KorAP: Find »[drukola/base=bănuială & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...131 >

3,263 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

Încă ud și lăsat apoi să se usuce. Gropițele de sub pomeți căpătaseră dimensiuni de peșteră, iar pielea Îi era mai plină de coșuri decât În mod obișnuit. Era clar că trebuia să mănânce mai multe legume proaspete. Aveam o vagă bănuială că ar fi fost vegetarian convins și probabil că se hrănea exclusiv cu sandvișuri Vegemite, unse cu margarină de soia și burgeri reciclați cu fasole. Mi se părea că e pe cale să spună ceva; apoi, mormăind ceva ce n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
sală, asta va fi foarte dificil, zise ea. Dar undeva, afară? Ca să-l iei pe nepregătite. — Ca de pildă unde? Rachel pocni din degete. — Du-te la una dintre petrecerile unde e bodyguard. În felul ăsta, nu-i vei trezi bănuielile. — Excelentă idee, am răspuns plină de respect. Acum, tot ce mai trebuie să fac e să iau la rând depozitele din Londra, până ce-l găsesc pe Brian Îmbrăcat ca un pinguin. — Toanto, zise ea și-mi dădu o scatoalcă ușoară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
În loc să-și caute cercelul, așa cum declarase anterior, era de fapt În vestiarul bărbaților, Împreună cu domnul Brewster. Știai asta deja, nu? M-am uitat la el cu sinceritate. — Am bănuit, desigur. Dar nu te poți duce la poliție dintr-o simplă bănuială, nu? El m-a privit intens câteva clipe, după cum cerea scenariul, apoi a continuat: — Și a observat, se pare, faptul că dna Fillman, de la fereastra ușii, era martora activităților lor. — Cum se face că ea a văzut-o pe Linda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
am scos, am văzut și din ce cauză: un obstacol aflat În spatele lor le Împiedica să alunece până la perete. Era mânerul unei uși. M-am uitat fix la el câteva secunde, apoi, Încetișor, am scos dosarele de pe raftul de dedesubt. Bănuielile mi se confirmară: Întâi fusese doar un mâner, acum dădusem și peste o Încuietoare, care părea veche, dar Încă În stare de funcțiune. Trebuie că etajerele fuseseră construite peste ușă, atunci când cineva decisese că aceasta nu mai era necesară. Oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
am vrut să declanșez o avalanșă cerându-i lămuriri. — Jeff nu e nici pe departe feminist, continuă el, plin de dispreț În glas. Are doar impresia că o să atragă fetele În felul ăsta. Scuze, femeile. Asta Îmi confirma doar niște bănuieli mai vechi În legătură cu Jeff, dar era plăcut să le aud rostite de altcineva. — Și nu-i iese, crede-mă pe mine, adăugă Pegg cu răutate. Agățatul, vrea să zic. E doar unul din puștii ăia burghezi cu facultate, care-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
ții dosarele de anul ăsta. În mod normal, ele sunt deasupra, puse În ordine alfabetică, dar acum erau dedesubtul celorlalte, Înghesuite lângă mânerul ăla, ca să nu cumva să-mi scape. Cred că, la punctul acela, te străduiai deja să Îndrepți bănuielile spre oricine altcineva. Știai că Lou se dusese În birou să fumeze când Linda a fost omorâtă sau ai avut pur și simplu baftă? Rachel ridică din umeri. — Intra deseori acolo să tragă o țigară. Merita să Încerc. Nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

