2,363 matches
-
să-l aștepte, dar, dat fiind comportamentul din acea după-amiază, era departe de a fi sigur. — Deci clar nu e băiatul nostru, nu? zise Logan și acceptă bombănind dropsul. — Nu. Doar un amărât nebun și urât mirositor. Rămaseră privind silueta bătută și Învinețită cum se chinuie să-și pună la loc șireturile. — Oricum, zise Insch, trebuie să o Întind. Cortina se ridică peste o oră și jumătate. Îl bătu pe Logan pe umăr și se Întoarse pe călcâie, fluierând uvertura. — Succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fată era bonul de la supermarket. Circumstanțial. Așa că fuseseră nevoiți să-i dea drumul lui Norman Chalmers. Măcar avusese bunul simț să plece În liniște, În loc să atragă atenția presei. Avocatul lui fusese inutil. Pe biroul lui Logan se găsea o notă bătută Îngrijit la mașină, În care fuseseră rezumate observațiile zilei. Le cercetă sceptic. Cele mai multe dintre ele păreau pur și simplu invenții. Lângă ea se afla lista cu fiecare persoană de sex feminin care suferea de TBC, mai mică de patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îi chema, ca să confunde cele două mari dorințe albastre, ochii și infinitul. Plecând de pe pământ, ochii cei albaștri nu au ajuns niciodată albastrul cerului. Și au căzut Înapoi triști, puțin obosiți... Au urcat apoi spre albastrul piscurilor abrupte. Cenușiul drumului bătut nu i-a Îndemnat niciodată să-l cunoască. Deodată, ochii aceia n-au mai fost ciudat de albaștri, ci nemaipomenit de albaștri. Cerul, cerul Întreg coborâse În ei. Ba nu, mi se pare că ei urcaseră la cer... Ei duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rog“, face un gest cu mâna În direcția justă; intru pe o alee cu multe tufișuri, nu se vede gard, nimic, doar măceș sălbatic, Înflorit și liliac; sunt beat, nu se poate liliac În iulie, eu văd Însă liliac, albastru bătut, așa cum Îmi place mie; mă apropii, aplec o creangă, trag În piept, aspir miros senzual, mă destind, mă excit, ceva foșnește În tufiș; un șarpe ce se târăște mișcând frunzele, un fâsâit uscat mă sperie, mă uit În jur, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
felul acesta. Iată, avea ceva pentru ea. Roy deschise o ușă și scoase la iveală o bicicletă Schwinn nou-nouță. Cu panglici colorate pe coarne, o roată de rezervă - până și o cască roz să-i protejeze căpșorul. Cheryl se dădu bătută. Bine, bine, ai câștigat. Ia nenorocita de barcă, ia-ți și nenorocita de prietenă. Doar lăsați-mă, lăsați-mă în pace. Își deschise nările, pentru a lăsa moartea reconfortantă să îi pătrundă în plămâni. - Uite acolo! țipă Amelia Sachs. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Purta uniforma de școală și era dornic să Înceapă ora de repetiție Înainte de micul dejun. Totuși, ca de obicei, Îi era greu să-și ia ochii de la cheiul Shanghai-ului. Se simțea deja mirosul capetelor de pește și al fasolei bătute care se prăjeau În uleiul de arahide, ridicîndu-se din tigăile vînzătorilor din fața hotelului. Jonci vopsite cu tung și cu ochi pictați pe pînze treceau pe lîngă corăbiile cu opium, trase la mal la Pootung. Mii de șampane și feriboturi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ei. În timp ce iarba creștea pe pajiștea neîngrijită, iar grădinile se deteriorau, ei Își petreceau vremea pregătind cîte ceva de mîncare pe o sobiță cu cărbuni pe care o așezaseră lîngă statuile de ciment de pe fundul bazinului ornamental. Mirosul de fasole bătută și paste cu mirodenii plutea În jurul statuetelor ce Înfățișau nimfe despuiate. În prima săptămînă, Jim a fost liber să vină și să plece cînd voia. Își Înghesuia bicicleta În lift, urca la etajul șapte și intra În apartamentul familiei Maxted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sfîrșitul războiului avu viață scurtă. Pe Înserat, o coloană motorizată de trupe japoneze trecu pe lîngă lagăr În drum spre Hangchow. Poliția militară aduse Înapoi la casa paznicilor grupul de șase englezi care Încercaseră să meargă pe jos la Shanghai. Bătuți crunt, zăcură inconștienți pe treptele casei paznicilor. CÎnd sergentul Nagata permise să fie duși În priciurile lor, descriseră regiunea devastată de la sud și vest de Shanghai, miile de țărani disperați, mînați Înapoi la oraș de japonezii În retragere, și bande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca să revii În dimineața ta de pionier În vacanță În care cel mai frumos gând este dragostea ta pentru știință, literatură și artă (ai primit insigne de Prieten al Cărții) și dragostea ta pentru patrie. Bei o cană cu lapte. Bătut. Printre sursele de energie locale, ieftine și fără dificultăți de exploatare este și energia denumită și cărbunele albastru. Țara noastră este bogată În regiuni cu vânturi, numite și vaduri eoliene. Un grup eolian se compune dintr-o elice bipală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
