2,202 matches
-
obiectiv. Tocmai acest aspect a fost detectat de Steffens când, privind în urmă la cariera sa de ziarist, a observat că în timpul panicii financiare din 1893, pe când lucra ca reporter pe Wall Street, restricțiile stilului îi interziceau să relateze impresiile bancherului care se lamentează. "Am ales nu omul isteric, ci mărturisirea lui, pe care am scris-o fără lacrimi, în mod statistic" (Autobiography, 186). Aceasta se întâmpla pe vremea când era reporter la New York Evening Post, înainte de a prelua, în calitate de redactor
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
retrasă, iar societatea și-a autorizat comitetul de conducere să cenzureze reproducerea măsurilor, lucru care a fost refuzat. De fapt, ziarele americane deveniseră atât de strâns legate de marile afaceri, "încât redactorii-șef fuseseră mândri să primească elogiile asociațiilor de bancheri pentru "calmarea structurilor sociale, economice și de afaceri ale comunităților pe care le deservesc" și pentru "refuzul de a deveni surse de isterie" (161). Consecințele au fost poate previzibile. "Sondajele de opinie publică de la sfârșitul anilor '30 sugerau că 30
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a lui K. Schumacher, liderul SPD, susținută în această direcție, conform unor argumente folosite cu trei decenii în urmă împotriva ocupării zonei Ruhr de către trupele franceze și britanice. Faptul că Europa celor Șase a fost mai întîi dorită de acei bancheri și capitaliști care au denunțat întotdeauna mișcarea socialistă nu poate fi contestat; este totuși frapant să vezi mișcarea socialistă angajîndu-se de o manieră comună, cu o asemenea întîrziere, în acest proiect pe care nu-l privesc la început decît prin
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
primii săi cincizeci de arhitecți, pe primii săi cincizeci de medici, pe primii săi cincizeci de chirurgi, pe primii săi cincizeci de farmaciști, pe primii săi cincizeci de marinari, pe primii săi cincizeci de ceasornicari; pe primii săi cincizeci de bancheri, pe primii săi două sute de negustori, pe primii săi șase sute de cultivatori, pe primii săi cincizeci de fierari, pe primii săi cincizeci de fabricanți de arme, pe primii săi cincizeci de tăbăcari, pe primii săi cincizeci de boiangii, pe primii
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a capitalismului financiar. Teoreticienii controlului bancar estimează că băncile acționează asemeni unor centre de control ale capitalismului financiar și că, la urma urmelor, ele sunt acelea care domină industria. Economia modernă ar fi deci dominată de o elită restrânsă de bancheri ce ar controla afacerile tuturor marilor întreprinderi. Acestei viziuni a lucrurilor i se opune adesea ideea că băncile însele rămân supuse controlului unor capitaliști individuali ce întrețin o veche tradiție familială. Așadar, mecanismele capitalismului familial ar fi fost mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
dihotomică mai generală. În categoria „speculatorilor”, el include toate persoanele „al căror venit este în mod esențial variabil și depinde de abilitatea lor de a găsi resurse de câștig”: antreprenori, deținători de acțiuni, speculanți din sectorul imobiliar sau la bursă, bancheri ce obțin profit din împrumuturi de stat și din camătă, dar și toate persoanele care depind de ei și obțin avantaje din operațiile lor (ibidem, § 2233). În categoria „rentierilor” intră „persoanele cu venit fix sau aproape fix, care, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pare să fi uitat de sine și mai ales de afacerile sale suspecte. El are, totuși, o curiozitate salvatoare. Vrea să-L cunoască pe Iisus. Îi stă în preajmă. Îl caută. Îl găsește. Fără a fi în criză de lichidități, bancherul se pune, precum orbul din mărginimea Ierihonului, în drumul acestui Necunoscut. Fiind „mic de statură”, Zaheu nu se stingherește să facă un gest propriu copiilor. Uitând de gura cea rea a lumii, Zaheu își asumă rușinea de a se cățăra
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a lui Zaheu are loc nu într-un templu, alături de farisei, ci în piață, acolo unde a înșelat încrederea celor mai tari sau mai slabi ai orașului. Atunci când își arată neprefăcut afecțiunea pentru Iisus, Zaheu încetează să mai fie un bancher veros. Nu ne este greu să ni-l imaginăm pe vameș rostind rugăciunea orbului: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ți milă de mine!”. Precum fiul risipitor, Zaheu se grăbește să-l întâmpine pe Iisus. În Hristos, Zaheu va descoperi adevăratul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
exclusiv fenomenelor politice nu trebuie, însă, să lase în umbră faptul că există, în privința cel puțin a anumitor elemente ale societății medievale, o realitate trăită a Europei, care-i depășește frontierele. Nu se întrevede, deja, o Europă a neguțătorilor și bancherilor, activă mai ales în porturi și bîlciuri, o Europă a mănăstirilor și ordinelor religioase, o Europă a universitarilor și savanților care dezbat raporturile dintre credință și rațiune, o Europă chiar a pelerinilor în veșnică mișcare? Fărîmițarea politică nu trebuie, deci
