2,211 matches
-
de azi își propun doar să-l distreze. „Valoarea spirit” de care vorbea Valéry27 a fost înlocuită cu „valoarea animație”, exploatată în mod sistematic în serviciul valorii de piață. În fața daunelor provocate de consumul-lume, numeroși intelectuali stigmatizează progresia unei noi „barbarii”, a unui nihilism distrugător pentru tot ce constituia umanitatea omului. Unii evocă o „desimbolizare generalizată” care se caracterizează prin reducerea de factură nihilistă a omului la un individ calculator, eliberat de orice grijă a valorilor și a idealurilor, motivat exclusiv
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
recuză toate fabulele grecești bazate pe nomos: indexarea gândirii dominante asupra legii civile permite o diferențiere între cetățeni și sclavi, între ființe de prima categorie și indivizi de mâna a doua, într-un cuvânt - mai exact, două: între greci și barbari. Antiphon proclamă o egalitate absolută între toți oamenii, indiferent de țara, sângele sau rasa lor. O obscenitate pentru grecul din vremea aceea! Prompți în a-l stigmatiza pe cel care nu le vorbește limba, decretată singură și unică, ci se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
În acea noapte la capătul Vămii, privind mulțimea strânsă pe celălalt mal al canalului, În piața San Marco, petardele și rachetele care explodau, hărmălaia celor ce sărbătoreau sosirea noului an, fără să știe ce le pregătea acesta. Nu mai există barbari, murmurase, Înfiorată. Sunt toți Înăuntru. Ori poate că noi am rămas afară. Să-ți spun de ce suntem noi doi Împreună În noaptea asta? Fiindcă tu știi că șiragul pe care Îl port acum la gât e din perle autentice. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
căptușiți cu fier, prin ale căror armuri crăpate orice argat umil putea să strecoare, cu ceva deznădejde și un pic de Îndrăzneală, tăișul ascuțit al unui jungher. Ea Îi explicase cu mare precizie acest fapt la Veneția. Nu mai există barbari, Faulques. Sunt cu toții Înăuntru. Și nici măcar nu mai există ruine asemenea celor dinainte, avea să adauge mai târziu, la Osijek, pe când fotografia o casă a cărei fațadă dispăruse sub o bombă și care, din spatele molozului Îngrămădit În stradă, lăsa la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
poate că nu-i chiar atât de diferit, În realitate. Vezi inscripțiile și cerul din stânga? Bani, blood, sânge, In God we Trust. Libertatea ca marcă Înregistrată. Acest tablou vorbește și el despre război, În felul lui. Sclavii revoltați Împotriva Romei. Barbari pictând cu sprayuri pereții Capitoliului. - Asta n-o Înțeleg prea bine. - Tot aia-i. N-are importanță. Amintirea venise, dureroasă și fugară. Ultima lucrare a lui Olvido, Înainte de a merge cu el la război, fusese o fotografie a lui Basquiat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
în reformarea instituțiilor, a comportamentelor sociale, în politică, literatură și artă. D. Drăghicescu (1907/1995), în prima carte de psihologie socială scrisă la noi, prezintă metaforic devenirea poporului român: „zămislit de căsnicia daco-romană”, rămas „orfan la naștere”, părăsit în calea barbarilor, „cules de slavi și bulgari”, preluat de unguri, „va ucenici” ca adolescent la turci, apoi la greci, de care se scutură în pragul majoratului și își găsește „ceva rude de neam bun” în Apusul Europei; în fine, este major, apucând
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
armoniile dumnezeiești ale firii, care au fost stabilite tot pentru frumusețea vieții omului (Ibidem, p. 121). Călinescu îl numește fatalism energetic. Rasa noastră a căpătat prin marea ei vârstă, ca una ce a văzut mărirea și decadența împăraților (celți, romani, barbari, turci, imperiali), o filosofie de sus: Ce e val, ca valul trece.; Din codru rupi o rămurea,/ Ce-i pasă codrului de ea (Călinescu, 1941/1982, p. 976). La Noica, fatalismul este expresia existenței potențiale, aflată sub dominația legilor atemporale
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
2); lung (2); mîncărime (2); moale (2); modă (2); neplăcut (2); păroasă (2); ras (2); rasă (2); respect (2); sexy (2); stil (2); stufoasă (2); accesoriu; Adam; adult; albastră; nu am barbă; ani la rînd; armată; ascuțit; aseară; aspect; baltă; barbar; Barbu; băiat; bărbat adevărat; bărbie; bărbos; bătrînel; big; bucurie; bunelul; calmare; cap; cap de om; caracter; căruntețe; chel; circ; ciudat; coamă; cot; cravată; cremă; dac; distant; Dumnezeu; dur; erotic; erotism; erudiție; eu; filosof; fire de păr; folosință; frunte; ghimpi; gorilă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de ciudat și de puțin credibil, care să nu fi fost spus de vreun filosof; de atunci, călătorind mi-am dat seama că toți cei cu sentimente foarte deosebite de ale noastre nu sunt din această cauză nici sălbatici, nici barbari, ci că mulți au tot atâta sau mai multă rațiune decât noi; și considerând că același om, cu același spirit, fiind crescut din copilărie Între francezi sau germani devine altul decât ar fi fost dacă ar fi trăit dintotdeauna Între
