2,816 matches
-
63). Sanda și Simina mor și ele; paradoxal, crepusculul se transformă în noapte odată cu ivirea zorilor. Poate că, până la urmă, cel mai bun verdict este cel al unui glas misterios, ivit de departe, care deplânge, cu un aer de tristețe barocă, stingerea unei vechi familii aristocratice. În cele din urmă, ce ar mai fi de spus în legătură cu Domnișoara Christina, care rămâne, chiar și astăzi, o proză alertă și captivantă? Paul Cernat face o constatare foarte bună: "S-a vorbit, pe un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să fie directori de conștiințe și misionari în mediile populare extraeuropene. Aceștia au obținut mai multe rezultate în America, Australia, Africa și mai puține în Asia, unde islamismul a repurtat succese mai importante. În același secol al XVI-lea, stilul baroc (de la portughezul barroco, perlă neregulată, neșlefuită, resemnificat prin "extravagant, bizar, absurd", estetic echivalent cu fantezie, exaltare, gust pentru fantastic, pitoresc, decorativ) s-a exprimat în edificii religioase cu ornamentații greoaie și multe linii curbe. Spiritual, misticismul a atins apogeul. Între
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
100, 113, 130, 132, 221, 346, 352 Stalin V. I. / 16, 46, 239, 256, 258, 260, 265-266, 287, 309, 312 stat-providență / 64 Statele Unite ale Europei / 14, 34, 104, 257 Stavropol / 280 Steiner R. / 147, 347 Steinhardt N. / 10, 230 stilul baroc / 36 Strauss L. / 85, 119, 126, 139, 169, 289 subdezvoltare / 19, 56, 66-68, 248 sud-est european / 30, 59, 100, 163, 237, 239, 303, 306, 311, 316, 330, 349 Suedia / 40, 60-61, 64, 101, 281, 340 Swift J. / 121 Ș Școala
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
transcendental al lui G. Deleuze, filozofia primă a lui Benjamin este o metodă de a vorbi despre lucruri nu din punctul de vedere al conceptului lor, ci al configurației de elemente care le diferențiază minimal și le contextualizează. Originea dramei baroce germane este un exemplu în acest sens. Orașul devine astfel „obiect“ al filozofiei prime nu ca un obiect cultural sau istoric, ci ca locul în care se joacă miza experienței moderne și a efectelor ei de sens, a felului în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lui Benjamin. Mai importantă este întâlnirea concretă cu textul, obiectul sau orașul, care se descriu frag mentar în paginile sale. Un „concept“ de cunoaștere este, așa dar, un precipitat ulterior; metafora limbajului adamic, cea a „cri ticii“ romantice, a dramei baroce germane și a orașului secolului al XIX-lea sunt punctele semnificative de la care pornește textul de față. Ele vor fi descrise ca survenind în jocul tot atâtor „experiențe“ pe care Benjamin le descrie. Deși capi tolele par a proceda mai
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
să coexiste cu semnele efemerității și ale anonimatului? Altfel spus, cum este posibilă recuperarea autenticității fenomenului urban, în chiar mo mentul pierderii sale? Pentru a încerca un răspuns, îmi propun și de această dată schițarea unui traseu: de la problema alegoriei baroce către cea a imaginii dialectice (das dialektisches Bild), în care poate fi recunoscut și „citit“ secolul al XIX-lea. În experiență iau naștere imaginile dialectice, iar descrierea acestei legături este interesantă, mai ales în ilustrările ei istorice. Ca de mai
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
voi încerca să arăt în continuare, diverse surse teologice influențează această viziune. Două locuri ale scrierilor lui Benjamin vor fi analizate din punctul de vedere al modului în care, în perspectiva programului critic formulat mai sus, „iau naștere“ fenomenele: alegoria barocă și imaginea dialectică a lumii urbane din secolul al XIX lea. Cele două se află într-o strânsă legătură, bazată pe similarități structurale evidente. Analiza conduce la secțiunea a treia a capitolului de față, în care experiența urbană va fi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
umbră. Conștiința estetică, având ca reper creația genială, se delimitează de cea mitico-alegorică. În acord cu caracterul subiectiv al conștiinței estetice, „Die Grundlage der Ästhetik des 19. Jahrhunderts war die Freiheit der symbolisierenden Tätigkeit des Gemüts.“ Gadamer menționează aici poezia barocă, în calitate de importantă contra-mișcare estetică. Voi încerca să dezvolt mai jos această idee, plecând de la considerațiile lui Walter Benjamin. Interesantă este însă, pentru moment, punctarea unor consecințe teologice ale acestei problematici, plecând de la tradițiile mistice iudaice. În Cabala. Noi perspective, M.
