1,499 matches
-
au născut zvonuri despre conținutul acestora. Agenția de presă "Globe Press" a susținut că Aurel Șețu era de fapt capul legației și un ofițer înalt al Securității și că documentele furate erau mesaje cifrate pentru Moscova. Însă, după cum poliția din Berna a reușit să demonstreze, informațiile acelea au fost născocite de un refugiat cehoslovac. În conformitate cu afirmațiile organizatorilor, atacul avea ca scop să atragă atenția autorităților din occident asupra abuzurilor, nedreptății și violării drepturilor omului comise de autoritățile comuniste române, dar și
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
a acționat într-adevăr în folosul unui serviciu străin de informații, care dorea să găsească documente legate în mod special de programul de parașutare a agenților români sub acoperire în țările din blocul răsăritean. Membrii grupului au fost judecați la Berna și au primit pedepse relativ ușoare: Oliviu Beldeanu , 4 ani de închisoare, Stan Codrescu (care a deschis focul asupra asa-zisului șofer Aurel Șețu întrucât acesta nu a vrut să se supună somației sale) și Ion Chirilă au primit 3
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
1 an și patru luni. În România, au fost organizate proteste publice în mai multe orașe, iar, cu ocazia înmormântării lui Aurel Șețu, s-au ținut întâlniri comemorative. Regimul comunist român nu a vrut să lase atacul asupra legației din Berna nepedepsit. După eliberarea din închisoare din 1957, Oliviu Beldeanu a fost ademenit în Berlinul Occidental, de unde a fost răpit de agenții ai STASI și ai Securității și trimis în România. După o anchetă care a ținut aproape un an și
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
cauzate de catastrofe naturale, accidente majore ori atacuri - autoritățile țării respective pot decreta în mod oficial instituirea unei perioade de doliu național, în care cetățenilor și instituțiilor li se cere să respecte anumite reguli, cum ar fi arborarea drapelului în bernă (coborât pe jumătate).
Doliu () [Corola-website/Science/306136_a_307465]
-
cu Ioana Băleanu, deputat și guvernator al Băncii Naționale a României) a întreprins o expediție africană în Somalia, în 1896. După studii în drept la Iași, Mihail R. Sturdza obține doctoratul în drept internațional. Debutează în diplomație în anul 1913. În 1915, la Berna, i se naște unicul fiu, Ilie-Vlad Sturdza, și el autorul unui interesant volum de memorii. În timpul Primului Război Mondial luptă într-o unitate de artilerie, apoi în calitate de comandant al unei mici unități de blindate. Spre sfârșitul războiului trece prin Petrograd, unde asistă
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
1913, Mihail Sturdza își începe activitatea diplomatică în calitate de atașat (neretribuit) în cadrul misiunii diplomatice românești din Durazzo (Durrës, Albania). După război, este avansat în funcție, parcurgând toate treptele ierarhiei ministerului de externe, astfel: A indeplinit misiuni diplomatice la Durazzo, Sofia, Atena, Berna, Budapesta, Viena, Washington, Riga, Tallin, Helsinki și Copenhaga. Cele mai importante misiuni au fost cele din țările baltice și cea de la Copenhaga. Este trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Riga (1 iunie 1932-15 septembrie 1935); Tallin (Reval) (1 iunie 1932-1
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
telespectatori au vizionat acest program numai în Germania. Erich von Däniken continuă colaborarea cu ABC și cu RTL. Astăzi Erich von Däniken locuiește într-un mic sat de munte din Elveția, Beatenberg, localitate aflată la cca. 70 km distanță de Berna, chiar lângă orașul Interlaken). El este căsătorit cu Elisabeth Skaja din anul 1960. Are o fiică, Cornelia (n. 1963) și doi nepoți. Von Däniken este bucătar amator și iubitor al vinurilor de Bordeaux. În 1998, Erich von Däniken a fondat
Erich von Däniken () [Corola-website/Science/304898_a_306227]
-
scos la iveală încă 14 specii noi pentru România și 3 specii noi pentru știință. Există 7 specii strict protejate de amfibieni iar toate cele 11 specii de reptile înregistrate în zona Munților Măcinului sunt de asemeni protejate prin Convenția Berna. Aceste comunități și specii nu se găsesc în cadrul altor parcuri sau arii protejate din Europa sau împrejurimi. Fără acest parc, protejarea biodiversității internaționale ar fi incompletă. Valoarea internațională a biodiversității ecosistemelor din Munții Măcinului este incontestabila. Lista faunei Munților Macin
