1,910 matches
-
stins la fel de brusc și apa s-a cufundat în întuneric. Am auzit zumzetul vag dinspre jacuzzi și când m-am uitat am văzut că făcea spume și, de parcă aș fi știut că trebuiau să fie acolo, ochii mei au căutat balustrada unde erau agățați aceiași chiloți de baie pe care îi găsisem de Halloween - cei cu flori roșii mari din Hawaii, pe care îi avusese tatăl meu. În aerul rece și umed al nopții se vedea aburul care ieșea din ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ascunsese, așteptând? Dacă Terby se ascunsese în casă? Dacă supraviețuise exterminatorilor? Dacă fusese pătrunsă de altceva? Conexiunea dintre păpușă și cuiburi era una sănătoasă și imediată. Îmi amintesc repezindu-mă afară din cameră și împiedecându-mă pe scări, prinzându-mă de balustradă să nu cad. Când am ajuns în hol am început să formez numărul lui Robby. Iarăși, nu-mi amintesc exact, dar în timp ce așteptam să-i pot lăsa un mesaj, cred că în acel moment l-am văzut pe Victor. Din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
departe, în față, o colibă acoperită cu paie, două pubele de cu-loare verde à la parisienne și o piatră cu inscripția Jordan River așezată chiar pe sol, lângă intrarea într-o estacadă de lemn. Victorie! Victorie! Am ajuns! Alerg până la balustradă, mă aplec peste ea și descopăr, la nivelul solului, un mic bazin de decantare cu apă mai curând stătută și aparent puțin adâncă, de culoare nedefinită, ceva între murdar și cafea cu lapte. Repet, apa nu curge, stagnează. Pasionați de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tabăra și nici frecventările. Este și faptul prin care sectorizarea existențelor, așa cum se organizează ea în Țara Sfântă, etanșeitatea circuitelor de vizite și de relații, tot sistemul de ancorare bazat pe habitudini le servesc evreilor, catolicilor, armenilor, protestanților, musulmanilor ca balustradă, ca bară de protecție. Prevenind devierile, el oferă ceea ce în termeni profesioniști se numește o "garanție de a sfârși cum trebuie" pentru indivizi adesea originali care nu sunt niciodată la adăpost de o schimbare de adresă. Sunt fericit că l-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Un teatru în aer liber, unde am văzut un spectacol de cântece. Teatrul de dramă și comedie, într-un peristil de mari coloane (80); are o sală pentru 1100 de locuri, cu foaieruri foarte largi, cu scări, colonade, balcoane și balustrade de marmură. E cel mai frumos teatru pe care l-am văzut; larg, comod, luminos. Foaierul cel mare se deschide pe o terasă deasupra mării. În pădurea veche de la poalele munților Caucazului, diversă, cuprinzând multe specii, legate cu ghirlănzi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Am ajuns într-un loc unde Cerna se prelingea chiar pe lângă drum cu vreo 5-6 metri mai jos, pe lângă un zid de sprijin, astfel că de pe drum te puteai uita în jos, unde era și un izvor termal, peste o balustradă de protecție. Izvorul termal avea și o mică amenajare formată din niște borduri care delimitau locul ca un mic bazinaș de apă, și niște trepte care coborau acolo de undeva de la vreo 30-40 metri mai în amonte. O colegă de-
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
care delimitau locul ca un mic bazinaș de apă, și niște trepte care coborau acolo de undeva de la vreo 30-40 metri mai în amonte. O colegă de-a noastră, mi se pare că Narcisa o chema, s-a aplecat peste balustrada de protecție ca să vadă ce se întâmplă, și a revenit repede, spunând agitată: Băi, ăștia o pun aici !!! Normal că ne-a pufnit un râs teribil, ca să nu mai spun că jos erau doi băieți cu o fată, care aveau
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
poteci care traversau tufărișul, și la un moment dat potecile erau suspendate pe niște piloni improvizați, peste care era pusă o bandă transportoare veche și scoasă din uz, lată de vreo 50 cm. Ici colo era pusă chiar și o balustradă improvizată. După ce traversam stufărișul, ajungeam la largul apei, și aici erau improvizate niște băncuțe de lemn, cu spătar, și chiar cu locuri de pus undița. Era un peisaj extraordinar, cu apa Dunării trecând pe sub mine, curenți diferiți ai Dunării formaseră
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
