumină. Rafira îl mângâie continuu pe Vișinel, dar ochii nu se dezlipiră o clipă de chipul lui Mihăiță, întrebându-se în sinea ei: o fi acesta băiatul meu adevărat? Mihăiță trăia la rândul său
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
urmări mental zborul, trimițându-le spre ținuturi pustiite pentru a se pierde în neant. Nu voia cu nici un chip ca acestea să-și facă cuib în șatra sa. Se simțea ca un copac doborât de furtuni nelegiuite și neașteptate. Nu bănuise niciodată că se pot aduna atâtea neliniști și tristeți în ființa sa. Câte lacrimi au vărsat țiganii în lungul drum prin hățișurile lumii, nimeni nu știe. Cuvintele bunicului său, rostite înainte de a se muta pe alt tărâm, îi reveneau mereu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
șatră îl tulburase nespus de mult pe bulibașă. Nu știa cum de se ajunsese aici. Avusese strania impresie că aceștia îi vorbiseră într-o limbă necunoscută; erau cuvinte înciudate, pline de spinii unor acuzări despre fapte pe care starostele nu bănuise că le purtase prin lume cu șatra lui. I se spusese că se cerea a se face lumină în cazul enunțat și că venise timpul de a se lua o hotărâre. Care hotărâre!? De ce și de unde venea aceasta? se întreba
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să prindă un crâmpei de umbră, însă căldura necruțătoare a soarelui era mereu pe urmele lor. Muncitorii alergau după autobuzele arhipline, suportând în interiorul acestora adevărate băi de aburi; funcționarii își zoreau pașii pentru a ajunge cât mai repede la serviciu, bănuind că vipia se va înteți cu fiecare clipă ce trece. Pretutindeni, lumea era alertată de căldura ce se anunța ca excesivă, de nesuportat, de-a lungul întregii zile. Vânzătorii de răcoritoare, cu tonetele pregătite cu tot dichisul, așezau cu grijă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
invită, cu o dezinvoltură căutată, la noi termene, absolut gratuite. Părerea noastră este, dacă se va ține cont de ea, că totul s-ar putea încheia chiar astăzi, interveni avocatul Diaconescu. Președintele de ședință îl privi insistent, iritat de ton, bănuind în același timp că va prezenta o soluție inadecvată. Nu erau epuizate încă argumentările părții adverse. Îi reproșă din priviri că încălcase unele reguli elementare statuate în cadrul instanței, însă îl ascultă răbdător. Și, ca dovadă că nu se putea ignora
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]