6,215 matches
-
Există o continuă “șerpuire”, în care adesea te trezești în locul de unde ai pornit! Trebuie să fii foarte atent pe cine întrebi, pentru că fostele ulițe sunt pline de prostălăi. Musai să te adresezi unor tineri mai stilați sau unor venerabili cu barbă albă și turban, care știu bine limba engleză. În parcuri perechile se întind pe iarbă și se giugiulesc în voie, vremea caldă îi îmbie, sunt mândri de poetul iubirii, Rabindranath Tagore, încununat cu Premiul Nobel, ca și de ghidul Kama
AVENTURI LA NEW DELHI – FRAGMENT DIN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362525_a_363854]
-
la moaca Cu destinul meu se joacă cel urât ori cel frumos cine-mi pune stele-n troaca firmamentul preș pe jos Cel urât ori cel frumos pârjolind cu lacrimi iarbă ochii mei sunt sus ori jos cine de-a barbă oarbă Cu destinul meu se joacă lăsându-mi moartea săracă Costel Zăgan, CEZEISME, 2008 Referință Bibliografica: OCHELARI ROZ POSTUM / Costel Zăgan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1150, Anul IV, 23 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan
OCHELARI ROZ POSTUM de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362550_a_363879]
-
1249 din 02 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Liturghia Bunicul Constantin se sculă de dimineață, trase briciul pe bucata de piele de toval, întinsă pe un suport din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
veniți vor fi catalogați drept coloniști și așa se va numi și cartierul unde aceștia își vor ridica locuințele. Astăzi era sărbătoare și moș Constantin dorea să meargă la biserică să asculte liturghia preotului Plutașu, un preot bătrân, cu o barbă albă ca și părul ce-i răsărea pe sub potcap sau culion cum se mai numește acoperământul de pe capul preoților. Moș Constantin, cum îi spuneau cei mai tineri decât el, trăia cu frica lui Dumnezeu, fiind o fire evlavioasă de felul
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
curgă dintre cărămizi și să participe cu un buchet de fum de țigară de prin anii patruzeci covorul și-a cârpit ochiul de șoarec și s-a așezat în poală ca o fetiță pregătindu-se să-i mângâie gloanțele din barbă iar pereților de emoție le-au pleznit obrazul că au venit cu dunga strâmbă la pantaloni și cu flori de mucegai s-au luat de amintiri cu vârful ultimelor crăpături ca niște degete în viață și au deschis ochii ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
înțelepciunea zeilor atenieni. Toată frământarea interioară a geniului își făcuse lăcașul în blândețea scăpărătoare a privirilor, acumulând rigiditatea științei și puterea tuturor pasiunilor, înfrânat de disciplina lăuntrică a idealului ce-l călăuzește. Fața lui albă era încadrată de o măreață barbă căruntă de profet întinerit. Era frumos, era mândru, era puternic. Aureola-i de savant te îndemna să-l vezi ca pe un zeu coborâtor din Olimp, statuar și marmoreean. Și totuși era uman, modest, gata de vorbă cu oricine, respectând
OMUL POLITIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361161_a_362490]
-
nici duminica aceasta n-a fost la biserică. Ce minciună o să-i mai spună și de data asta? ”Toderașe, niciodată nu știi când va suna ceasul, vino la biserică și ascultă cuvântul Domnului!” Parcă îl și vede pe popă cu barba lui neagră și cu alura de sfânt. „Negreșit, duminica viitoare mă voi duce. Așa e, nu știi când vine vremea”. Mărioara, vrednică gospodină, dar și soață cinstită și iubitoare, mesteca, în acest timp, mămăligu ț a galbenă ca aurul. Aburii
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
Crăciun privea, cum arde focul în șemineu. Flăcările puternice îi luminau ochii albaștri ca cerul. De afară se auzeau voci gălăgioase. Privi mirat spre ușa, care se izbi cu putere de perete. -Ce-i zarva asta? se ridică impunător în picioare. Barba și părul, albe, înălțimea, greutatea îi dădeau un aer impozant. Cei din jurul lui știau că are suflet de aur. Spiridușii dădură buzna în încăpere, izbindu-se unul de celălalt. -Spune-i tu! -Ba tu, că ești mai mare! -Tu ești mai
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
încăpere intră Tinkerbell: -Este mai greu de îndeplinit dar scrisorile pentru dorința specificată sunt de ordinul zecilor de mii. Moș Crăciun privi curios: -Adică? Micuța zână cu aripi îl înștiință cu glas limpede de clopoțel. Moș Crăciun își mângâia încruntat barba albă și lungă, mormăind îngândurat: -Mâine dimineață la prima oră toată lumea să fie prezentă la castel! Trebuie, să ne mobilizăm! Voi reflecta. E o dorință greu de realizat și dacă Cel de Sus îmi dă dezlegare, vedem, ce se poate
