3,362 matches
-
șoptește din nou. Când o ține în brațe, e țeapănă ca un băț. Nu l-a respins nici odată, dar își dă toată osteneala să-i arate că-l displace. Celălalt vedea probabil pleoape lăsate peste ochi încercănați de pasiune. Bărbia i se crispează într-un tremur dureros. De ce nici fetele nu mai reușesc să-l satisfacă? Pielea le e netedă și fermă. Ar trebui să-i dea sentimentul puterii și al plenitudinii. Doar e stăpân pe viața lor. Dar când
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ei: — Parcă ți-ar face plăcere să le dai motive să se lege de tine! Eliberările neoficiale cresc numărul și așa extrem de mare de bărbați și femei care plutesc nesigur între sclavie și libertate și îngreunează structura societății. Libo lasă bărbia în piept și murmură: — Alta a fost problema... Gallus își întoarce privirea în lături plin de dispreț. Nu lipsa pretorilor l-a împins pe imbecilul ăsta să încalce legea, ci impozitul. N-a vrut să plătească la tezaur a douăzecea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
I se adresează într-o doară: — Ia zi, ce ți-a făcut de fapt Otacilius ăsta? Spre surprinderea lui, Libo zâmbește larg, ca de o glumă bună: Nu el, ci fiu-său... Când îl aude, Asinius Gallus zvâcnește amenințător din bărbie: — Mă zăpăcești de cap, nu alta! Cum adică fiu său? — Păi nu ți-am zis că a murit? Nu! tună Asinius Gallus. — Ba da! îl contrazice nervos Scribonius Libo. Te-am corec tat adineaori: a fost. — Cine a fost? Își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îndepărtat aur, argint, dar și oțel, pietre prețioase sau semiprețioase, lemn, fildeș, pene de struț, carapace de țestoase, perle, mirodenii, ierburi medicinale, textile, fie prelucrate, ca mătăsurile chinezești ori bumbacul indian, fie în stare naturală... Asinius Gallus își mângâie gânditor bărbia. Esențiale sau nu, asemenea bunuri sunt cerute de toate segmentele societății. Ceva este totuși neclar. Deci fiul lui Otacilius, Ofelus, parcă... — Da. — Ipochimenul refuză să-ți plătească cota-parte din afacere. Asta-i problema, nu? Scribonius Libo aprobă viguros din cap
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
eu, fără să mă gândesc la nimic rău, i-am permis. Expiră zgomotos: — Și acum, fiu-său, în cârdășie cu Vascularius, vrea să scape de mine! Scuipă cu năduf ca să-și mai descarce amarul. Două jigodii! Asinius Gallus meditează cu bărbia sprijinită în pumni. Chiar dacă moștenirea unui latin iuniat nu mai merge la fostul stăpân, ci la rudele de gradul unu și doi, totuși Scribonius Libo încă mai deține o parte din afacere prin capitalul investit de tatăl său. Dacă nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în tăblia patului: — Eu de ce nu mă pot prezenta în fața împăratului ca orice alt cetățean...? Lasă fraza neterminată, străpuns de o iluminare: — Sunt senator, atunci să mă judece egalii mei! Scâncește către Gallus: — Tribunalul senatorial...? Celălalt tace încurcat. Își freacă bărbia ca să câștige timp. Tri bunalul imperial are același profil și merge mână în mână cu cel al consulilor și al Senatului. Conform principiului diarhiei, cu care Augustus își maschează tirania, la nivelul superior justiția este exercitată integral și paralel de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
orice guraliv să te cheme la proces. Te în chizi în casă și gata! O să iasă cu ceartă! — Exact! jubilează Gallus. Asta și vreau. Să-i las să se facă de râs cât mai mult. Își trece dosul palmei pe sub bărbie: — Să intre-n rahat până aici! Îl împinge ușurel de la spate. — Hai! Du-te acum! E timpul să mă pun pe treabă. Libo se lasă greu urnit din loc. Întreabă plin de speranță: — Ai de studiat pentru proces, nu? Trimite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
celebru și câștigam tot atât de mult ca actorii de pantomimă sau conducătorii de care. — Exact, ricanează instructorul. Ca și ei, tot un cetățean decă zut, condamnat de drept comun, pe deasupra. Ganymedes nu vrea să lase impresia că dă înapoi. Repede din bărbie. — Decăzut, nedecăzut, da’ nu și-a părăsit Eppia soțul, senator respectabil, pentru că s-a îndrăgostit de mine? — Bietul copil, suspină Rufus, nimeni nu știe cine i-e tată, tu sau Lentulus. — Vezi? face victorios Ganymedes. Și-a lăsat curva soțul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un fel, chiar sunt, recunoaște instructorul prin tre dinți. Întreabă însă curios: — Oare nu-i același lucru când omori dușmani pe câmpul de luptă? — Nu, tăgăduiește germanul cu putere. Acolo te lupți pentru supraviețuire, ceea ce dă valoare morții. Evreul lasă bărbia în piept. — Așa e, suspină într un târziu. Luptele din amfiteatru nu sunt lupte adevărate, ci crime plătite. Îndoaie pe rând câte un deget. — Nu tu coif, nu tu scut împotriva sabiei. Ce pavăză, ce re guli? Toate astea întârzie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
