16,324 matches
-
amărîtă, de la casa de copii, ispitită de mulți diavoli și gata să părăsească țara și Biserica strămoșească, o ființă dăruită lui Hristos, sora Irina! Cîștigase un suflet pentru ortodoxie și pentru țara asta, așa cum spunea părintele Iustin. Se gîndi că bătrînul duhovnic ar fi mîndru de el. Starețul de la Mănăstirea Petru Vodă făcuse mulți ani de pușcărie politică și știa să deslușească semnele timpului. Semnele sunt peste tot, spunea părintele Iustin Pârvu, sărăcia, foametea, plecarea tinerilor, pribegia lor prin lume după
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
dedau la cele mai umilitoare ascultări și munci pentru un ban (...). Am ajuns cerșetori ai Europei și ai lumii întregi. Brațul cel mai ieftin de muncă este al bietului român. În ce umilință a ajuns neamul acesta creștinesc..., se căina bătrînul duhovnic, sperînd ca generațiile noi de fii duhovnicești, cei ca Daniel Corogeanu, nu vor lăsa țara să-și piardă credința strămoșească și-i vor întoarce acasă pe tinerii care plecau la muncă prin toată Europa. Iată că părintele Daniel reușise
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
pe ea. Dar de ce ați rămas încremeniți? Lucico, închide ușa la balcon, că nu-i vară! Tu, Petrache, închide gura! Lucica închise ușa, se uită la Petrache, acesta la ea, apoi amândoi la Gheorghe. Nu era urât timișoreanul și nici bătrân, dar nici frumos. Numai bine cum îi stă unui om așezat, la aproape 50 de ani. Puțin cărunt, cu ochii cenușii; o dantură sănătoasă, cu doi dinți de aur. Când era mic, înainte de a merge la școală, avea ochii albaștri
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la școală, avea ochii albaștri deschis. Nu-i plăcea munca; la școală învăța prost, mai și fura. A terminat liceul la seral, căci s-a încurcat cu o profesoară, o suplinitoare; i-a prins bibliotecara, după niște rafturi. O domnișoară bătrână și urâtă. A fost scandal mare, el era minor. Noroc de taică-său. Un om judecat, care l-a transferat imediat la un alt liceu, la seral, și l-a băgat în serviciu. La început i-a venit greu, trebuia
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dar le-am rezolvat, ne-am gândit la copii și chiar la tine, să nu te facem de râs... Mama o iubește pe Elena, a fost prima ei noră. Fete n-a vrut Dumnezeu să-i dea... 12 Mama e bătrână și proastă! Tata, Dumnezeu să-l odihnească, ar fi înțeles imediat. Dragă cumnată, ai și dumneata o scuză, ești femeie... în fine, pentru că ai deschis discuția, am să-ți explic. Eu am o pregătire, studii superioare, și nu făcute printre
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
devenise neplăcută. Gheorghe se înroși tot. Lucica îi făcu semne disperate lui Petrache să tacă, sesizând că se înfierbântase și el. Dar frații se liniștiră brusc, în momentul în care se treziră în fața porții. Doar câteva găini și un câine bătrân și orb, care nu mai lătra de mult, mai vedeai prin curte. Copiii alergară spre casă. Intrară și ieșiră imediat, ținând de mâini o bătrână plăpândă, aplecată mult de spate. Plângea sărmana. Pe Gheorghe nu-l văzuse de mult, pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fi mai uniți, pentru a elibera terenuri ocupate fără rost, cum e satul nostru. Să stăm cu toții în case noi, frumoase... Da’ el de ce nu se duce la bloc, de ce nu-și dărâmă casele? Oare nu se gândește că-i bătrân, că-l vede și-l aude Dumnezeu? Se răvăși rău sărmana. Alina începu să plângă, o luă pe bunică-sa de mână, implorând-o să nu mai strige, că se teme. Se apropie și Lucica, îi șopti ceva soacră-sii
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
doar trei case și bisericuța; în rest, nimic! O lăsă pe Elena în mașină, iar el porni singur, pe o cărare îngustă, ascunsă parcă printre brazdele adânci, negrăpate. Nu lipsi mult; se întoarse cu un vecin, Costache Șufăru, un om bătrân, trecut bine de 70 de ani. Mulți spuneau despre el că este în mintea copiilor, alții chiar că e nebun. Adevărul era pe undeva la mijloc. Bătrânul citise mult la viața lui, în special literatură rusă și sovietică, și ajunsese
