1,700 matches
-
care baricada a timpului am întrezărit trupul hăituit al umbrelor. Și câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu știu o viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie pe un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vedere, Gasset se află Într-o simplă frază. Dac-ar fi adăugat „din cînd În cînd” ar fi avut cumva acoperire (a fi om cu adevărat Înseamnă a eșua din cînd În cînd), Însă ar fi suferit de o inflamată banalitate. Sau poate se referea la personaje, și-atunci lucrurile se schimbă. Ratații sînt eroi reușiți, trezesc imediat simpatia spectatorului, și e și ușor să-i arăți așa cum sînt, de regulă buni la suflet, generoși, vulnerabili, inteligenți cu mult peste medie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tinde să o circumscrie În tablou, ci și melancolia desprinsă din melancolia generală a locului, care o Înconjoară cu cîteva replici conținîndu-și propria persiflare Într-o scurtă meditație asupra bătrîneții („Vezi mîinile astea ? CÎndva au fost frumoase.”), cuvinte de o banalitate atît de directă Încît derapează În falimentul tuturor meditațiilor. Unul dintre angajații (puțini) ai hotelului - paznic, recepționer și șef de sală - este Pascal (să-i spunem astfel după numele actorului, Pascal Greggory), un bărbat de vreo treizeci de ani, deșirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
străzi înguste și prost luminate, mărginite de case groaznice, mici, cu curți, câini și garduri de lemn neîngrijite și arbori care se aplecau peste trotuarele pietruite acolo unde locuiau sărăcimea și țiganii, poate, în apropierea câtorva fabrici. Și-au spus banalități, Andrei Vlădescu nu era atent decât la vocea ei moale, accentul de unguroaică ce-și găsea cu greutate vorbele. Au ajuns lângă o clădire mare și urâtă, ca o cutie de chibrituri, cu ferestre mici și fără balcoane. Mai încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să vadă că trăia În mizerie: ar fi vrut să-i spună că era un fel de erou că suporta asta fără să se plîngă, fără să fi devenit un animal. Faptul că ori de cîte ori veneau Îi spuneau banalități - de parcă ar fi venit să-l viziteze Într-un spital sau Într-un internat, și nu Într-o Închisoare - Îi transforma dezamăgirea În furie. Uneori se abținea cît putea să se uite la fața tatălui și să nu-și dorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mari și moi din catifea Într-un colț, iar Rich se duce să ia de băut. Am cerut o cafea cu lapte degresat, el Îmi aduce ciocolata caldă pe care mi-o doream și de care aveam nevoie. Conversația despre banalități mi se pare Îngrozitor de banală: sunt nerăbdătoare să trecem la discuția despre lucruri serioase ca să se termine odată, Într-un fel sau altul. Cum mai e la serviciu, Kate? —A, bine. De fapt, s-ar putea să mă las curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vizibil să-și controleze vocea. Nu mă pot stăpâni, iartă-mă. Dacă ai ști în ce coșmar am trăit zilele astea, așteptând temătoare vești despre tine, dorind să te simt, sa te ating, sa te privesc. Să-mi spui orice banalitate doar ca să-ți aud glasul și asta să-mi confirme că ești bine sănătos. Of, am venit să te încurajez și uite ce fac, mă comport mai rău ca un copil, murmură ea cu ciudă, atingându-i obrazul cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Orele vor trece și vor călători/ și nu-L vor cunoaște/ pe Cel Care Le-ar opri, dacă ar vrea." Cu ceva defecte la bord mi se pare poemul Față către față, unde strofa a doua cade într-o regretabilă banalitate, dar nu numai ea. Ar trebui reluat și refăcut, și îndumnezeit cu poezie, renunțând la relatarea seacă, didactică. Transcriu cu italice părțile din poem, care îl duc la ratare: Când era de optzeci de ani,/ Moise L-a văzut pe
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
Sorin Lavric Cine deschide cel de-al patrulea volum al lui Alexandru Dragomir va retrăi uimirea pe care a încercat-o la lectura primelor trei - Crase banalități metafizice (2004), Cinci plecări din prezent (2005) și Caietele timpului (2006). Uimirea aceasta poate fi rezumată într-o singură întrebare: ce resort îl îndemna pe acest om să scrie? Pentru orice autor obișnuit, principalul resort al scrisului rămîne dorința de
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