motiv. — Numai dacă se lasă pe tânjală sau se eschivează, încearcă procuratorul să-l liniștească. Instructorul se revoltă: — Ce te-a apucat de ntoarcem totul cu curu-n sus? Vittelius murmură: — Tu ai ceva de discutat cu... I-l indică din bărbie pe călăreț. — Iar ăsta? se plânge Rufus. Își proptește picioarele rășchirate în fața germanului: — Ce ai, măi omule, cu mine? Vittelius îi șoptește precipitat: — Din momentul ăsta... Spre stupoarea lui Rufus, îl podidește plânsul. Înghite de câ teva ori în sec
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Simpatia lor merge către nepoata lui Augustus, nu către nepotul Liviei. Ea e os din osul lui domnesc. La fel și micuții Neron și Drusus. Peste tot, cu orice prilej, Agrippina îi împinge în față și-i arată norodului. Lasă bărbia să-i cadă în piept. Cât s-au mai mâniat legionarii când le-a interzis să-i plimbe pe puști prin tabără îmbrăcați în straie de oștean! Au arătat către pântecul umflat al Agrippinei și i-au strigat că dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pune mâna pe cuvertură, gata s-o azvârle de pe el, gata să por nească spre ea. Un sforăit înfundat se ridică din cealaltă parte a patului. Tresare. Și Agrippina? se mustră singur. Întunecat, își aduce la loc pătura până sub bărbie. Dar nu o iubesc, încearcă să se dezvinovățească. Nu am iubit-o niciodată, scâncește disperat. De respectat, o respectă. A respectat-o întotdeauna. Nu are decât copii legitimi, făcuți cu ea. Într-un fel o și admiră, dar nu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și lipește obrazul de umărul ei. Sigur că o iubește, au trecut doar prin atâtea împreună, îi leagă până și amintirea pruncilor morți. Atunci Mariamne? Cu ce i-a fermecat trupul și mintea, de nu o poate uita? Își lasă bărbia în piept, cu un suspin. Probabil că asta e deosebirea între dragoste și dorință. Se uită din nou la soția lui. O acoperă cu grijă. Atinge în treacăt, mângâietor, pântecul umflat. Degetele sesizează mișcările zbuciumate ale fătului. I-a deranjat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
barba. Atât Augustus, cât și Agrippina îl îndeamnă întruna să renunțe la barbă, dar un obraz chel e rușinos. Prea efeminat. Din contră, pilozitatea conservă înfățișării masculine demnitatea ce i se potrivește. Oricum, e și așa destul de scurtă, îmbracă doar bărbia. Și parcă îl face să semene mai mult cu bunicul său, Marcus Antonius. Își înăbușă un suspin. Când va îmbătrâni și va încărunți, după 40 de ani, o s-o dea jos. Cu câteva clămpănituri experte de foarfecă, sclavul taie cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tigellin: — Însemnează-ți pe listă și o togă nouă din partea mea... Plus încă zece sesterți. Pune mâna pe umărul solicitantului: — Te răsplătesc cu dragă inimă pentru versurile închinate mie. Prietenia pe care mi-o arăți mă onorează, spune bărbatul, cu bărbia tremurând de emoție. Dă să plece, dar se întoarce după câțiva pași: Nu știu dacă operele mele vor fi veșnice, dar eu le-am scris ca pentru eternitate. Pot să mă citească și cei de severitatea unui Cato. Germanicus îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui. Dar ceilalți... Oleacă mai pricepuți decât niște călăi. Nici măcar în Antiohus nu are încredere să-l lase să-i umble cu briciul pe față ori pe gât. Doar câte un pic, la ceafă. Își pipăie nervos cicatricele minuscule de pe bărbie. Încearcă să mai amâne un pic neplăcuta operație, și cere să urineze. — Olița, murmură în surdină către Lygdus. În timp ce se ușurează în vasul ținut de sclav, nu se poate împiedica să nu-i admire simetria bicepșilor și a umerilor, care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bicepșilor și a umerilor, care dau corpului negru un aer de poezie rustică, în timp ce stă aplecat asupra lui. Orice umflătură de pe trupul robust și suplu al eunucului sugerează mușchi de oțel, în nici un caz grăsime. Își întinde apoi nefericit obrajii, bărbia și gâtul către Panthagathus, să i le înmoaie cu apă. Bărbierul își execută tacticos ritualul. Dexteritatea lui este fără cusur, la fel ca și lentoarea cu care se mișcă. Tiberius ridică precaut un deget în aer să-i atragă atenția