petrece o oră În prezența sa fără a schimba alte fraze În afara formulelor de Întâmpinare și de despărțire. Căci el nu e vizitat neapărat pentru a i se face conversație, ci, mai degrabă, pentru reînnoirea jurământului de credință, pentru risipirea bănuielilor, pentru evitarea unei căderi În uitare. Douăsprezece persoane din solia de la Samarkand au obținut, astfel, privilegiul de a strânge mâna care ține cârma imperiului. Omar venea imediat În urma cadiului, Abu Taher a bolborosit o formulă. Nizam dă din cap, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
În rândurile numeroaselor regimente care-i păstrează credință vizirului. Dar Terken și Djahane au propria lor idee: pentru că Hasan dorește, la rândul său, moartea lui Nizam, de ce să nu-i ușurezi demersul, lăsându-l pe Malik Șah la adăpost de bănuieli? Un corp de armată este, așadar, trimis la Alamut, sub comanda unui credincios al sultanului. În aparență, obiectivul este acela de a asedia fortăreața ismailiților; În realitate, e vorba de o acoperire pentru a negocia fără a trezi bănuieli. Desfășurarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
de bănuieli? Un corp de armată este, așadar, trimis la Alamut, sub comanda unui credincios al sultanului. În aparență, obiectivul este acela de a asedia fortăreața ismailiților; În realitate, e vorba de o acoperire pentru a negocia fără a trezi bănuieli. Desfășurarea evenimentelor este pusă la punct până la ultimul detaliu: sultanul Îl va atrage pe Nizam la Nihavand, o cetate situată la egală distanță de Isfahan și de Alamut. Acolo, Asasinii Își vor lua sarcina asupra lor. Documentele din epocă relatează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
memorezi alfabete codificate, instrumente de comunicare rapidă și discretă cu Alamutul; să Înveți uneori un dialect, un accent regional, să știi să te introduci Într-un mediu străin, ostil, să te volatilizezi acolo săptămâni, luni În șir, să adormi toate bănuielile așteptând momentul propice pentru execuție; să știi să-ți urmărești prada ca un vânător, să-i studiezi cu precizie umbletul, veșmintele, obiceiurile, orele de plecare; uneori, când e vorba despre o personalitate deosebit de bine protejată, să găsești mijlocul de te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
trenul transcaucazian spre Baku, la Marea Caspică. Primirea făcută acolo de consulul Persiei a fost atât de amabilă, Încât am șovăit să-i arăt scrisoarea lui Djamaledin. Nu era mai bine să rămân un călător anonim, ca să nu-i trezesc bănuielile? Dar am fost cuprins de unele scrupule. Poate că În scrisoare exista și un alt mesaj decât acela care mă privea, n-aveam dreptul să-l păstrez pentru mine. Dintr-odată, m-am hotărât, așadar, să rostesc, pe un ton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
alta; prințesa o citi, Îl căută din priviri, cu teamă, pe bărbatul care-i scrisese; mesagera Îi șopti: „E la mine acasă!” Pe loc, Șirin părăsi ceremonia, Își chemă vizitiul și o așeză pe „mama” alături de ea. Ca să nu atragă bănuieli, cupeul cu Însemnele regale se opri În fața Hotelului Prévost, de unde cele două femei, acoperite cu văluri grele, Își continuară drumul pe jos. Revederea noastră se dovedi doar cu puțin mai Însuflețită decât prima Întâlnire. Prințesa mă măsură din priviri, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
În modul cel mai laconic cu putință: „Se afla, Într-adevăr, În bagajele ucigașului. Acum se găsește la mine. Veți putea să-l consultați, pe Îndelete, atunci când veți reveni În Persia”. Să revin În Persia, unde asupra mea apăsau atâtea bănuieli? XXXIII Din periplul meu persan nu păstrasem decât nesațul. O lună ca să ajung la Teheran, trei luni ca să scap de acolo și, pe străzile lui, câteva scurte zile toropite, aproape deloc timp ca să simt, să ating sau să Întrezăresc. Prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
unde erau luate deciziile importante, era cel mai ascultat dintre deputați. Răspunsul său mi-a parvenit după trei luni, prietenos, călduros, Însoțit, mai cu seamă, de un document oficial purtând sigiliul Ministerului Justiției și precizând că eram exonerat de orice bănuială de complicitate la asasinarea bătrânului șah; prin urmare, eram autorizat să circul liber În toate provinciile din Persia. Fără să mai aștept altceva, m-am Îmbarcat pentru Marsilia și, de acolo, pentru Salonic, Istanbul, apoi Trapezunt, Înainte de a da ocol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695