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și, astfel, care își uită originea și, odată cu ea, limba originară, ce-i conferă transparență și lizibilitate. Natura materială, repe titivă, opacă se înstăpânește asupra vieții logice a spiritului, distrugerea nu cunoaște o „interpretare“ salvatoare, speculativă sau teologică. Eroul dramei baroce capătă forma distructivă a lumii materiale și îi urmează parcursul. Atât ontologia lumii căzute, cât și teologia unui Dumnezeu care nu răscumpără răul sunt reflectate în procedeul baroc al alegoriei. Intenția lui Benjamin este precizată încă din prima pagină a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
spiritului, distrugerea nu cunoaște o „interpretare“ salvatoare, speculativă sau teologică. Eroul dramei baroce capătă forma distructivă a lumii materiale și îi urmează parcursul. Atât ontologia lumii căzute, cât și teologia unui Dumnezeu care nu răscumpără răul sunt reflectate în procedeul baroc al alegoriei. Intenția lui Benjamin este precizată încă din prima pagină a capitolului al treilea al lucrării: este vorba despre a discuta diferența dintre alegorie și simbol nu în domeniul teologiei, ci în cel al filozofiei artei. Distincția este importantă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pierde din vedere alegoria ca formă a limbajului, dar îi transferă puterea dialectică asupra imaginilor noutății: „Wie im XVII. Jahrhundert die Allegorie der Kanon der dialektischen Bilder wird, so im XIX. Jahrhundert die Nouveauté.“ În ambele cazuri, cel al dramei baroce sau al „formelor“ noută ții din secolul al XIX-lea, ceea ce constituie esența unei repre zen tări este caracterul dublu al obiectului istoric, tensiunea ine rentă unei discontinuități. Concomitența dintre dispersie și acumulare, decisivă în viziunea alegorică, este reluată, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
din secolul al XIX-lea, ceea ce constituie esența unei repre zen tări este caracterul dublu al obiectului istoric, tensiunea ine rentă unei discontinuități. Concomitența dintre dispersie și acumulare, decisivă în viziunea alegorică, este reluată, în momentul în care puterea cosmologiei baroce se pierde, ca traumă istorică a obiectului care își caută originea. Faptul că dispar acum granițele dintre artă și tehnică (în Jugendstil, de exemplu), dintre literatură și ziaristică sau dintre intimitatea „burgheză“ și caracterul public al gesturilor și cuvintelor se
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
antichități este unul de asemenea profetic: în economia sa, obiectul își pierde valoarea de marfă, pentru a-și recăpăta calitatea de „vestitor“ viu al lumii care i-a dat naștere. Imaginea dialectică, alegoria secolului al XIX lea, aduce astfel ideea barocă a unei lumi „ruinate“, fragmentate, discontinue din domeniul limbajului poetic în cel al condiției concrete a obiectelor istorice. Negativitatea liberă, infinită a imaginii dialectice face din aceasta o scriitură a timpului. Istoria este filologie, după cum afirmă și Benjamin, iar obi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sunt îndepărtate de posibilitatea de a-și comunica, lingvistic, esența: „Weil sie stumm ist, trauert die Natur.“ Limba acestei naturi căzute odată cu omul se vă dește a fi, în mod esențial, alegorică, după cum arătase deja Benjamin în eseul despre drama barocă. În plus, multiplicitatea limbilor nu mai reprezintă o multiplicitate abstractă, neutră, ci o ordine a intensității magice, a apropierii de Cuvânt sau, altfel spus, a persistenței structurale a numelui adamic: „Die Unterschiede der Sprachen sind solche von Medien, die sich
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
spargerii continuității istorice, politice, prin figura „excepțională“ a suveranului, a personajului care decide „asupra stării de excepție“. Schmitt îl așază în centrul teologiei sale politice și îl consideră o secularizare a reprezentării lui Dum nezeu. Benjamin, în considerațiile despre drama barocă, preia schema lui Schmitt, își însușește chiar definiția „suveranului“, dar îi răstoarnă înțelesul: drama barocă este chiar a suveranului, stăpân al excepției, și totuși incapabil să decidă: „His Trauerspiel shows rulers who are only seemingly able to go vern the
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de excepție“. Schmitt îl așază în centrul teologiei sale politice și îl consideră o secularizare a reprezentării lui Dum nezeu. Benjamin, în considerațiile despre drama barocă, preia schema lui Schmitt, își însușește chiar definiția „suveranului“, dar îi răstoarnă înțelesul: drama barocă este chiar a suveranului, stăpân al excepției, și totuși incapabil să decidă: „His Trauerspiel shows rulers who are only seemingly able to go vern the state of exception and, ideally, to exclude it. The symbol of the epoch is neither
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
numele străzilor, toate acestea creează o realitate alegorică văzută drept corespondență dialectică a regimului fizic și a celui metafizic al ora șului. Mai mult, trecutul și viitorul se înscriu în urmele pre zente ale lucrurilor, la fel cum, în drama barocă, lumea era citită împreună cu preistoria și post istoria sa. În schimbarea halucinantă a lumii obiectelor pe care o impune tehnologia, ruinele vechii lumi capătă semnificație și impun exercițiul esen țial al memoriei: anticarul este, s-ar putea spune, o figură