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
împreună cu mine. Avem o muncă titanică de îndeplinit! Totul, doar in miez de noapte! Strigătele de bucurie întreceau orice așteptare a Moșului. -Are cineva niște vin fiert? Asta merită sărbătorit! fornăi Rudolph, stranutând. Pâna și Pepper cel morocănos, zâmbea în barbă. Tinkerbell, Peter Pan, toate entitățile de basm ale pământului creau un vacarm de voci, țipete de bucurie și voie bună. -Liniște! strigă Mosul. Totul, să fie pregătit diseară! ** Regina nopții, limpede ca un glob de cristal trona pe bolta senină
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
institutor Vasile Gane, pentru a călăuzi pe Elisabeta Argeșanu - căsătorită Mărtoiu; domnului Ticu, de la administrația financiară; Societății de binefacere „Sfânta Treime”, din Domnești - 5.000 de lei; servitoarei (mărului crud din care cu patimă se înfrupta, lăsând să-i alunece barba neagră pe pielea catifelată, jucându-se cu sfârcurile fragede de țărancă pură) - 600 lei venit anual și renta statului 5%, depusă la Casa de Depuneri și Consemnațiuni; bani pentru terminarea bisericii din Domnești, pentru înființarea unui „cor vocal” la biserica
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
mai de mult timp pe boier, de când i se întâmplase necazul frumoasei domnișance Sultănica, fata Stancăi, cea care s-a îndrăgostit de căprarul Drăgan, o iubire tragică, cu final greu de închipuit, că „așa se întâmplă” zise boierul șoptind în barbă, „ cu fetele care nu ascultă de sfatul bătrânilor și fac de capul lor”. Barbu râde pe sub mustața în furculiță, dându-i dreptate și scuzându-se totodată că „Sultănica” este prima lui nuvelă, operă de debut, în care evocă motivul erotic
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
surprinzătoare. Iar ea a zâmbit, lăsându-mă să înțeleg că știa mereu ce imi trecea prin cap. Atunci a aparut Echim. Era un individ nu mult deosebit de cerșetorii pe care-i vedeai uneori la colț de stradă, jerpelit, slab, cu barbă prematur încărunțita. Părea că nimerise acolo din întâmplare, după cum caută cu privirea pierdută în stânga și în dreapta. Descoperindu-ne în cele din urmă printre numeroșii oameni adunați în spațiul acela restrâns, se apropiase de noi cu chipul luminat de satisfacția celor
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
Așa se chema pe atunci, prin anii '80. Deși nu-l văzusem decât de două sau trei ori în viață, si asta cam pe vremea când aveam vreo 10 ani, chipul bărbatului la vreo 35-40 de ani din fața mea, cu barbă acum, parcă îmi spunea ceva; pe omul acesta îl cunosc, cine o fi, de unde îl cunosc? Mi-am luat inima în dinți și l-am întrebat: - Nu te supără, omule, esti cumva din Podoleni? S-a uitat că trăsnit la
DESTIN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360887_a_362216]
-
pe un mal de lac, Vrând turma să-și adape, La umbră de bătrân copac Se cufundă sub pleoape... Cu luna-n apa de cleștar, Pe pat de flori și iarbă, Dormea adânc cu suflul rar Și un surâs pe barbă. Dar ca un abur alb, întins, În vis și-aievea parcă, Din munte-o ceață s-a prelins Pe-al nopții ochi cu cearcăn, Învăluind chipul senin Al fragedei fecioare, Pe buze a atins-o lin Cu dulce sărutare. Și
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
acel ecou vocal, Privi în zare roată, În lung de lac și-n lat de mal Și-un pustnic i se-arată Cu pasul mic și trupul frânt, Parcă plutind ca pana, Ca umbra unei frunze-n vânt, Cu părul, barba, geana Mai albe decât neaua-n pisc De munte iarna, vara, Cu străluciri de obelisc. Purtând pe chip povara Înțelepciunii prin ani mulți, Mai mulți decât stejarul, I se înfățișă desculț În giulgiul alb ca varul. Și dinainte rupt din
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
zise înciudat: - Uf! Iată un cerșetor. De unde a mai răsărit și ăsta, căci n-am mai văzut de nu știu când unul pe aici? Ceea ce-i atrăsese atenția negustorului fusese, în primul rând, chipul ars de soare al lui Tragodas, barba sa năclăită și, mai ales, ochii sticloși din adâncul orbitelor. Tragodas, prinzând lacom fărâma de clipă care i se păru favorabilă, sări în urma negustorului, strigându-i: - Cucoane, fie-ți milă de mine! Fii bun și dă-mi o coajă de
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