neștiut! În tot acest timp tot bei la nechezol până se face noapte. Aștepți să se usuce bine acuarela. Înfățișând un amurg peste acoperișuri, la Sibiu. Un amurg gri, cenușiu, cum Îți place să spui, cu luciu gri de cânepă bătută. În capitală și În Întreaga țară poporul român a sărbătorit 23 August ca pe un moment Înălțător din istoria patriei. Marile coloane de oameni ai muncii au raportat partidului, secretarului general, tovarășului Nicolae Ceaușescu, izbânzile prezentului, mărturisindu-și, totodată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe o cină cu pește și cartofi prăjiți. După o bere, Sam se relaxă și Își redobândi obișnuita bună dispoziție. Ruby uită de telefonul cu pricina și de reacția lui ciudată și, cât timp mâncară, Îl tachină fiindcă comandase mazăre bătută crezând că e guacamole. Când opriră În fața blocului ei, se sărutară din nou. Sărutări profunde și grăbite, care nu se mai terminau. La un moment dat, când se desprinseră din Îmbrățișare, Ruby Își aminti că Sam și-a lăsat jacheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ai făcut tot ce s-a putut. Puse mâna pe brațul surorii ei: —Trebuie să ne Împăcăm cu ideea. Friptura nu mai e. Sylvia suspină teatral și Își frecă fruntea cu dosul palmei. —Ai dreptate. Atunci, oameni buni, mă dau bătută. Ora morții: opt și zece. Toată lumea scoase strigăte de entuziasm. — Nimeni n-ar fi putut face mai mult, spuse Nigel, bătând-o pe Sylvia pe mână, Într-un zâmbet larg. Apoi Îi dădu un pupic stânjenit pe frunte și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Chanel Îi mulțumi și-i spuse că deja se ducea la un psiholog. Părea atât de măgulită de bunătatea lui Încât lui Ruby i se părea că e pe cale să izbucnească În plâns, dar Chanel fiind Chanel nu se dădea bătută așa ușor. Oricum, spuse ea reușind să zâmbească strâmb, Craig și cu mine ne-am hotărât să Încercăm să fim asistenți maternali. Să vedem cum merge și apoi poate o să Încercăm să adoptăm un copil. Nu mi-ai zis niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
teme de necunoscuți. Puteți telefona de la mine, dacă vreți, locuiesc aici aproape, și-și întinse gâtul spre un loc neprecizat de cealaltă parte a străzii. Traversă fără să se uite. M-am luat după ea pe o pantă din pământ bătut, printr-un labirint de clădiri tot mai spectrale, până la un bloc în construcție încă, dar locuit deja. Traverse de metal goale pe care ar fi trebuit să fie terase, uși deschise în gol, astupate cu somiere răsturnate. — S-o luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-i cer lui Dumnezeu să intre în mâinile lui Alfredo și să te salveze. Doar o dată l-am mai rugat, cu mult timp în urmă, când am înțeles că n-o să reușesc și n-am vrut să mă dau bătut. Am ridicat mâinile murdare de sânge către cer și l-am implorat pe Dumnezeu să mă ajute, pentru că, dacă ființa care era pe masa de operație ar fi murit, o dată cu ea ar fi murit copacii, câinii, apele și până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gât: „Mulțumesc, tati...“, o vroiam ca un copil. La sfârșit, cel mai emoționat eram eu. Dar o știa și mama, eram învinși. Nu știm să-ți spunem nu. Nu știm să ne-o spunem nouă înșine. Ea s-a dat bătută mai repede decât credeam. Apoi au urmat sfaturile și jurămintele. Aplecat pe tejgheaua unui magazin, completam cecul. Am ales cea mai scumpă cască. Mama ta a ciocănit-o cu încheieturile degetelor să-i încerce duritatea, un ultim inutil gest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pantalonii. Bărbatul care spusese povestea s-a repezit în fața rândului și a început să își desfacă nasturii. Patul unei puști l-a lovit în piept. A căzut la pământ și s-a rostogolit la loc în grămada de oameni juliți, bătuți, necircumciși, luptători ai rezistenței. Dar acum eram în America. Aici bărbații în uniforme nu