vorbi despre evenimentul primei ieșiri în public a lui Arghezi, după anii de interzicere, petrecut tot la B.C.U., unde sala gemea de oameni care îl ovaționau pe bătrânelul însoțit de îngerii păzitori Baruțu și Mițura, iar eu, strivit de balustrada unuia dintre balcoane de nenumărații doritori măcar să-l zărească pe marele poet, făceam o periculoasă echilibristică ce se putea solda cu un dezastru pentru mine și pentru cei de sub mine, de la parter. Dar parcă și mai multă emoție mi au
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
stâncă aproape perpendicular în care sunt sapate mici trepte cât ai pune piciorul, deasupra unei prăpăstii de peste o mie de metri, în fundul căreia șerpuiește Arveyronul, mic ca o cordea 203. Pe vremea aceea nu aveai ca acuma la îndemână o balustradă de care să te poți sprijini, ci numai niște cuie bătute în părete din distanță în distanță de care te acațai cu mânele, exercițiu greu pentru oamenii nedeprinși cu asemene gimnastică. Din această cauză puțini aveau curajul de a trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să călătorească clandestin la bordul unei nave care Îi va duce la Antofagasta, În Chile. În acel moment, ei - sau, cel puțin, Che - nu vedeau lucrurile atît de clar: „Acolo, [privind marea, legănați Într-o parte și-n alta pe balustrada vasului San Antonio] am Înțeles că vocația noastră, adevărata noastră vocație, era să ne deplasăm etern pe drumurile și mările lumii. Mereu curioși, cercetînd tot ce ne trecea prin fața ochilor, adulmecînd fiecare colțișor, dar numai cîte puțin - neprinzînd rădăcini niciunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tot În bucătărie, unde mînca mai bine și mai mult, ne prea ținînd cont de ce bagă În el. Noaptea, după epuizantele jocuri de canastă, priveam marea imensă, plină de reflecții cu pete albe sau verzui, sprijiniți unul de altul pe balustradă, dar fiecare În lumea lui, zburînd cu propriul lui avion spre stratosfera propriilor visuri. Acolo am Înțeles că vocația noastră, adevărata noastră vocație, era să ne deplasăm etern pe drumurile și mările lumii. Mereu curioși, cercetînd tot ce ne trecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să-l fi căutat măcar. Se găsește chiar lângă șinele unui pod de tren urban - nu duce nici un drum până la el, nu aparține nimănui, sau cel mult orașului. A crescut într-o adâncitură din terasament, coroana îi ajunge la înălțimea balustradei podului, dar nu-i foarte la-ndemână, și ai risca oarecum încercând să te-apleci peste balustradă ca să culegi caise. La câteva zile o dată trec pe lângă el. Pentru mine, copacul ăsta e o frântură de sat refugiată aici, și are
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nici un drum până la el, nu aparține nimănui, sau cel mult orașului. A crescut într-o adâncitură din terasament, coroana îi ajunge la înălțimea balustradei podului, dar nu-i foarte la-ndemână, și ai risca oarecum încercând să te-apleci peste balustradă ca să culegi caise. La câteva zile o dată trec pe lângă el. Pentru mine, copacul ăsta e o frântură de sat refugiată aici, și are mult mai mulți ani decât am petrecut eu aici, în Germania. Ca și cum câtorva copaci li s-ar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Didactica suferinței. Sau faptul că am fost obligat, la nici 24 de ore după operație, să cobor scările ținând într-o mână un flacon de glucoză care îmi picura în venă, iar cu cealaltă încercând să mă prind bine de balustradă. Hai curaj, că ești soldat, ia uite la iel' cum tremură pe picioare, mă încurajează amical o soră obeză de la capătul culoarului. Și, în final, minunatul, sublimul gust al unui morcov fiert, redescoperirea hranei, după ce timp de aproape o săptămână
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cinci în cinci minute pentru a spune undeva, în îndepărtata Americă, doar atât: It's great, it's great... Cel de-al doilea personaj, un bărbat ce semăna teribil de bine cu Mircea Cărtărescu, se ținea sudat și asudat de balustrada de protecție ce ne despărțea de apa adâncă și pură a Lemanului. Dar cum semăna cu Mircea Cărtărescu, cum mai semăna... În plus, părea că amușinează aerul ca un câine de vânătoare, văzând lucruri pe care alții nu le văd
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
instalate pe fiecare etaj, se mânca, se bea, se râdea, într-un singur și îndelung freamăt: cu gura uscată, incapabil să răzbat până la o limonadă printre cei care se buluceau la mesele întinse pe zeci de metri, am contemplat de la balustrada balconului omenetul foind la parter, vuind și hohotind sub aceeași și aceeași Tomnaia noci rătăcită în mișcarea browniană a foaierului; își puteau trimite tancurile până la Praga și simultan își treceau din mână în mână sticlele de bere, îl arestau pe
