1,747 matches
-
formele și să clădim singurul cult fără forme: cultul infinitului. Banalitate Și transfigurare Este o prostie, din moment ce nu mă sting imediat și din moment ce nu pot câștiga naivitatea, să mai fac gesturi zilnice, obișnuite și comune. Trebuie depășită în toate modurile banalitatea și realizată transfigurarea, care nu este altceva decât o înfăptuire a unei expresivități absolute. Mă gândesc plin de tristețe cum trec oamenii pe lângă ei, cum își neglijează destinul și cum se consumă în platitudine. De ce nu ne-am încorda în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
timp. Și acela simte cum crește în el timpul asemenea morții. Singurul lucru care-l poate salva pe om este iubirea. Și deși atâta lume a susținut această afirmație, este a nu fi încercat niciodată iubirea, pentru a o declara banalitate. Să-ți vină să plângi atunci când te gândești la oameni, să iubești totul, într-un sentiment de supremă responsabilitate, să te apuce o învăluitoare melancolie când te gândești și la lacrimile ce încă nu le-ai vărsat pentru oameni, iată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi om // 103 Magie și fatalitate // 105 Entuziasmul ca formă a iubirii // 112 Lumină și întuneric // 120 Renunțarea // 122 Frumusețea flăcărilor // 136 Întoarcerea în haos // 140 Ironie și autoironie // 142 Despre mizerie // 144 Fuga de pe cruce // 146 Cultul infinitului // 150 Banalitate și transfigurare // 155 Principiul satanic în suferință // 171 Notă Pentru ediția de față s-a folosit ca text de bază ediția Humanitas 1990, reconfruntată cu ediția princeps din 1934. Ca și în ediția din 1990, au fost actualizate ortografia și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dumnezeu în lume". "Spiritul în raționalitatea sa absolută", "ideea divină pe Pămînt" etc. este un lucru atât de extraordinar, încît viziunile în Dumnezeu ale Sfântului Ioan al Crucii sau paradoxele poetice despre divinitate ale lui Angelus Silesius îmi par simple banalități. Hegel e cel mai mare mistic al Germaniei, față de care Kant e simplu profesor, iar Boehme și Eckhart, maeștri în presentimente. Dialectica lui este justificarea definitivă a iraționalismului cu o mască raționalistă. Hegel vorbește la un moment dat despre "viața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
încordările și răsturnările devenirii, printr-o ireproșabilă asistență socială, printr-o solicitudine insistentă și prin eliminarea rațională a șomajului. Mizeria muncitorimii îi justifică voința de putere și îi dă un cinism al luptei inegalabil. În numele mizeriei totul este permis. Această banalitate teoretică și această sfâșiere practică au înțeles-o bine muncitorii și și-au creat un orgoliu de clasă, care va întoarce odată lumea pe dos. Țăranul, dacă nu este totdeauna reacționar, este, prin fire, antirevoluționar. Preferă comoditățile mizeriei dramatismului luptei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
țării. Meritul democrației în România este de a fi provocat o dezlănțuire superficială de energie, de a fi creat o serie de iluzii politice în ultimul cetățean. Că, pentru viitor, democrația trebuie distrusă pentru ca România să nu dispară, este o banalitate, iar nu un imperativ. Nu fără o oarecare mirare trebuie să privim pe aceia care, dintr-un naționalism prost înțeles, consideră introducerea democrației la noi ca pe o pacoste fără pereche. Un popor oprimat o mie de ani avea nevoie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
față de posesorii de bunuri, față de cei care cunosc bogăția și gloria. E ciudat că te resemnezi cu mântuirea celuilalt, dar nu cu avantajele trecătoare de care se poate bucura acesta. Nu exista o artă adevărată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit obosește repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepționalului. Daca ar fi cu putință să ne privim cu ochii celorlalți, am dispărea pe loc. Nu le îngăduim decât copiilor și nebunilor să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