În fond, toate părerile contrarii despre ce atitudine ar fi onest să adoptăm față de o mare personalitate a culturii românești care a avut nefericirea să trăiască în regimuri politice opuse (o democrație și mai multe dictaturi) se conciliază într-o banalitate: singura atitudine critică onestă rămâne comprehensiunea bazată pe o cunoaștere profundă și detaliată a operei, situată în contextul ei istoric și explicată prin sistemul de idei, preferințe de gust estetic și înclinații ideologice specifice autorului. E ușor să izolezi texte
Cronologia Publicisticii călinesciene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8654_a_9979]
-
guvern. Și ce poate oare zice d. Brătianu decât atîta? Are mai multă minte, mai multă seriozitate, mai multă nobleță de suflet pentru a vedea că nu politica putea fi motivul vorbirii bătrânului archiepiscop al Moldovei? Dar chiar prin această banalitate înțelege, nici respectă biserica, mai dovedind pe deasupra că toată tendența și tot gândul d-sale și a acelei odioase și înjosite bande de esploatație ce o reprezintă nu este - ziua și noaptea - decât puterea, puterea și iarăși puterea, iar mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
socoteală și care era ca atare contabilul titular al companiei, arăta bob numărat că țara e ruinată prin monopol. Venind însă d. Sturdza la minister, s-a convins că, pentru plata datoriilor, țara nu poate întrebuința vorbele cele late și banalitățile din "Alegătorul liber", a făcut din nou socoteală și de astă dată a văzut că nu sânt de lepădat cele câteva milioane pe cari le dă monopolul tutunului. D. Vernescu însă, care în orice caz nu se pricepe la socoteală
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
constituțională. Dar ea nu va mai ține mult; numai până duminecă și apoi... adio viață! Sperăm că providența ne va scuti de-a revedea în viitoarele Adunări o seamă măcar din acele fizionomii a căror pecete e o neștearsă, înrădăcinată banalitate; sperăm că alegătorii își vor fi deschis ochii și nu vor mai trimite în Adunări nici naturi catilinare, despre cari ni meni în lume nu poate ști cu ce trăiesc de pe o zi pe alta, nici palavragii și advocăței fără
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
la ordinea zilii. Ne vom permite să vorbim puțin în privința acestor două puncte cu organul marelui om de stat și o vom face aceasta cu sângele cel mai rece, pentru că, atunci când adversarii noștri bat câmpii sau înșiră la platitudini și banalități în coloanele foilor lor, nouă nu ne inspiră câtuși de puțină supărare. Este adevărat că sânt în foile guvernamentale, și încă adeseaori, niște blagomanii așa de nesăbuite încît e peste putință să le citim fără să ne cauzeze un fel
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fi trăit-o cu ea. Știam și de ce, dar asta îmi sporea și nu îmi potolea adânca turburare. Nineta se purtase cu mine cu simplitate, dar nu pentru că era simplă, ci pentru că își purta sufletul desgolit. Desigur, o să spun o banalitate, dar ea era femeie cum un izvor e un izvor. Ai să spui: ei, ce e un izvor? Nimic, îl vezi numai dacă ți-e sete și pe urmă după ce bei treci pe lângă el. Dar câte femei au sufletul ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi vizitat?" N-am înțeles sau n-am auzit bine întrebarea, sau eram brusc plictisit și disprețuitor față de acest cuplu bizar ca să nu mai fiu atent la ceea ce mi se spunea, dacă era vorba de o vizită a lor împreună, banalitate, sau numai a ei, ceea ce mi s-a părut din capul locului absurd... Am uitat să-i răspund. VIII Și totuși acest lucru absurd avu loc: într-o după-amiază, cam la o lună după vizita mea la ei, mă pomenii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
însă, expresia înmuiată de o tandrețe ai fi zis generoasă {"o imită", gîndii) i se accentuă chiar și reluă: Zice că ești un om orgolios, dar că orgoliul tău e o platoșă, nu-ți alterează ființa interioară..." "Ce de mai banalități, Petrică, exclamai eu sarcastic, cine nu e orgolios și la cine orgoliul nu e platoșă care ascunde ființa interioară?" "N-ai dreptate, zise mereu cu aceeași tandrețe care începea să mă irite (intuiam, această tandrețe era pentru ea, gândul îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în orice caz. Burke dădu din cap ca pentru a-și manifesta simpatia. Nu-i era de obicei ușor în astfel de situații, dar acum era complet depășit de evenimente. Măcar avu destul bun simț să tacă, decât să debiteze banalitățile de circumstanță. ― Credeam mereu că putem recupera timpul pierdut... mai târziu. Dar acum e imposibil. Lacrimile apărură, cu întârziere. Așteptaseră cincizeci și șapte de ani. Ripley rămase pe banchetă, suspinând pe înfundate, stingheră într-vin spațiu diferit. Burke o bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