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
plante procucătoare de pigmenți vegetali precum roiba, garanta etc.). Exploatările forestiere, viticultura, creșterea ovinelor tind astfel, în secolele XII-XIII, să introducă la sate un embrion de economie capitalistă, punînd în raport direct interesele marilor propietari cu cele ale neguțătorilor și bancherilor. Avîntul marelui comerț internațional Instalarea musulmanilor de jur împrejurul Mediteranei și raidurile normarde în Europa de Nord-Est au stînjenit mult comerțul maritim și fluvial. Războaiele personale dintre seniori, operațiunile de briganzi ale multora dintre ei îndreptate împotriva comercianților, pe care îi devalizează
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Începînd cu secolul al XII-lea, această regiune devine al doilea centru economic al Creștinătății. Negustori de toate națiile străbat drumurile și rîurile Flandrei, făcînd halte în marile sale orașe "postăvării" Bruges, Gand, Douai, Ypres, Arras, Saint-Omer, unde se stabilesc bancheri și corespondenți ai companiilor de comerț italienești și unde activitatea industrială se concentrează din ce în ce mai mult în mîinile cîtorva mari "postăvari-întreprinzători". O a doua zonă cuprinde Germania de Nord și zonele rhenane, ale căror orașe se află în relație cu țările
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
mod special de florentini, piacentini și sienezi: folosirea biletelor de tîrg, a biletelor la ordin, a contractelor de schimb etc. Apogeul tîrgurilor din Champagne este atins în jumătatea secolului al XIII-lea. La începutul secolului al XIV-lea, cămătarii și bancherii italieni le părăsesc pentru a se instala în Flandra, Anglia sau la Paris (care devine, grație "lombarzilor", o mare piață financiară), în timp ce noi drumuri conerciale se deschid între Italia și Flandra, pe cale terestră, străbătînd Alpii elvețieni, și pe cale maritimă, cu
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cetățenilor orașului. În cetățile comerciale ale peninsulei, e adevărat că aceasta comună își trage originea din "companie" (compagna) sau "companii" pe care oamenii de afaceri le-au constituit pentru a-și conduce expedițiile îndepărtate. Ca atare, lumea comercianților și a bancherilor nu se opune celei a proprietarilor funciari și a milites: ea este o emanație a acesteia din urmă, capitalul funciar, puterea de decizie și manifestarea unor diverse drepturi feudale fiind la Veneția, Genova, Florența sau Sienna la baza marilor averi
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Pentru a-și crea o armată permanentă, regele încearcă să instituie un impozit periodic, fouage (impozit pe "foc", per casă). Dar nevoile sale crescînde de bani îl obligă să caute noi și variate soluții: taxe pe averea clerului, negustorilor și bancherilor evrei sau italieni, privați de bunurile lor, expulzați sau constrînși sub amenințare să verse trezoreriei sume considerabile, profituri realizate din variațiile de valoare ale monedei etc. În 1307, Filip îl însărcinează pe Nogaret să-i aresteze și să-i judece
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Kalinderu (1840-1913), jurist (cu doctorat în drept luat la Paris), consilier la Curtea de Casație. La 11/23 mai 1878 fusese însărcinat cu misiunea de a trata la Berlin condițiile răscumpărării de către statul român a Societății Căilor Ferate. Tratativele cu bancherii germani au fost destul de anevoioase și erau încă în desfășurare la data acestei însemnări. Kalinderu va fi numit mai târziu administrator al Domeniilor Coroanei (vezi mai jos). În 1893 avea să fie ales membru al Academiei Române. Mihail Mitilineu (n. 1836
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
sfârșitul convorbirii, autorul scrierii de față îi exprimă impresia că încercarea sa nu va izbuti” (Titu Maiorescu, Istoria politică a României sub domnia lui Carol I, ediție de Stelian Neagoe, Humanitas, București, 1994, p. 144). Probabil Avram Halfon (1800-1884), mare bancher, originar din Adrianopol, dar stabilit la București, unde a fost multă vreme consul al Turciei. A contribuit la contractarea primelor două împrumuturi externe ale statului român (Oppenheimer și Stern) imediat după venirea lui Carol I în România. Fany Seculici, numită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
cineva care cumpăra aur în schimbul argintului. În anii ’80 ai secolului al XIX-lea, agiul avea să ajungă până la 25%. Creșterea agiului provoca neplăcute crize financiare, deoarece statul trebuia să achiziționeze aur pe piață pentru a plăti datoriile externe. Industriașii, bancherii și exportatorii, dimpotrivă, erau avantajați de existența agiului. Costin C. Kirițescu, Sistemul bănesc al leului și precursorii lui, vol. I, Editura Enciclopedică, București, 1997, pp. 205-210. Prințul August de Württemberg (1813-1885), membru al casei regale a Württembergului. Ștefan Capșa (1821-1885