ce nu mai era demnă decât de numele de cerșetor. Arăta ca o ființă netrebnică, cu ochii bulbucați și roșii în cap, rătăciți în adâncul orbitelor pierdute sub câlții părului de pe creștet, urâțită și de alți câlți crescuți anapoda prin barbă și pe obraji. Avea o gură știrbă, care adăpostea o limbă vicleană ce-i adusese cândva multe foloase, dar și multe ponoase. În partea de sus a gurii îi atârnau doi dinți, ultimii care, deși șubreziți, mai puteau devora încă
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
înfăptuiască, rămâne un mare voievod în legendă .” Și cum spuneau Ștefan Szuhay și Nicolae Istvanffy - comisari imperiali - care l-au întâlnit pe Mihai Viteazul domnul Țării Românești la Târgoviște în anul 1598 :”Vievodul este de statură înaltă, cu părul și barba neagră, fața negricioasă și severă. După spusele unor cronicari ai vremii, Mihai Viteazul era un om stângaci, ceea ce mai însemna cu siguranță că era rău, potrivnic, pervers, perfid, crunt . Însă Mihai Viteazul prin gândirea ca Dumnezeu să izbăvească țara de
PORTRET IN LEGENDA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364169_a_365498]
-
îi iubește și pe ei cu aceeași căldură și dragoste părintească? Și poate că Domnul i-a adus aici pe acești cotropitori cu un scop anume pe care doar El îl știe... Baraba făcu ochii mari. Își trecu mâna prin barbă și spuse cu prefăcută uimire și indignare. -Aaa! Cum poți crede că Dumnezeul lui Avraam îi poate iubi pe păgânii ăștia cu idolii lor și cu toate crimele pe care le-au săvârșit și de care nici rabi al vostru
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
locuitori își mai aduc, destul de vag, aminte. Și-n timp ce fostul voinic stă, intrigat, de vorbă cu acești oameni care-l cred căzut de pe altă lume, îmbătrânește rapid, sub ochii lor. De-abia mai ține frâul în mâini iar barba albă îi ajunge până la brâu. Calul face o ultimă încercare să-l determine să se întoarcă acolo unde „îl așteaptă veșnicia/ lângă soață și cumnate”, dar se vede nevoit să plece singur în timp ce stăpânul rămâne să rătăcească printre 8 ruinele
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
durerea pentru pierderea unuia dintre cei mai buni prieteni”. Lăcașul bisericii, curtea și împrejurimile erau înțesate de lume: ziariști, intelectuali, profesori, studenți, orășeni, etc. O durere cumplită cuprinsese întreaga adunare. Corpul poetului era întins pe catafalc, avea ,,mustața neagră și barba neagră și puțin crescută”, ,,...capul și aproape fruntea întreagă îi erau învelite într-un bandaj negru” Catafalcul era înconjurat de coroanele ziarelor ,,Naționalul” și ,,Constituționalul”, a revistei ,,Fântâna Blanduziei”, trimisă de tinerii redactori, a Academiei Române, a societății ,, Tinerimea română”, a
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
Eminescu n-a existat”, pentru ca ulterior versurile să demonstreze că sufletul poetului există în totul și-n toate de pe cuprinsul pământului românesc: „A existat numai o țară frumoasă La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe Ca o barbă nepieptănată de crai. Și niște ape ca niște copaci curgători În care luna își avea cuibar rotit. Și, mai ales,au existat niște oameni simpli Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Sau mai simplu: ciobani și
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
cea mai fină marmură, însuflețită special de bagheta magică a cine știe cărei zeități din Olimpul antic, pentru a-i tulbura ei mintea și liniștea sufletească. Georgeta îl privea pe Sebastian cu alt interes. Îi studia trăsăturile rigide. Îi plăcea gropița din barbă și îi venea să i-o sărute. “Pfui, Doamne, iartă-mă! Ce-i cu mine de îmi trec asemenea gânduri necurate prin cap? Să fie de vină oare licoarea aceasta delicioasă? Este cumva vrăjită?” Condurache nu uita să fie mereu
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > IUBIREA - UN CADOU DE NEPREȚUIT Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1072 din 07 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului MOȘUL, cu barbă sau fără barbă, femeie sau bărbat, tânăr sau bătrân, este atât de preocupat de a asigura lucrurile, jucăriile și dulciurile ce îi plac copilului care i-a scris, încât neglijează lucrul ce este mai important pentru acesta: iubirea ca valoare
IUBIREA – UN CADOU DE NEPREŢUIT de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363225_a_364554]