tari, iar noaptea îmi puneau din când în când o șină de metal. Boala mea avea un nume de om: Charcot-Marie, fără alte cifre sau litere. Înseamnă că nu putea fi chiar atât de rea. La Veneția exista numai o bănuială în privința bolii. Asta era altă bănuială, nu ca aceea când erai bănuit că ești disident. Atunci fețele deveneau serioase și ușile se închideau în spatele tău. Te întorceai acasă abia peste câțiva ani. Și la cealaltă bănuială, a bolii, fețele au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
când în când o șină de metal. Boala mea avea un nume de om: Charcot-Marie, fără alte cifre sau litere. Înseamnă că nu putea fi chiar atât de rea. La Veneția exista numai o bănuială în privința bolii. Asta era altă bănuială, nu ca aceea când erai bănuit că ești disident. Atunci fețele deveneau serioase și ușile se închideau în spatele tău. Te întorceai acasă abia peste câțiva ani. Și la cealaltă bănuială, a bolii, fețele au devenit serioase. Dar apoi comandantul Miliției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
Veneția exista numai o bănuială în privința bolii. Asta era altă bănuială, nu ca aceea când erai bănuit că ești disident. Atunci fețele deveneau serioase și ușile se închideau în spatele tău. Te întorceai acasă abia peste câțiva ani. Și la cealaltă bănuială, a bolii, fețele au devenit serioase. Dar apoi comandantul Miliției m-a mângâiat pe obraji, iar eu și tata am primit împreună un pașaport, ca să plecăm în Italia. Nu boala mă durea, ci pantoful. Tata știa asta, mi-a desfăcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
amândoi. Tata ședea, îmbrăcat cu pijamaua, pe singurul scaun din camera noastră. „Tată, cum a fost când ai plecat tu de acasă?” Tata a îndreptat încă o dată spre mine privirea cu care mă lua la cercetat. Făcea asta ori de câte ori avea bănuiala că mă apuc să inventez te miri ce, numai ca să nu mă duc la culcare. „Spune drept, tovărășele, ești sigur că vrei să asculți povestea? Durează mult și mâine dimineață ai să fii obosit. Când o să te trezesc, ai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
eu n-am înțeles nimic, dar mi-am adunat tot curajul și i-am răspuns și lucrurile au mers așa mai departe, câteva zile. Eu făceam semne, el făcea semne, totul evolua splendid. Până când, într-o zi, am intrat la bănuieli, căci ceva în comunicarea noastră părea să nu mai fie în ordine. Sau făcea semne într-un moment nepotrivit, sau nu reacționa deloc la ale mele. Odată am băgat de seamă că făcea semne, deși eu nu eram pe balcon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
urmă i-am auzit pașii în casa scărilor și am auzit ușa de la etajul trei deschizându-se și închizându-se repede la loc, atunci am știut că îl pierdusem definitiv. M-a cuprins durerea și, nu mult după aceea, și bănuiala că ea va avea fără îndoială intenția să mă elimine, ca să evite orice risc. Când am zărit apoi spuma, am știut cu certitudine. Acum, domnule Teodorescu, procedați cum găsiți de cuviință. Viața mea e în mâinile dumneavoastră.» Așa mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652

avea habar unde s-ar ajunge. Să sperăm că cel puțin nu-i vor Împușca pe amărâți. Atunci s-ar putea spune că se duseseră după lână și se Întorseseră de acolo buni de tuns. Să schimbăm subiectul. Apropo de bănuielile sergenților și ale aliaților lor sublocotenenți și căpitani În legătură cu o posibilă responsabilitate directă a maphiei În transportul suferinzilor spre graniță, am spus deja că aceste bănuieli au fost Întărite de unele fapte care au urmat. Este momentul să dezvăluim care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
lână și se Întorseseră de acolo buni de tuns. Să schimbăm subiectul. Apropo de bănuielile sergenților și ale aliaților lor sublocotenenți și căpitani În legătură cu o posibilă responsabilitate directă a maphiei În transportul suferinzilor spre graniță, am spus deja că aceste bănuieli au fost Întărite de unele fapte care au urmat. Este momentul să dezvăluim care au fost acestea și cum s-au desfășurat. Urmând exemplul a ceea ce făcuse familia de mici agricultori inițiatoare a acestui procedeu, ceea ce a făcut maphia a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

coridor și văd ușa ei închisă, sunt convinsă că interoghează candidații pentru slujba mea, și mă plimb nerăbdătoare prin fața biroului ei, bat la ușă cu tot felul de pretexte, iar asta nu face decât să-i sporească și mai mult bănuielile ei, iar mie, teama. Nici măcar cu Noga nu mai am răbdare, m-am săturat să văd speranța din ochii ei când se întoarce de la școală, o speranță câinească, parcă aș fi eu însămi, parcă mi-aș vedea în ea toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
ea cu el. După o luptă care a durat ani de zile, am reușit să îl conving că nu sunt așa, că sunt demnă de încredere, iar acum adevărul iese la lumină, el, care se impacienta la cea mai mică bănuială, el se dovedise a fi trădătorul, iar eu eram cea înfrântă, am pierdut totul, îmi este rușine, pentru că așa fusesem învinsă, inferioritatea mea stă dinaintea ei, ea, femeia cea frumoasă care frângea inimile, eu, fiica ei cu inima frântă, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

capabilă să scriu. Am început scrisoarea aceasta de cel puțin zece ori. Îmi vine foarte greu să scriu scrisori. Încep cu concluzia. Am decis să-mi întrerup studiile un an de zile. Deocamdată așa am hotărât, deși am o vagă bănuială că nu am să mă mai întorc niciodată la facultate. Poate o să te mire dar, de fapt, cochetez cu ideea aceasta de mult\ vreme. Am vrut să-ți spun și ție de multe ori, dar nu m-am simțit capabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]