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
2000 de specii de nevertebrate ( aproximativ 1000 de specii de fluturi au fost reconfirmate în anul 2000, ca fiind prezente), 7 specii de amfibieni, 11 specii de reptile (incluzând specii rare, incluse în anexele Directivei Habitate și ale Convenției de la Berna: Testudo graeca, Ablepharus kitaibelii, Lacerta trilineata, Elaphe quatorlineata, Vipera ammodytes), și cel putin 187 de specii de păsări (specii rare, incluse în anexle Directivei PĂSĂRI: Anser erythropus, Aquila clanga, Aquila pomarina, Crex crex, Hieraaetus fasciatus, Pernis apivorus, Neophron percnopterus, etc
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
PĂSĂRI: Anser erythropus, Aquila clanga, Aquila pomarina, Crex crex, Hieraaetus fasciatus, Pernis apivorus, Neophron percnopterus, etc), și 40 de specii de mamifere( incluzând specii adaptate la stepa că Spermophilus citellus - inclusă în Anexa ÎI a Directivei Habitate și Convenția de la Berna, Vormela peregusna, Caniș aureus etc). Pentru păsările răpitoare din România Munții Macin reprezintă cea mai importantă zona de cuibărit, fiind de asemeni un important loc de pasaj pentru cele migratoare. O parte din insectele găsite în Munții Macin sunt noi
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
un important loc de pasaj pentru cele migratoare. O parte din insectele găsite în Munții Macin sunt noi pentru știința, iar speciile Calimorpha quadripunctaria și Morimus funereus sunt incluse în Anexa a II-a Directivei Habitate și în Convenția de la Berna. Principalele tipuri de habitate prezente în Munții Măcinului sunt: pajiștile pietroase, calcaroase sau bazofile cu Alysso-Sedion albi, pădurile de Tilio-Acerion pe povârnișuri, grohotișuri și viroage, panțele de rocă silicioasa cu vegetație casmofitică, pădurile de fag Luzulo-Fagetum, pădurile termofile de Farxinus
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
de Farxinus angustifolia și pădurile de stepa eurosiberiana cu Quercus sp (incluse în Anexa I a Directivei Habitate) precum și: stepe continentale, păduri de fag, păduri de stejar și carpen și păduri termofile și supra-mediteraneene de stejar(incluse în Convenția de la Berna). Dintre acestea numai habitatele de stepa sunt pășunate moderat, restul fiind bine conservate. Podișul Dobrogei de Nord dispune de un potențial turistic încă puțin valorificat. Peisajele naturale specifice, pădurii cu o mare extindere și cu un fond cinegetic bogat, monumentele
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
factori importanți pentru menținerea regulilor. În secolul al XII-lea ducii de Zähringen și-au extins autoritatea peste o parte din teritoriile Burgundiei, în partea de vest a Elveției actuale. Ei au fondat multe orașe, inclusiv Fribourg, în 1157, și Berna, în 1191. Dinastia Zähringer s-a încheiat cu moartea lui Berchtold V. După 1218 și orașele lor au devenit independente (germană: "reichsfrei"). Rudolf I de Habsburg, care a devenit Sfânt Împărat Roman în 1273, a revocat de facto statutul de
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
secolul al 14-lea. În luptele de la Morgarten și de la Sempach, Elveția a învins Habsburgii, câștigând autonomie sporită în cadrul Sfântului Imperiu Roman. Prin 1353, celor trei cantoane inițiale le-a fost alăturate Glarus, Zug și statele orașului Lucerne, Zürich, și Berna, formand "Federația Veche" din opt state care au persistat în cea mai mare parte din secolul al 15-lea. Zürichul a fost expulzat din Confederație în 1440 din cauza unui conflict pe teritoriul Toggenburgului (Vechiul Zürich). Puterea și bogăția confederației a
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
Westfalia din 1648, Elveția a obținut independenta juridică față de Sfântul Imperiu Roman. Valtellina a redevenit dependentă de Bünde Drei după tratat și a rămas așa până la fondarea Republicii Cisalpine de Napoleon Bonaparte în 1797. În 1653, țăranii din teritoriile Lucerna, Berna, Solothurn, și Basel s-au revoltat din cauza devalorizării monedei. Deși autoritățile au prevalat în acest război țărănesc elvețian, au făcut trecerea la reforme fiscale și împiedicând o dezvoltare absolutistă. Tensiunile confesionale au rămas, totuși, și au izbucnit din nou, în
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