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
junimiștilor li se spunea "porumbei", tot așa cum altădată lumea designa pe bravii noștri dorobanți sub porecla de "curcani". Când tenorul Poenaru termina cupletul pronunțând "...un porumbel a fost", galeria exulta. De la un capăt la celălalt, tot tineretul se pleca peste balustradă strigând: Auzi, d-le Cuza? Porumbelul... Cuza! Porumbeii! Trăiască porumbeii... etc., etc. D. Cuza surâdea. Sub ochelari, ochii săi sumbri aveau o lucire veselă. Fața sa rămânea totuși liniștită. Pe atunci, el n-avea încă popularitatea la care a ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe marginea unei bărci, legănându-se în același ritm. Un alt confrate de-al lor zbura în cerc deasupra întregului grup refuzând să intre în horă. Un nou grup de pescăruși venise să asiste la spectacol așezându-se pe o balustradă privind în tăcere întreaga scenă. Tot spectacolul luase sfârșit la apariția unui grup de tineri zgomotoși care doreau să se fotografieze pe malul Dunării. Pe faleză, în ambele sensuri circulau o mulțime de turiști, care mai de care mai viu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
acapara cu totul creându-ți o stare nemaitrăită până în clipa aia, pășind într-o lume a apelor în care totul era înconjurat de o verdeață vie cu diferite tonuri de verde ce te atrăgeau obligându- te să stai nemișcat lângă balustrada vaporului. Reflecția vegetației de pe mal în apele Dunării, ce era ondulată de valurile ușoare peste care zbura câte un pescăruș bucurându-se de razele soarelui, atingând uneori firul apei ușor cu vârful aripilor spre a se răcori, era o imagine
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
grațioase ale aripilor, privindu-ne de sus ca pe niște intruși ce au îndrăznit să pătrundă în minunata lor lume, în care liniștea e mai presus de orice. Câte un pescăruș ce era mai îndrăzneț poposea pentru o clipă pe balustrada de la pupa, odihnindu-se, privind peisajul ce era lăsat în urmă. Imediat își deschidea aripile largi luându-și zborul, întorcându-se în lumea sa pe tărâmul apelor și a văzduhului, lăsându-ne pe noi trecătorii să ne continuăm drumul în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dezvățat să stea la coadă, și-atunci de ce să tratăm o acțiune criminală ca atare, cînd ea poate fi convertită în exces de zel, depus la realizarea planului de vînzare?!... Graur și-a scos mîinile din buzunare, se sprijină de balustrada scărilor și rîde, clătinînd îndelung din cap: Mihai, Mihai, dacă n-aș fi citit în ziarul local despre cele trei sute de mii de ouă retrase din comerț, zău că nu te-aș crede. Da' ia zi-i: "musafira", cînd te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spre mine. Tovarășe fizician, mi se adresează Brîndușa cînd ajung la un pas de ea, accentuînd din nou pe cuvîntul "fizician", de data asta ți se înfundă... Mai fac un pas, ajung chiar în fața Brîndușei, îmi sprijin palma stîngă pe balustrada de care stă rezemată ea, o privesc în ochi și o întreb: Ce să mi se înfunde, doamnă, și cu ce... anume?! Tamara, care a urcat deja cîteva trepte și stă întoarsă spre noi, tresare la auzul întrebării mele, înroșindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mele, înroșindu-se, deschizînd larg ochii să se convingă de-s eu acel care a vorbit. "Hai, spune și tu ceva, o rog în gînd, aruncîndu-i o privire, că abia aștept să te sictiresc..." Brîndușa continuă să stea sprijinită de balustradă. Lovește încet lemnul balustradei cu agenda și surîde batjocoritor: Băiețaș, dacă nu te pun eu cu botul pe labe, să nu-mi zici mie pe nume! Pe nume nu vă zic nici acum, doamnă, surîd eu simplu, fără ironie, plimbîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
larg ochii să se convingă de-s eu acel care a vorbit. "Hai, spune și tu ceva, o rog în gînd, aruncîndu-i o privire, că abia aștept să te sictiresc..." Brîndușa continuă să stea sprijinită de balustradă. Lovește încet lemnul balustradei cu agenda și surîde batjocoritor: Băiețaș, dacă nu te pun eu cu botul pe labe, să nu-mi zici mie pe nume! Pe nume nu vă zic nici acum, doamnă, surîd eu simplu, fără ironie, plimbîndu-mi privirea între ea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]