omenească”. Aceste intervenții ale lui aveau darul de a te face să percepi lipsa de importanță a oricărui lucru, iar pe mine asta mă Încânta. Însă trăgeam o Învățătură greșită, pentru că mi le luam drept model de suprem dispreț pentru banalitatea adevărurilor altuia. Abia acum, după ce am violat, odată cu tainele lui Abulafia, și sufletul lui Belbo, știu că ceea ce mie mi se părea doar un fel de a rupe vraja, pe care eu Îl luam drept precept de viață, pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să vadă că trăia În mizerie: ar fi vrut să-i spună că era un fel de erou că suporta asta fără să se plîngă, fără să fi devenit un animal. Faptul că ori de cîte ori veneau Îi spuneau banalități - de parcă ar fi venit să-l viziteze Într-un spital sau Într-un internat, și nu Într-o Închisoare - Îi transforma dezamăgirea În furie. Uneori se abținea cît putea să se uite la fața tatălui și să nu-și dorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un soi de elegantă în mânuirea unditei, de care era perfect conștientă. Sora ei mai mare se îmbracă mult mai elegant; nici moartă n-ar ieși în pantaloni sau fără tocuri. Dar față de sub salcii detesta cochetăria. Asumându-și riscurile banalității, consideră că poziția, reputația ei înlăturau orice pericol de a fi considerată comună, banală, lipsită de gust estetic. Succesul ei se datora în primul rând poantelor inteligente pe care știa să le facă pe seama băieților, la care în mod evident
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pună împreună. Erau cuvântările lui de primar de țară. Deci am crezut că de la înjurătura asta mi se trage. Acolo, la Securitate, am stat eu la o masă și cetățeanul care mă ridicase la alta. Mă întreba tot felul de banalități și-mi arunca chibritul așa, pe sus, ori de câte ori voiam să fumez. Mă întreba despre filme sovietice, cărți sovietice, nici un cuvânt despre Blaga. Seara mi-au dat drumul. C.Ș.: Și cum de ai ajuns la concluzia că a fost din cauza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
în orice caz. Burke dădu din cap ca pentru a-și manifesta simpatia. Nu-i era de obicei ușor în astfel de situații, dar acum era complet depășit de evenimente. Măcar avu destul bun simț să tacă, decât să debiteze banalitățile de circumstanță. ― Credeam mereu că putem recupera timpul pierdut... mai târziu. Dar acum e imposibil. Lacrimile apărură, cu întârziere. Așteptaseră cincizeci și șapte de ani. Ripley rămase pe banchetă, suspinând pe înfundate, stingheră într-vin spațiu diferit. Burke o bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
când la celălalt. Nu era băgat în seamă și se simțea stingher, deși nu voia să se vadă. Ea le făcu loc. ― Intrați. Burke parcurse apartamentul cu privirea și se abținu de la orice comentariu cu mult tact. Nu spuse nici o banalitate de genul: "Este plăcut aici, la dumneata", pentru că nu era niciodată adevărat. Nu declară nici: "Pari în plină formă, ar fi fost o minciună la fel de flagrantă. Tăcerea lui îi inspiră un pic de respect lui Ripley, care arătă spre masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Dietrich să o omoare? poate că nefericita era... Nu, imposibil! Dacă ar fi fost vorba de mama ei, copila s-ar fi cufundat în psihoză și ar fi fost închisă între zidurile nebuniei. ― Ți-e bine? Trebuia să-i vorbească banalități. De altfel, simțea dorința nevoia de a-i auzi glasul. Newt se mulțumi să ridice degetul gros. Ea folosea tăcerea ca un mijloc de apărare. Ripley nu insistă. Aceasta îi salvase viața în timp ce întreaga populație a coloniei era masacrată, ― Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
candidați care să-și asume un proiect concret și de impact imediat. O să aduc bani pentru oraș, spun unii. Localitatea va fi mai curată, zic alții. Voi ști să atrag fondurile europene. Voi reda orașului mândria de capitală a culturii. Banalități dintr-astea, așa cum am auzit încontinuu după 1990. Plus, firește, arătarea cu degetul a nerealizărilor fostului primar, ale fostului șef de Consiliu Județean și așa mai departe. Pentru a fi totuși mai puțin vag și plictisitor decât candidații, care parcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
îl și dureau falangele din cauza strădaniei de a prinde „secretul“ americanului... Că fiecare chitarist are secrete proprii, n-aș băga mâna în foc. Dar ca să iasă în evidență, sigur trebuie să aibă ceea ce la pianiști se cheamă tușeu. E o banalitate pe care nu mă obosesc s-o examinez. Pot doar să certific feelingul degajat de texan. Senzația trezită în mine la primul disc ascultat integral a fost cu totul deosebită de orice trăisem înainte! Printr-o ciudată asociație de impresii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Murphy Brock, vocal, saxofoane, flaut; Zappa, chitară, vocal. Oricare alt șef de producție ar fi mixat câteva secvențe inspirat alese, efecte de studio și instantanee din viața de turneu a trupei. Zappa însă e un artist care descoperă, sub orice banalitate, ceva interesant. Aflat în elementul său natural - studioul de postprocesare - el se apucă să intervieveze pe tipii care lucrează acolo. Pus dinaintea camerei de luat vederi, fiecare tehnician devine un actor cu replică vie, haioasă, interesantă ori numai sobră, timidă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