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ca miză prin cipală reconstrucția unui concept de „experiență“ plecând de la o serie de scrieri, aparent eterogene, ale lui Benjamin. Am identificat, mai întâi, câteva gesturi care îi conferă experienței semnificația unei forme de cunoaștere. Plecând de la scrierile despre drama barocă, trecând apoi prin teza lui Benjamin despre romantismul german și terminând cu scrierile sale zise „urbane“, aceste gesturi se compun în imaginea unei „asceze“ a subiectului și a structurilor sale constitutive pentru a lăsa locul survenirii obiectului în istoricitatea sa
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a realiza o rețea de corespondențe în spațiul european. Stephen Escritt ignoră însă spațiul central și est-european, unde Art Nouveau-ul este marcat și de alte forme de revival. În Prague Fin de siècle, Petr Wittlich documentează rolul jucat de revivalul baroc și de un istorism târziu în edificarea Art Nouveaului. În Viena fin-de-siècle. Politică și cultură, Carl Schorske analizează importanța pe care a avut-o descoperirea culturii preclasice grecești și a artei miceniene pentru secesionismul vienez și în special pentru Gustav
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Răstignirii" și este aproape la fel de tânără atunci când este cinstită de Iisus în "Ridicarea la ceruri, Consacrarea și Încoronarea Maicii Domnului". La acestea se adaugă reprezentările interesante ale "Madonnei cu pruncul", ca Madonna Lactans, în vi-ziunea Renașterii italiene și a artei baroce, care au imaginat-o ca femeie cu forme pline, voluptuoase, hrănindu-și copilul la sânul dezgolit 141. Acestea sunt singurele portrete ale Fecioarei "dezvelite", iar focalizarea este pe sân și pe copilul care este alăptat. * În mod paradoxal, starul pop
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Prayer (1989) Potrivit criticilor feminiști și psihanaliștilor, "feminitatea" este marcată de dispunerea semnificaților (din relația saussuriană semnificat-semnificant) pe suprafața corpului femeii, care funcționează meto-nimic și creează imaginea (look-ul). Costumele artificiale, fardul în exces, penele, pălăriile și alte "aranjamente corporale baroce ciudate" transformă feminitatea în propria-i parodie. În această exagerare culturală mutabilă, femeia "se joacă" pe sine în timp ce joacă, conștient sau inconștient, și un alt rol145. Prezența Madonnei pe scenă și în videoclipuri excedează în feminitate, fiind de obicei asociată
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
artileriștilor (în fața gării) ș.a. Cea mai veche construcție laică a Bacăului, integral păstrată până azi, este edificiul în care timp de aproape un secol (1864-1960) s-a aflat sediul Primăriei. Ridicată în anul 1774, într un stil eclectic de inspirație barocă, clădirea a fost inițial spațiu locativ privat - casa lui Morțun -, ulterior adăpostind sediile mai multor instituții oficiale precum Isprăvnicia ținutului Bacău, Brigada de pompieri, Primăria orașului. Construcția degajă o impresie de monumentalitate, efect la care concură masivitatea, volumul amplu, dar
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
un fel pe linia lui Creangă și indicând o anume "slăbiciune" pentru genul acesta de memorizare. Sigur că da, foarte bună precizarea. Și de ce să nu-l pomenim chiar pe Faulkner, cu acea frecventă schimbare de perspectivă, cu frazeologia aceea barocă, în care iarăși se poate observa plăcerea povestirii. Iar în literatura sud-americană, în acel realism magic, plăcerea povestirii este la ea acasă. Acolo aproape că nu mai e vorba despre plăcere, ci de o psihoză a povestirii. Bineînțeles, o psihoză
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
east against the current of / Creation and devourd all things în its loud / Fury & thundering course round heaven and earth" (E: 232). Viziunea Heruvimului Ocrotitor este aglutinata din imagini separate, unite într-o construcție sugestiva 209. Această amintește de figurile baroce, sculptate în metale rare, precum aurul, si împodobite cu pietre prețioase, care servesc la identificarea supremului idol fals, incarnare a egoismului. Damon crede că Heruvimul Ocrotitor "este greșeală finală, ultimul dușman care trebui ucis" (1988, p. 93), "dogmele false ale
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
metafizica entropiei" a lui Philipp Mainländer, care concepe creația lumii și evoluția universului ca pe un fel de "autocadaverizare a lui Dumnezeu". Acești trei gânditori au format o adevărată "școală a pesimismului" și au transformat conceptul respins inițial ca "intuiția barocă a unui diletant original" în desemnarea unei "forțe vii" a culturii vremii, într-o Weltanschauung demnă de luat în seamă. În acești termeni s-a exprimat Eduard von Hartmann (1880) făcând un prim bilanț al mișcării. Pentru influența pe care
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]