3,424 matches
-
cel mai apropiat spital. Pentru că este o situație de urgență, ține claxonul apăsat și, dacă e nevoie, poți să treci chiar pe roșu! Nu mai țin minte ce culoare avea batista. Parcă avea un imprimeu. I-am zis să fluture batista sau să o lege de oglinda laterală. Pentru că eram foarte agitată, amintirile mele nu mai sunt atât de clare. Pe locurile din spate ale mașinii au fost urcați Takahashi care, din păcate, a murit și încă un ajutor de conductor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
păcate, a murit și încă un ajutor de conductor. Mai era un loc liber, așa că a mai urcat unul. După un timp, când m-am întâlnit cu domnul Toyoda, acesta s-a scuzat că n-a apucat să-mi înapoieze batista și mi-a dat una nouă. Stătea pe locul din spate al mașinii și, pentru că i se făcuse rău, folosise batista mea. Takahashi încă mai răsufla când a fost urcat în mașină, dar mi-am dat seama că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
timp, când m-am întâlnit cu domnul Toyoda, acesta s-a scuzat că n-a apucat să-mi înapoieze batista și mi-a dat una nouă. Stătea pe locul din spate al mașinii și, pentru că i se făcuse rău, folosise batista mea. Takahashi încă mai răsufla când a fost urcat în mașină, dar mi-am dat seama că nu mai avea nici o șansă. Până în acel moment nu văzusem pe nimeni dându-și ultima suflare. Chiar dacă era pe ducă, trebuia să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
roșu sau ceva pe geam, ca să se știe că e o situație de urgență!“ După aceea am aflat de la domnul Toyoda că femeia lucrase cu ceva timp în urmă la JR. Nu aveam nimic roșu, așa că femeia ne-a întins batista ei. Eu am scos batista pe geam. Am mers așa până la spital. Nu era o batistă roșie ci una obișnuită, cu un imprimeu. Se făcuse aproape 9:00. Drumurile erau destul de aglomerate. Nu eram în apele mele. Așteptasem atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ca să se știe că e o situație de urgență!“ După aceea am aflat de la domnul Toyoda că femeia lucrase cu ceva timp în urmă la JR. Nu aveam nimic roșu, așa că femeia ne-a întins batista ei. Eu am scos batista pe geam. Am mers așa până la spital. Nu era o batistă roșie ci una obișnuită, cu un imprimeu. Se făcuse aproape 9:00. Drumurile erau destul de aglomerate. Nu eram în apele mele. Așteptasem atâta timp o ambulanță care n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am aflat de la domnul Toyoda că femeia lucrase cu ceva timp în urmă la JR. Nu aveam nimic roșu, așa că femeia ne-a întins batista ei. Eu am scos batista pe geam. Am mers așa până la spital. Nu era o batistă roșie ci una obișnuită, cu un imprimeu. Se făcuse aproape 9:00. Drumurile erau destul de aglomerate. Nu eram în apele mele. Așteptasem atâta timp o ambulanță care n-a venit. Nu-mi aduc aminte deloc fața șoferului sau a doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu un imprimeu. Se făcuse aproape 9:00. Drumurile erau destul de aglomerate. Nu eram în apele mele. Așteptasem atâta timp o ambulanță care n-a venit. Nu-mi aduc aminte deloc fața șoferului sau a doamnei care mi-a întins batista. Nimic, nici o trăsătură. Nu am fost atent la detalii. Nu aveam timp să mă gândesc la ce se întâmpla. În drum spre spital, Ohori a vomitat. Asta îmi aduc bine aminte. Spitalul nu era deschis când am ajuns noi. Nu știu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Hibiya! Am scos din mașină echipamentul, pentru că ocupa loc, de care aveam nevoie. Era o urgență. Nu aveam nici o lumină roșie ca să-i atenționăm pe cei din trafic. De aceea, tânărul care era pe locul din dreapta mea a luat o batistă roșie în mână și a fluturat-o pe geam până am ajuns la spital. Batista ne-a împrumutat-o o tânără asistentă care se afla la metrou. Ne-a spus să fluturăm batista, ca lumea să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