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a întări familia ta împotriva dușmanilor“, continuă Seianus. „Voi trăi destul și prea destul dacă îmi voi petrece viața până la capăt în serviciul tău.“ Încruntat, Tiberius împinge repezit su lul într-o parte. Vorbe. Vorbe goale. Își scarpină gânditor vârful bărbiei. Prefectura pretoriului reprezintă încoronarea carierei ecvestre, dar un cavaler poate să se ridice încă și mai sus. Împăratul își rezervă dreptul de a deschide ușa carierei senatoriale oricui dorește. La asta să țintească Strabo, de nu pare dispus să-și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în mână. În timp ce ezită nehotărât, lui Nero îi atrage atenția o femeie învăluită într-o mantie din cap până-n picioare. Probabil văduva unuia dintre foștii lui clienți. N-o s-o lase să se zbată în greutăți. I-o indică din bărbie lui Seianus: — Spune-i lui Lygdus să se ocupe de ea, să vadă ce doleanțe are. Mai privește o dată peste umăr către necunoscută. Tresare nervos. Are totuși ceva... nedeslușit..., chiar familiar. Plautius Silvanus îi urmărește mișcările cu coada ochiului. Observă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe o lebădă. Se uită în sus și în jos. Cerul deasupra și marea dedesubt. Rostește cu vocea sugrumată de emoție: — Pământul pe post de mamă. Flancat de spiritele aerului și apei... — Simbolism triumfal, surâde Tiberius din vârful buzelor. Din bărbie îi indică tânărului panoul de pe partea cealaltă: zeița Roma, așezată pe o grămadă de arme. — Binefacerile păcii n-ar fi posibile fără succesele noastre militare. Paterculus încuviințează impresionat de expresivitatea metafo rei: puterea și gloria Romei ca izvor de prosperitate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Marte și Quirinius. În spate urmează ceilalți preoți minori, reprezentanții plebei. Cu toții înfășurați în mantalele lor ciudate, legate pe umeri cu două fibule peste toga albă cu tiv de purpură. Pe cap poartă apex-ul înalt și brodat, prins sub bărbie cu niște curelușe de piele și terminat atât de ridicol cu pampo nul de lână din vârful inconfundabilei rămurele de măslin! Mulțimea se ferește iute din calea baghetelor cu care împrăștie generos lovituri în dreapta și n stânga pentru a-și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iubesc sincer. Își întoarce obosit privirea către procesiunea vestalelor. Îl frapează că una dintre ele pare mult mai în vârstă decât celelalte. Îi cercetează intrigat trăsăturile și descoperă într-adevăr riduri fine pe frunte și la colțurile gurii. Își scarpină bărbia, perplex. Vestalele sunt datoare să-și închine virginitatea timp de 30 de ani zeiței Vesta. În primii zece sunt școlărițe și învață, în următorii zece oficiază, iar ultima decadă și-o petrec instruindu-le pe viitoarele preotese. Cele mai multe aleg să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și studiez fiecare fotografie lucioasă pentru câteva minute, sorbind din priviri membrele lungi și mlădioase ale modelelor, taliile lor subțiri, pielea aurie și strălucitoare. A ajuns o rutină: încep cu figurile lor, privindu-le îndeaproape fiecare pomete sculptat în parte, bărbia în formă de inimă și îmi clătesc încet ochii cu trupurile lor, având grijă să nu ratez nici un mușchi. Am câteva favorite. În sertarul de sus al dulapului din camera mea există un teanc de poze decupate cu supermodelele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de lună. Așa că le pictează cu un roz pal. Îi place părul ei strălucitor, și-l periază, îl tot periază până când îi strălucește în oglindă. Se aranjează, își țuguie buzele sugându-și obrajii și împingându-și capul în față, până când bărbia aproape că dispare. Aș putea să fiu frumoasă, își spune ea în fiecare dimineață. Dacă aș slăbi, aș fi frumoasă. În timp ce se uită în oglindă, își spune ferm că azi este începutul restului vieții ei. Azi începe noul ei regim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Sună la bibliotecă, spune Geraldine, și spune-le să-ți trimită poza. Zece minute mai târziu, un curier înaintează la masa mea cu un dosar în care e poza mea dezgustătoare. O scot și-mi vine rău când îmi observ bărbia dublă și obrajii grași, imenși. ― Nu ne uităm deocamdată, hotărăște Geraldine, îndepărtând-o. Vin și ți-o arăt mai târziu. Geraldine o ia repede din loc, o femeie cu o misiune, punându-și brațele în jurul lui Paul și vorbindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]