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
e, deopotrivă, detașare și ruptură de sine. În fond, lipsa de convingeri, de credințe, de crezuri atrage după sine o desubstanțiere a sinelui până la conștiința propriei stranietăți. E dezamăgit că este „un spirit ultracivilizat și deci corupt” și nu un barbar, ca Luther, „care credea în tot ce spunea” (II, 26). Cert este că acuzația ipocriziei și imposturii i-a însoțit prezența concretă. Întrebarea lui Mounir Hafez nu e deloc inocentă și singulară. Iată un alt exemplu, pe care Cioran îl
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu ne-am servi de ea ca de o cale spre sfințenie?” (I, 124). Cel mai adesea, însă, regretă că nu poate face pasul identificării cu ceilalți și nu poate intra în scenă ca un actor sau ca un inocent barbar: „Sunt un nătărău, își spune. De mult ar fi trebuit să mă convertesc la una din scornelile omenești și astfel să-mi anulez existența, să termin cu mine însumi” (I, 99). Mai mult, recunoaște că nu mai este capabil nici măcar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
III, 269). În alt loc: „Viața cea mai înaltă rezidă în contemplație. Nimic nu mă va face să cred că acțiunea îi este superioară” (III, 286). Și, totuși, Cioran recunoaște cu regret că nu are vână, că nu este un barbar care să creadă în tot ce spune, ca Luther (cf. II, 27), că este măcinat de sterilitate. Refuză acțiunea din teama de ridicol („Frica de eșec înseamnă frică de ridicol” Ă I, 227), de răspundere („Lașitatea mea în fața vieții este
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a ei. Cât despre atacurile lui la adresa modernității, ele se datorează tocmai acestei ecuații. Modernitatea e această sterilitate pe care Cioran, cu tot orgoliul său recuperator, cu toată recesivitatea sa înnăscută, o dezavuează. S-ar fi vrut mai degrabă un barbar decât un modern. Iar scrisul se definește, el însuși, din această perspectivă. Oricărui scriitor, știm bine, i-l preferă pe barbarul care nu știe nici să scrie, nici să citească (cf. I, 267); „Unui poet, spune într-un loc, îi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu tot orgoliul său recuperator, cu toată recesivitatea sa înnăscută, o dezavuează. S-ar fi vrut mai degrabă un barbar decât un modern. Iar scrisul se definește, el însuși, din această perspectivă. Oricărui scriitor, știm bine, i-l preferă pe barbarul care nu știe nici să scrie, nici să citească (cf. I, 267); „Unui poet, spune într-un loc, îi folosește mai mult să citească o carte de botanică sau de istorie decât o culegere de versuri” (I, 264). Altundeva, mult
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și București, precum și scenografia la cincisprezece dintre spectacolele montate. Printre ele: Noaptea Bufonilor, Steaua fără nume, Nocturnele lu' Leonida, Livada de vișini, Astă seară se joacă fără piesă, Pescărușul, Nopțile regilor, Trei surori, D-ale carnavalului, Woyzeck, O noapte furtunoasă, Barbarii, Năpasta, Meșterul Manole, Unchiul Vanea (în țară) și Neînțelegerea, Dragoste și îndrăgostiți (după Shakespeare), Richard II, Woyzeck, D-ale carnavalului, Unchiul Vanea, Richard III, O noapte furtunoasă (în străinătate SUA, Germania, Suedia, Islanda, Rusia). Ca regizor de film, a semnat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
am deslușit în această lume semne de întrebare care pândesc și-năuntrul meu și pe care Gorki m-a ajutat să le eliberez. Ce mă interesează la acest autor este disperarea personajelor în raport cu dorința lor de a se împlini. Am montat Barbarii vrând să înțeleg stare ciclică de descătușare grotescă și tragică a personajelor care vor să evadeze, a oamenilor care nu mai suportă să trăiască ceea ce li s-a dă, li se impune. Nu mă interesează un Gorki didactic care soluționează
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
materia plângând (George Bacovia, Lacustră) - olfactive: Parfum de pene arse și ploua... (George Bacovia, Negru) - tactile: Azi sunt neputincios ca o mătasă - Emil Brumaru, Astenie) - gustative: Râzândă și plângândă cu lacrimi mari / era sărată ca sarea / slăvită la ospețe de barbari. (Nichita Stănescu, Evocare) - dinamice/motrice/chinestezice: Oho, alerg și salt și curg. (Nichita Stănescu, Viața mea se iluminează); - sinestezice: Clar de noapte parfumat (George Bacovia, Nocturnă), Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare (Ion Barbu, Timbru). Imaginea artistică are un caracter