urgență. Nu aveam nici o lumină roșie ca să-i atenționăm pe cei din trafic. De aceea, tânărul care era pe locul din dreapta mea a luat o batistă roșie în mână și a fluturat-o pe geam până am ajuns la spital. Batista ne-a împrumutat-o o tânără asistentă care se afla la metrou. Ne-a spus să fluturăm batista, ca lumea să-și dea seama că e o situație de urgență. În mașină era domnul Takahashi, care a murit, și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe locul din dreapta mea a luat o batistă roșie în mână și a fluturat-o pe geam până am ajuns la spital. Batista ne-a împrumutat-o o tânără asistentă care se afla la metrou. Ne-a spus să fluturăm batista, ca lumea să-și dea seama că e o situație de urgență. În mașină era domnul Takahashi, care a murit, și încă un coleg de-al lui, al cărui nume nu-l cunosc. Cred că avea în jur de treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu răspundea. Gemea. Era inconștient. Îi era imposibil să vorbească. Spitalul se află în apropierea stației Shimbashi, lângă un hotel luxos. Este un loc destul de mare. Păi, am ajuns cam în trei minute... În tot acest timp, tânărul a fluturat batista pe geam. Am trecut toate semafoarele pe roșu, am mers și pe contrasens. Polițiștii ne-au văzut, dar n-au spus decât: „Mergeți repede!“ Eram disperat. Îmi dădeam seama că e o luptă pe viață și pe moarte. Dar, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mei. Atunci am aflat că Takahashi avea dinții încleștați, prezenta simptomele unui epileptic. Voiam să fac ceva cu pungile alea, dar m-am gândit că trebuia mai întâi să-l ajut cumva pe Takahashi. „Bagă-i ceva în gură, o batistă. Ai grijă să nu te muște de mână!“, le-am sugerat. Am auzit că, dacă le deschizi gura bolnavilor de epilepsie, te pot mușca. A început să-mi curgă nasul. Lacrimile mi se prelingeau șiroaie pe obraz. Nu eram conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mine se aflau persoane care pur și simplu nu se mai puteau mișca. O femeie în jur de cincizeci de ani a fost transportată de angajații de la metrou. Erau cam zece persoane în metrou, iar unele din ele își țineau batista la gură și tușeau. „Oare ce s-o fi întâmplat? Ce ciudat!“ Trebuia să mă grăbesc la serviciu. Aveam o groază de lucruri de rezolvat în ziua respectivă. Pe peron se aflau mulți oameni care stăteau ghemuiți. Angajații din stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
stau întotdeauna jos. M-am urcat în vagon și, imediat ce m-am așezat, am simțit un miros de acid. Da, știu, în metrou se simt tot felul mirosuri, dar acum era diferit. O doamnă care stătea lângă mine își ținea batista la nas. În rest, nu mi s-a părut nimic ciudat. Nici nu sunt sigur că mirosea a gaz sarin. Abia după aceea mi-am dat seama, „A, deci aia era“. Am coborât la Shinjuku-gyoemmae și m-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Trenul și-a continuat traseul: Shin-ōtsuka, Myōgadani, Kōrakuen și - pe la stația Myōgadani - mulți oameni au început să tușească. Și cei care erau în picioare, și cei care stăteau jos. Normal că și pe mine mă luase tusea. Toți au scos batistele și le-au pus la gură sau la nas. O piriveliște foarte ciudată. Toți se sufocau în același timp. Din câte îmi aduc aminte, majoritatea au coborât la Kōrakuen. Probabil că se simțeau rău și au ieșit. Geamurile erau deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mi-am mobilizat toate cunoștințele. În stație eram doar trei persoane: o fată tânără, un bărbat între două vârste și eu. Un lucru de neînchipuit la ora aceea pe linia Marunouchi. Domnișoara stătea pe bancă, cu capul aplecat, își apăsa batista pe buze, părea că o doare ceva. Bărbatul se plimba de la un capăt la altul al peronului și spunea: «Ciudat! Ciudat! Nu văd! Nu văd». (Se pare că domnul acesta a paralizat complet, dar nu pot să confirm verdicitatea zvonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Îmi era greață și mi-am vomitat și mațele din mine, până mi s-a golit stomacul. Se vedea clar că mă simțeam rău. Mulți trecători au venit lângă mine. Ceilalți erau așezați pe jos sau prăbușiți. Mulți își țineau batistele la ochi. Nimeni nu înțelegea nimic. Erau năuci. «Ajutați-mă. Chemați o ambulanță!», am spus. Eram în stare de panică. După zece minute a venit în sfârșit o ambulanță. De fapt au venit șase sau șapte ambulanțe. Erau