le ordonau altor bărbați să își dea jos pantalonii. Aici bărbații în uniforme zâmbeau, chiar și atunci când mormăiau insulte în barbă și spuneau „bine ați venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de individualitate pe care ne-o lăsaseră. Unul după altul, am înaintat spre masă, domnul Frank, doctorul Pfeffer, tata, eu, și ne-am prezentat brațele, după cum ni se ordonase. Eram norocoși. Înțelegeam germana. Cei care nu înțelegeau erau loviți și bătuți, ba chiar mai rău. Dar în ziua aceea am fost doar numerotați, cu numere consecutive. Al meu se deosebea de al tatei doar printr-o singură cifră. Moștenirea mea nepieritoare. —Acum există chirurgie plastică modernă pentru dumneavoastră, spuse doctorul Miller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a aștepta enervant, cu scula În mână, până când bazinul se umplea din nou și putea s-o ia de la capăt, sau a renunța și a lăsa urina să plutească la suprafața apei până data viitoare. Nevrând nici să se dea bătut, nici să irosească timp prețios așteptând, se enerva și trăgea de lanț Înainte de vreme. Asta nu făcea decât să golească bazinul, care nu era suficient de plin pentru ca apa să țâșnească, și să-l pună din nou În fața alegerii Înfiorătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima, care bâigui: —E pur și simplu imposibil. Nu pot să cred. Nu poate fi real. E curată nebunie. Dar nu Încercă să explice ce anume era imposibil, căci tatăl său adăugă din ușă: —Eh, n-are importanță. Mă dau bătut. Dă-i Încolo pe indieni. Să zicem că au numai treizeci și nouă de țări. Și asta e destul, chiar prea mult, mult mai mult decât merită. Nu trebuie să-i lăsăm pe arabi să semene discordie Între noi. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Departamentul de Servicii Municipale. Extrase din dosar un teanc de scrisori vechi, băgate În plicurile lor originale. Începu să verifice sistematic fiecare scrisoare În parte, În ordine, fără omisiuni și prescurtări, hotărât ca de astă dată să nu se dea bătut și să nu renunțe din nou. Găsi Într-un sfârșit scrisoarea de despărțire primită de la Yael. Paginile erau numerotate 2, 3 și 4. Se părea că prima pagină se pierduse. Sau poate se rătăcise doar În alt plic? Apoi văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și că acest lucru o complexa. El a insistat însă. Nu mai ascultă trupe noi. Singura muzică pe care o aud e doar cea din reclamele de la televizor și ocazionalele albume date pe Radio Two1. — Nu putem să ne dăm bătuți și să mergem acasă? întrebă Maria exasperată. Sunt foarte obosită. De fapt, și eu sunt obosit, adăugă Ed nevinovat. Am avut o zi plină și mi-ar prinde bine un somn bun. Atât timp cât ne promiteți că veniți la noi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
asta m-ar scuti de dilema dacă să plec în weekend sau nu. Și porțiile sunt mari în închisoare - sunt obligați, ceva legat de drepturile omului. Singurătate, uși încuiate, multă mâncare. Locul ideal pentru mine. Nu voiam să mă dau bătută. Venisem pe jos până aici și nu mă întâlnisem cu ea, singura soluție era să merg în continuare să văd dacă o pot prinde din urmă. O nebunie, știu, dar când urma să fiu față-n față cu ea, voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tristeților de fiecare oră. O trepidație satanică strică tot... E o neliniște supărătoare în ochii fetei tinere ce trece tăcută pe linia trotuarului, în goană după pâine. Trage după dânsa o sandală cu ștaiful întors, și mârâie ca o cățea bătută, asistând, indiferentă la atacul sexual declanșat de un câine rău. Conștientă că-mi prezintă o „marfă”, asupra căreia urmează să mă pronunț, abia după ce am întrebuințat-o, se așteaptă la orice, fără să observe că și eu sunt un cobai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să Îl viziteze când se va simți În stare. În ciuda faptului că nu aveau În comun decât cărțile și bicicletele, rămase impresionat de curajul și Încrederea În sine a tânărului scriitor, ca și de lipsa lui de respect pentru căile bătute și umblate. Era Întruparea noii epoci științifice, ridicând În slăvi invențiile și viziunile care aveau să transforme viața de zi cu zi. Când Henry Îi povesti cum devenise dependent de dictare ca metodă compozițională, Wells proroci că, Înainte de finalul secolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]