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în voi o șleahtă de parveniți, care v-ați trezit peste noapte, fără să visați măcar, cu puterea în mână! Mă, voi nici nu știți să beți... Ușa capitonată se deschise larg și un bărbat înalt, nici tânăr, dar nici bătrân, cu alură de sportiv, intră grăbit în birou. Vă salut, domnilor! Omagiile mele, domnule deputat! Veneam mai devreme, am mai fost până aici, dar m-am întors din stradă, când am văzut mașina cu girofar... Nu am vrut să vă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cum să te uit, în casă ai fost, să o vezi pe Elena? A venit și ea... Am venit s-o văd pe mamai-ta, nu pe Elena, am timp și pentru ea, apoi, ce să vorbesc cu ea, eu sunt bătrână și proastă... podul din ușă cui i-l dați? Nu mai avu timp să-i răspundă, fiindcă preoții, fiecare cu câte doi dascăli, intrară în curtea plină de copii, dădură mâna cu frații Tălparu și cu soțiile acestora, iar peste
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cărți. Nu. Ăsta n-o să fie primul meu sărut. Gura și limba îi sunt așa ude. Dar cum ar putea fi altcumva decât umed și mucos. Îi simt bătrânețea prin gură, prin respirație. Nu știu câți ani are. Pentru mine toți oamenii bătrâni sunt la fel, bătrâni și atât. Îmi amintesc de prietenele mele de afară. Bine că am venit eu, și nu vreuna din ele. Nu ar fi rezistat așa curajos ca mine. Într-un fel, îmi spun, m-am sacrificat pentru
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
atrage vrăbiile care vor veni și vor ciuguli celelalte semințe de pe floare. — Știu de la bunica, încheie serios, cu un aer grav care nu lasă loc de îndoială. Ca și cum s-ar fi simțit chemată, în capătul unei străzi apare o femeie bătrână îmbrăcată colorat. Sprijinită într-un baston mai gros decât bățul copilului, se oprește în loc și ne privește de la distanță. Am în față un copil de șase-șapte ani, cu toată copilăria după el. — Ea e bunica? îl întreb zâmbind, în timp ce-i
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
noștri oameni simpli și ei ca și noi, nu ca voi!) că "așa cum Îți așterni, așa dormi" și mai știți că Domnii noștri vorbeau cu respect despre "Măria Sa Poporul"? Și ați auzit cumva cântecul lui Sabin Păutza despre "Un brad bătrân"? Nu cred că ați auzit pentru că nu vă interesează asemenea bagatele care numai vă Încurcă În ascensiune. Dar, parafrazându-l pe George Coșbuc, v-aș aminti: să nu dea Dumnezeu cel Mare, să vrem dreptate, nu mâncare! Apropos, mâncare: ne
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
știu exact cum se cheamă fiecare curent), dar știu că sunt compozitori și interpreți redutabili pe care tot românul i-ar asculta cu drag. Am mai asculta cu plăcere un Enescu, Porumbescu, Păutza (unde se mai poate auzi "Un brad bătrân"?) și alte personalități creatoare române și străine. De ce ne luați cântul, domnilor?! unde sunt naiul, fierăstrăul, ciocârliile?? Unde? De ce? Am ajuns să gândim cântecele pentru că nu vreți să ne lăsați să mai cântăm. Nu e bine, domnilor. Tinerii și copiii
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
dar nu pentru căței”. Asta este, domnilor: a fost, este, dar nu mai rezistă mult, vă spun eu. O să mă Întrebați de unde știu, cine mi-a spus. Și eu am să vă răspund: nimeni dintre oameni. Dar vorba noastră cea bătrână și cu adânci Înțelesuri ne aduce aminte: Când plouă, vin apele mari și tulburi și scot toate gunoaiele deasupra. Dar apele mari devin și vijelioase și duc repede la vale toate gunoaiele. Să vedeți ce ape limpezi și curate avem
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
întemeiaseră colonii și-a încă ceva, desnădăjduit și enigmatic. Din copilărie, fratele ei mai mare văzând cât de năbădăios crește în frumusețea și neastâmpărul ei sălbatec, o desmerdase în derâdere strigând-o Cerboaica și Cerboaica îi rămase numele. "O să ajung bătrână ca soacră-mea și lumea tot așa o să mă strige", își spuse și gândi ce îngrozitor e să ajungă la vârsta ei și să nu aibă ce-și aminti. Începu să se-mbrace. Răceala nopții îi alunecă pe spate trezind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai pomenise în orice caz, ea, bătrâna, nu mai pomenise. Bănuia că e scrântit. Altfel, de ce-ar ajuta-o pe ea și pe noră-sa atât de mult, sau i-o fi plăcând de noră-sa! Dar era prea bătrân pentru asta, și, pe urmă, prea tăcea. Nu spunea nimic niciodată. Orice l-ai fi întrebat, dădea din cap, sau nu dădea nici din cap, își măcina fălcile când se uita în stradă