trizeci-patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cunosc fețele celor din jur. În ziua aceea erau mulți care tușeau. Înainte să ajungem la Roppongi, mă gândeam că e epidemie de gripă. Îmi era frică să nu mă ia și pe mine din nou răceala, așa că am scos batista și mi-am pus-o la gură. Când am ajuns în stație, cinci persoane au ieșit în fugă din metrou și i-au spus ceva observatorului care se afla în partea din față a peronului. La stația Roppongi, observatorul stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aceea cu care ștergi oja. Un miros înțepător. Nu am avut probleme cu respirația și nici nu am avut nici o senzație ciudată. Nici la Roppongi, nici la Kamiyachō. Oare n-o fi fost datorită faptului că în metrou am ținut batista la nas și la gură și nu am inhalat? Totuși, am stat de vorbă cu persoana de lângă mine, care a leșinat, am atins-o. Dacă stau să mă gândesc, probabil că atunci sarinul mi-a afectat ochii. Metroul care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și să mă duc la școală. Pentru a telefona acasă, am trecut de barieră și am ieșit la suprafață. Imediat lângă ieșire era o cabină telefonică, de unde am putut suna acasă. În timp ce urcam scările, am văzut persoane care își țineau batista la gură și stăteau pe vine. «Aha, deci asta e din cauza obiectului neidentificat cu efect toxic», mi-am zis în momentul ăla. Starea de sufocare persista și la mine, dar, cum am urcat scările, am uitat complet de simptome. «Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
directă între Aum și sarin? Noi am fost conduși spre ieșirea din spate a metroului. Pentru că în partea din față se întâmplaseră lucruri ciudate, am ieșit prin spate. Toți pășeam calmi îndreptându-se către ieșirea din Hatchōbori. Mi-am pus batista la gură din precauție. Celelalte persoane nu au făcut asta. Numai mie mi-ea frică. Voiam să știu ce se întâmplase, așa că, în timp ce lumea se înghesuia spre ieșire, eu urmăream monitorul din stație, cel care se află mai în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
e periculos să rămâneți în metrou, vă rugăm să evacuați zona!» Toți călătorii s-au ridicat și au coborât. Nimeni nu era panicat. Mergeam destul de repede și ne îndreptam spre ieșire. Oamenii nu se împingeau. Erau persoane care-și țineau batista în dreptul gurii sau care tușeau, doar atât. Când am coborât din metrou, am simțit un curent care a venit din spate spre față. Atunci m-am gândit : «Se pare că accidentul a avut loc în față și nu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am valsurile lui Johann Strauss. Dacă ascult valsuri vieneze în drum spre serviciu, mă simt foarte bine. Dimineața nu ascult. Dacă le pun de la prima oră, mă simt ciudat și nu mai pot munci (râde). Mai am pixuri, carnețele, bilete, batiste, șervețele. Chestii din astea. Și în acea zi, ca de obicei, m-am urcat pe la ușa din mijloc a vagonului al treilea. Pe la Akihabara am simțit un miros ciudat. La stația aia parcă au coborât foarte mulți călători, nu? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
într-o clipă la suprafață fără să mai iau biletul de transfer. Acolo niște observatori stăteau pe vine. Deja era nebunie. Douăzeci, treizeci de oameni erau prăbușiți la pământ, cu fața în sus. Celor care stăteau așa, alții le băgaseră batiste în gură. Nu pricepeam nimic. Pe când stăteam și priveam uluit, a apărut o ambulanță. Trebuia să ajung la muncă, așa că am început să merg pe jos până la Ningyōchō. Atunci, nu aveam nimic. Nimic neobișnuit. Mergeam și, când mă uit, pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
urcat scările ținându-mă de bară. Am ajuns la suprafață și mă îndreptam spre firmă. Capul îmi vâjâia. Nasul îmi curgea. Tușeam. Eram într-o stare groaznică. Am văzut câteva persoane care stăteau ghemuite pe marginea drumului și-și țineau batiste la gură. «Ce e asta? Ce se întâmplă?» Auzisem că la Tsukiji avusese loc o explozie și era posibil ca fumul să fi ajuns până aici. Mă gândeam și la posibilitatea aceasta. Nu e o distanță mare între cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]