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
un om fin, cu știință de limbi străine, capabil de a medita asupra realității etnice și cu patimă gastronomică" (G. Călinescu). El își iubește pământul strămoșesc, pe care îl consideră "un paradis devastat" și treptat, Abatele de Marenne înțelege că "barbarii" sunt un popor cu o identitate precisă, cu o cultură veche. În privința iubirii, "vrăjmășia dintre părinți crează un conflict à la Romeo și Julieta" (Pompiliu Marcea). Pentru a obține mâna fetei, eroul nu se dă în lături nici de la șantaj
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ea. Flagrant inexact! Întregul mod de punere a problemei este complet rupt de realitatea românului, de contextul în care acesta a fost scris și de motivația care l-a determinat pe autorul român să scrie. Filmul face din Allan un barbar incapabil de a respecta profunzimea culturii indiene și din Harold un personaj iluminat. În realitate, Allan, alter ego al lui Mircea Eliade, deși, așa cum declara autorul în român, avea conștiința misiunii sale civilizatoare și se simțea fericit cu prezența să
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în sensul strict al cuvântului, raționalist și științific, crescuți într-un continent nou și imens, scriitorii latino-americani se simțeau mai pregătiți să-i simtă și înțeleagă pe Dostoievski, Tolstoi, Kierkegaard, Nietzsche și Kafka. Se poate spune că, față de culturile ultrarafinate, "barbarii", ca să rămânem la termenul pe care îl folosește, nu fără ironie, Sábato, au avut un rol important, cultura fiind un proces în continuă dialectica, iar în aces joc de forțe și contraforțe, America Latină are importanță pe care a avut-o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
aproape de viață, fiindu-ne dor, în virtutea acelorași motive psihologice, de acea candoare magică pe care o aveau operele de mare valoare (...)"20. S-a întâmplat atunci ceea ce era inevitabil: Europa, asfixiata de atâta rafinament, începe să primească de la "demodatul" și "barbarul" teritoriu american imensă injectare de vitalitate de care are atâta nevoie, românele neorealiste, dar nu în sensul realismului primelor decenii ale secolului XX, când se transporta un fragment de realitate în literatura, ci o nouă modalitate de situare a scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este și mai grav, nu din cauza tradiționalei ignorante a francezului în ceea ce privește geografia, ci a frivolității sale, a tendinței spre folclor ieftin și pitoresc"35. Disprețuiau intelectualii europeni cultură continentului nou înainte de "explozie"? Nu fără amărăciune, remarcă Sábato, în capitolul Noi, barbarii 36, faptul că, în alt număr al revistei amintite, se spunea că cel care a făcut cunoscut în America de Sud Procesul lui Kafka a fost Barrault, prin traducerea pe care acesta a făcut-o cărții, când, în realitate, spune Sábato, "Kafka
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
zboară, care devorează spațiul. Cu un interes cu totul aparte, cu totul insolit, privim toamna zborul păsărilor, trecerea porumbeilor sau a gâștelor sălbatice pe cer. Toamna e timpul evadării: cu fiecare zbor pe care îl zărim, evadăm și noi. 11. Barbar "Barbar este, înainte de toate, omul care crede în barbarie." Claude Lévi-Strauss, Rasă și Istorie Pentru grecii și romanii Antichității, termenul barbar desemna popoarele care nu țineau de civilizația lor, care nu le vorbeau limba, care nu reușeau să le-o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nu aveau, deci erau animale). Se vede că disputa asupra sufletului sau asupra rațiunii, asupra inteligenței nu e de ieri, de azi. În zilele noastre, ea privește în principal animalul, ființă de rang inferior, de vreme ce nu are rațiune. Animalul este barbarul omului. * * * Vor mai trece secole, milenii, până ca noțiunea de umanitate să cuprindă întreaga omenire, să ia în considerare toate culturile sau aproape la un loc. Revanșă a celor excluși: mai rămân, încă, popoare primitive mai etnocentrice decât noi (oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
înainte 7 1. Tufișul 13 2. Bamako 20 3. Trompa 27 4. Contesa și porcii 33 5. Raoul Lopez 41 6. Durerea 55 7. Animalele de la fermă 66 8. Broasca 74 9. Taïaut 81 10. Tovarăși de suferință 92 11. Barbar 97 12. Mituri 100 13. Bataille 106 14. Apusul unui rege 115 15. Măgarul 125 16. Urme 133 17. Medicul animalelor 141 18. Mare este Șobolanul 148 19. Anexă Mic bestiar de idei de-a gata 160 Bibliografie sumară 166
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]