sau la cine-i intra în și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de bravadă pentru Irina, s-o impresioneze, încântat că-i impresionează și pe ceilalți. Atenția care i se da și agitația din jurul lui îi făceau bine.. După ce chibzui o clipă, doctorul acceptă. Irina și mama rămaseră pe culoar. Doi infirmieri bătrâni veniră c-o masă de tablă, pe roți, îl întinseră deasupra și-l băgară în sala de operații. Pe-o altă tablă-nvelită-n mușama, nemișcat ca un mort, acoperit c-un cearșaf, sta moș Țurcanu. Slăbise atât de mult, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și cedru, și să facă dragoste jumătate de zi sau jumătate de noapte, sub ochii cerbului, prietenul ei din celălalt neam. După cum venea în dimineața asta, când Tudora provoca și-ncerca vânoșenia cavalerilro ei admirată de ciobani și de berbecul bătrân și-nțelept care-nțelegea limba lupilor și a câinilor, ca și a oamenilor, avea o veste mare pentru ea. Gonea așa, săltând și-naintând prin valurile nămeților, scuturându-și coarnele rămurate în aerul încărcat de cristale, făcând să răsune tot cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îmbrăcă șuba croită din pielea altor patru Seco, cu guler lat de-o palmă, căptușită cu blăniță de ied; își potrivi cochet, puțin lăsată pe-o sprânceană, căciula cu urechi și cozoroc de șapcă, croite din spinarea negrie a lupului bătrân și bolnav, hărtănit și sfâșiat în luptă dreaptă de Tudora, în ajunul Crăciunului din anul când Miluță venise s-o vadă.. Miluță, cumnatu-său, tocmai isprăvise școala și fusese proaspăt numit șef de gară la vreo patruzeci de kilometri în apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
gheizere reci ca gheața ale "bulboanei lui Tudor". Poiana largă se deschidea înverzită lângă bulboană. Soarele bătea în ea încălzind-o ca pe-o tipsie de aur. Lângă brad, în fața sa, în celălalt capăt al poienei, se-nălța un stejar bătrân, rotat, atât de fastuos și măreț în frunzișul lui des că arunca o umbră neagră împrejur. Neagră-albăstruie, încât, iarba părea de petrol. Acolo-i plăcea cerbului să-și întâmpine și să-și înfrunte adversarii. Acolo, în largul poienii însorite, aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din unele zile se mai puteau compara cu cei doi veterani veghind pădurea din aceeași poiană unde-și răcorea și-și umplea ea zilnic trupul cu vitalitate. Mândră că-n poiana aceea se petreceau toate minunile: nu numai boncăluitul prietenului bătrân, dar și nunta cailor, a iepurilor, veverițelor și-a vidrelor care se iubeau în apă. Până și lupii, cu îngăduința Tudorei, veneau aici să se-mperecheze. În cuprinsul acestei vieți ce-o împresura și cânta în ea ca o muzică, Cerboaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
foarte mult (și frumos, spun unii, pentru că mulți au râs la râsul meu). Stăteam în cămin, la Iași, ca orice student din provincie. Era să uit ! Nu lipseam de la reuniuni și ceaiuri; lucru foarte important pentru orice om - tânăr sau bătrân. Râdeți?... Voi, cei tineri, să nu râdeți, pentru că toți avem nevoie de oameni, de muzică, de voie bună, de mișcare ! Fiecare, după posibilități ! Bun! și această studentă plină de viață și de energie, adoarme într-o noapte, ca oricare alta
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
rugăciuni, vise care mă avertizau ce avea să se întâmple, femei care mă învățau ce să fac, bărbați, preoți cu har și sfaturi bune, clarvăzătoare, cărți, cafea și iar rugăciuni. Dintre toți, cel mai mult m-a ajutat un preot bătrân de la Sinaia, pe care nu am avut norocul să-l cunosc personal și care se numea Apostol. Semnificativ nume, nu-i așa? Dumnezeu să-l primească în Lumină și Pace! Iar în ultima perioadă m-a ajutat un alt preot
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
putem ridica, vine ușor, „ca un vis”, ne ridică, ne zâmbește, ne curăță rănile și ne șterge lacrimile, ne ia de mână și ne ajută să facem următorii pași... mai departe... mai sus... mereu. Fiecare dintre noi, copii, tineri, maturi, bătrâni are visele lui, mai mici sau mai mari, mai puternice sau firave ca o părere, dar le avem. Asta vor cei din umbră să dărâme în noi: VISUL, pentru că el este cel care ne înalță. Acolo unde reușesc, omul se
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]