când la celălalt. Nu era băgat în seamă și se simțea stingher, deși nu voia să se vadă. Ea le făcu loc. ― Intrați. Burke parcurse apartamentul cu privirea și se abținu de la orice comentariu cu mult tact. Nu spuse nici o banalitate de genul: "Este plăcut aici, la dumneata", pentru că nu era niciodată adevărat. Nu declară nici: "Pari în plină formă, ar fi fost o minciună la fel de flagrantă. Tăcerea lui îi inspiră un pic de respect lui Ripley, care arătă spre masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Dietrich să o omoare? poate că nefericita era... Nu, imposibil! Dacă ar fi fost vorba de mama ei, copila s-ar fi cufundat în psihoză și ar fi fost închisă între zidurile nebuniei. ― Ți-e bine? Trebuia să-i vorbească banalități. De altfel, simțea dorința nevoia de a-i auzi glasul. Newt se mulțumi să ridice degetul gros. Ea folosea tăcerea ca un mijloc de apărare. Ripley nu insistă. Aceasta îi salvase viața în timp ce întreaga populație a coloniei era masacrată, ― Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de hârtie perforată de computer. Cum ajunsese acolo, cum reușise Lyttle s-o strecoare, neobservat, printre farfuriile pentru micul dejun, se putea explica prin faptul că, în ceea ce-l privea, fusese preocupat cu propriile gânduri. Iar intrușii fuseseră înșelați de banalitatea imaginii unui om care mănâncă. Lyttle se aplecă din nou spre el, și, de data asta, șopti: - Acela este Mașina Jocurilor! Identitatea lui! - Hei! Era un strigăt venit dinspre purtătorul de cuvânt al musafirilor nepoftiți. Gosseyn și Lyttle reacționară imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
kitsch, ca o adevărată explozie, este prezentă și în spațiul românesc, mai ales după 1989. Apariția unui public receptiv la anumite „norme”, de dragul căruia se „produce” un anumit fel de literatură. Cu toată marea sa diversitate, kitsch-ul sugerează repetiție, banalitate, trivialitate. El se poate aplica unei arii foarte largi de la arhitectură la programe TV. În spațiul literaturii pot fi identificate un număr nedefinit de „specii și subspecii” ale acestui fenomen de la kitsch-ul produs în scopuri propagandistice până la cel pentru
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de ordin profesional trebuiau conciliate cu comandamentele naționaliste. Istoriografia interbelică românească a încercat acest dificil compromis, după cum indică și N.A. Constantinescu (1928): "Sarcina de a întreține necontenit viu sentimentul conștiinței naționale, fără a știrbi adevărul și fără a cădea în banalitatea exaltărei patriotice nu e prea ușoară" (p. 3). Adevăr întru naționalism, acesta pare a fi sloganul istoriografiei interbelice. În ciuda dificultății de a armoniza aspirațiile epistemice înspre adevăr cu menținerea febrilității naționaliste, artizanii istoriografiei interbelice au reușit să găsească calea de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acest spirit. Până și N.A. Constantinescu, cu ale cărui citate am ilustrat pasionalitatea naționalismului fanatic, specifică în prefața la manualul său că "Sarcina de a întreține necontenit viu sentimentul conștiinței naționale, fără a știrbi adevărul și fără a cădea în banalitatea exaltărei patriotice nu e prea ușoară" (Constantinescu, 1928, p. 3). Manualul său constituie un exemplu elocvent a cât de dificil de îndeplinit este acest deziderat. Alți autori, în schimb, reușesc să fie consecvenți într-o măsură mai considerabilă. O. Tafrali
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
când însăși esența unor persoane de rând constă tocmai în faptul că, întotdeauna și statornic, sunt oameni de rând sau, ceea ce e și mai bine, atunci când, în pofida eforturilor extraordinare ale acestor persoane de a ieși cu orice preț din făgașul banalității și rutinei, ele sfârșesc totuși prin faptul că, statornic și veșnic, rămân doar rutină, ei bine, atunci asemenea oameni capătă chiar un fel de tipicitate, întruchipează platitudinea care pentru nimic în lume nu vrea să rămână ceea ce este și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]