mi-a îngropat două capre. Când mi-e sete, mai ronțăi câte-un măr, dar dacă vreau să mă spăl e jale. Episodul 119 ULTIMUL DIALOG GOTIC — în adevăr - spuse Metodiu - multe îi sunt date omului să trăiască. Și, dincolo de banalitatea acestei cugetări, gândiți-vă totuși câte îi sunt date omului să trăiască. Să luăm, de pildă, situația noastră: mergeam spre Râm și n-ar fi trebuit să zăbovim aici. Dar poate oare cugetul nostru să nu-și dea toată silința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la vârsta de opt ani și jumătate, nu se mai poate regăsi În realitate. Ci doar În re-realitate. Nimic nu se repară, totul se face din nou - pe aceeași temă. Dau târcoale, zăbovesc, mă scarpin În cap, mă alint În banalități - poate-poate nu mai plec deloc; poate-poate opresc timpul (și locul), sar-peste, ori nu mai ajung la acel martie 1944. Iar dacă nu și nu și nu (nicicacum și nicicacum), atunci poate că primesc buletin de Mana, să mă pot (re
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să mă pot (re)stabili definitiv, acolo-atunci; să fiu fermecat (sau blestemat) să nu mă mai pot Întoarce În Paris și În bătrânețe. Se poate? Nu se poate - mai știi: poate că e mai bine așa. Hotărât: mai puțin rău. Banalitate a banalității - toate sunt... Și când te gândești că banal Înseamnă: obișnuit, curent, fără „originalitate”... Ei bine, mi-e sete de lipsa de originalitate a copilăriei - ce poate fi mai banal? Mi-e dor de banalitatea unui cătun basarabean, Mana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pot (re)stabili definitiv, acolo-atunci; să fiu fermecat (sau blestemat) să nu mă mai pot Întoarce În Paris și În bătrânețe. Se poate? Nu se poate - mai știi: poate că e mai bine așa. Hotărât: mai puțin rău. Banalitate a banalității - toate sunt... Și când te gândești că banal Înseamnă: obișnuit, curent, fără „originalitate”... Ei bine, mi-e sete de lipsa de originalitate a copilăriei - ce poate fi mai banal? Mi-e dor de banalitatea unui cătun basarabean, Mana, unde singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Hotărât: mai puțin rău. Banalitate a banalității - toate sunt... Și când te gândești că banal Înseamnă: obișnuit, curent, fără „originalitate”... Ei bine, mi-e sete de lipsa de originalitate a copilăriei - ce poate fi mai banal? Mi-e dor de banalitatea unui cătun basarabean, Mana, unde singura „originalitate” era calidorul - Însă numai lingvistic, nu și arhitectonic - ar fi ceva neobișnuit? Se vede că da. Foarte-da. Eu mă, totuși, Întorc. Fiindcă vreau să mă Întorc. În asta e ca facerea lumii de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
variantă accesibilă; într-un târziu mi-a căzut fisa: era pescar înrăit, surpriza mea trebuia legată de acest hobby. Am aruncat în primul tomberon roșiile și salamul și am luat din nou piața la scanat. Ar fi fost de o banalitate ucigătoare să-i cumpăr o conservă de stavrid în sos tomat, așa că am ales să-i prepar eu ceva bun: o ciorbiță de pește. Și nu orice pește: am mers la taraba cu specialități exotice și i-am ales pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
te depășească a devenit un exercițiu de maximă stăpânire de sine, a opri la semafor la culoarea galbenă devine o imensă prostie pentru cel din spatele tău, a tăia linia continuă, o obișnuință, a claxona și înjura pentru orice nimic, o banalitate. Răutatea din noi parcă iese cel mai bine la iveală atunci când suntem în trafic. Dacă în mod teoretic a fi participant la trafic ar trebui să fie simplu, căci regulile sunt clare pentru toată lumea, nu sunt reguli vagi precum cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
obișnuit cu ele, nu pot nega, dar în același timp le detest cu aceeași forță, ca și cum ar fi prima oară când le observ. De unde are poporul acesta o așa mare rezervă de bădărănie, nesimțire? Și mă refer doar la niște banalități, care ne împresoară ca într-o pânză deasă, abjectă, care ne bruiază cel mai mult viața. Viața în România. Codruț 23 februarie 2005 Îți trimit aceste două mari reviste („L’Express“ și „Time“), găsite prin aeroporturile lumii. La urma urmei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]