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
libertate dacă nu tocmai din conștientizarea dublei valori, pământene și celeste, a omului? Ideea l-a purtat mai departe pe evreu, așa cum interesul s-a deplasat spre verbul „a fi” și nu spre „a avea”. Avuția comerciantului, mai târziu a bancherului sau a burghezului e un mijloc și nicidecum un scop. Evul de mijloc sau acela modern ne oferă multe exemple. Cartea, învățătura, cunoașterea reprezintă idealul evreității. Colonizați la Cavalla, Siderocapsa, Gallipoli, Chios, Tricala sau Trica, la Ceres sau Cronon, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
că în capitala imperiului, în vremea lui Soliman Magnificul și sub mulți dintre succesorii săi, evreii figurau în aparatul de stat. Rar se întâmpla ca un sultan sau un vizir să nu fi avut în serviciul lui cel puțin doi bancheri evrei. În secolul al XVI-lea, numai la Constantinopol au fost ridicate 30 de sinagogi. Cifra mărturisește forța comunității evreiești, dar și toleranța imperială. Să nu ne amăgim. Interesele se subînțeleg. Surprinzătoare e inteligența diplomației turcești aptă să-și croiască
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
îl dă autorul este acela al saltului de la o formă de organizare la alta (tranziția de la medieval la modern), proces în care evreii s-au implicat mult, dezvoltarea sistemului economic de tip capitalist neputând fi cuprinsă în afara prezenței comercianților și bancherilor evrei. Cazul imensei burse create în Amsterdamul sfârșitului de veac XVI, de unde erau susținute, cu bani, țări și regate, de unde erau coordonate marile finanțe ale Europei, în fine, de unde erau dirijate principalele drumuri și relații comerciale dintre Apus și Răsărit
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
tu singură. Și nu FedExul. — Și tu crezi că eu nu sunt în stare de asta, da? spun indignată. Pot foarte bine! Și am întâlni o groază de oameni interesanți... — Eu cunosc deja o groază de oameni interesanți. Da, știi bancheri și oameni de la PR! Cunoști vreun țăran din Bolivia? Vreun homeless? — Nu cred, spune Luke. Ce, tu cunoști? — Ei... nu, recunosc după o pauză. Dar nu e asta ideea. Ideea e că ar trebui să cunoaștem oameni din ăștia. — OK
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
bogat din Pripas 10. Baciu - nevasta lui Vasile, personaj absent 11. un băiețel - aduce rachiu lui Ion 12. Bălan - singurul funcționar român de la poșta din Armandia, prieten cu Herdelea 13. bărbierul din Armadia - îl vizita pe Victor 14. Beck Bella - bancher, șvab ungurizat din Budapesta 15. Belciug Ion - preot în Pripas, dorește să construiască o nouă biserică în sat 16. Berarul - de la berăria Rahova unde a fost organizată nunta Laura Pintea 17. Bobescu - funcționar la Banca Aurora, are o fiică care
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
difterică, Sticla de Cotnari ș.a.) prelungesc maniera comediografică a lui Vasile Alecsandri. I-au fost reprezentate, de asemenea, numeroase prelucrări: Cine este ea? după Bretón de Los Herreros, Porcarul și Măria Sa sau Dreptatea domnească după Lope de Vega, Fata de bancher după Jean-Louis Laya, Soare de toamnă după Marivaux ș.a. Oarecum mai pretențioase, Alecsandri la Mircești (1894) și drama Marțial nu sunt departe de Fidanțata imperatorului (1870) sau de Răpirea Bucovinei („Literatorul”, 1883, în colaborare cu Nicolae Țincu și Th. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
a constat în faptul că statul se erija în exponentul comerțului exterior, prin uniunile patronale ale exportatorilor, controlând circulația valutară, mecanism care a putut fi pus în funcțiune prin cooptarea în Frontul Renașterii Naționale sau a Parlamentului corporatist a tuturor bancherilor în frunte cu Mitiță Constantinescu, șeful Băncii Naționale. Prin politică de unificare bancară, Carol al-II-lea a dorit să evite falimentul băncilor, situație des întâlnită în perioada interbelică, precum și evaziunea fiscală sau bancruta frauduloasă. Bancherii erau mai discreți, din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
sau a Parlamentului corporatist a tuturor bancherilor în frunte cu Mitiță Constantinescu, șeful Băncii Naționale. Prin politică de unificare bancară, Carol al-II-lea a dorit să evite falimentul băncilor, situație des întâlnită în perioada interbelică, precum și evaziunea fiscală sau bancruta frauduloasă. Bancherii erau mai discreți, din punct de vedere politic, însă, prin înrolarea lor în structurile FRN-ului, România anului 1939 a avut cea mai mare creștere economică dintre toate țările continentului, deoarece activitatea celorlalte bănci era controlată direct de către guvern, prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]