într-o democrație directă. În 1963, Elveția a aderat la Consiliul Europei. Femeilor li s-au acordat dreptul de a vota numai în 1971, și un egal drept de amendament a fost rectificat în 1981. În 1979, parți din cantonul Berna au obținut independența, formând noul cantonul Jura, care a readerat la confederație. Rolul Elveției în Organizația Națiunilor Unite și organizațiile internaționale au contribuit la atenuarea preocuparea țării pentru neutralitate. În 2002, Elveția a fost ratificată oficial în calitate de membru al ONU
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
Morgan a murit în timp ce călătorea în străinătate, la 31 martie 1913, de ziua lui, cănd împlinea 76 de ani. El a murit în somn, la Grand Hotel din Romă, Italia. Steaguri și drapeluri de pe Wall Street au fost coborâte la berna, piața fiind închis timp de două ore atunci cand cosgiugul cu trupul neînsuflețit a trecut în timpul ceremoniei funerare. Când Morgan s-a stins din viață în 1913, deținea o avere de 80 de milioane de dolari, echivalentul a 12 miliarde dolari
J. P. Morgan () [Corola-website/Science/312996_a_314325]
-
inariță), Peucedanum officinale (chiminul porcului), Platanthera bifolia (stupiniță), Rumex aquaticus (ștevie de baltă), Vicia narbonensis L. ssp. serratifolia . De asemenea trei specii Marsilea quadrifolia (trifoiaș de baltă), Salvinia natans (peștișoară), Trapa natans (cornaci) sunt specii strict protejate conform Convenției de la Berna. Arboretele de stejar pedunculat (Quercus robur) și frasin (Fraxinus excelsior) sunt preponderente în această zonă, alături de zăvoaiele de plop negru (Populus nigra) și alb (P. alba) și de salcie albă (Salix alba). Ele se găsesc, în principal, în cadrul unui trup
Parcul Natural Lunca Mureșului () [Corola-website/Science/314119_a_315448]
-
frizei, două zeități feminine, Demetra și Pallas privesc spre două zeități masculine, Apollo și Mercur, aflate în dreapta. În 1943 arhitectul Nicolae Cucu și Zoe Ricci au realizat decorurile pentru o amplă colecție de artă plastică românească, expusă la "Kunsthalle" din Berna, din inițiativa ministerului Propagandei. Alături de Horia Maicu și Romeo Belea, Nicolae Cucu a participat la proiectarea clădirii pentru Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, din București, inaugurat în 1973.
Nicolae Cucu () [Corola-website/Science/314137_a_315466]
-
absolvirea, în anul 1912, a Școlii Reale și susținerea unui examen suplimentar de limba latină la Gimnaziul Nr. 5 din Odesa, pleacă la Strasbourg (pe atunci în Germania), unde se înscrie la Universitate. În anii 1913 - 1914 a studiat la Berna, fiind asistentul profesorului Volkmar Kohlschütter. Rezultatele lucrărilor studențești au fost publicate în reviste științifice germane. La începutul primului război mondial se întoarce la Odesa, unde în toamna anului 1915 susține extern examenul pentru întreg cursul secției matematice a facultății de
Alexandru Naum Frumkin () [Corola-website/Science/313487_a_314816]
-
a departamentelor, este desființat, fiind atașat departamentului Haut-Rhin, in cadrul căruia formează 2 arondismente: Delémont și Porrentruy. În 1815, teritoriul ce a constituit departamentul Mont-Terrible este împărțit între departamentul Doubs (Montbéliard) și Elveția (Cantonul Jura și partea franceză a Cantonului Berna).
Mont-Terrible () [Corola-website/Science/313952_a_315281]
-
a condus la o împărțire a părerilor privind modalitatea de alimentare a căilor ferate electrificate. În afară de electrificarea cu curent continuu, s-au adoptat și variantele: Pentru stabilirea unui sistem unitar de alimentare electrică, au avut loc congresele internaționale feroviare la Berna (1910) și Torino (septembrie 1911). Din nefericire, problema n-a putut fi rezolvată, subliniindu-se că fiecare sistem are avantajele și dezavantajele sale. Totuși, in 1912, administrațiile feroviare din Germania, Austria, Elveția, Suedia și Norvegia s-au pus de acord
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
Afacerilor Externe a acționat consecvent în sensul solicitării de a se respecta convențiile internaționale și recomandările internaționale pentru minimizarea impactului asupra ecosistemului Deltei Dunării. Pozițiile promovate de partea română sunt confirmate de studiile efectuate de către organizațiile internaționale (Secretariatul Convenției de la Berna, Secretariatul Convenției de la Ramsar, Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea”" "„În ceea ce privește aspectele de navigație, Ministerul Afacerilor Externe a arătat că derularea lucrărilor pe brațul Chilia trebuie să fie conforme regimului frontierei de stat. De asemenea, a arătat că pe porțiunea
Relațiile dintre România și Ucraina () [Corola-website/Science/314842_a_316171]
-
în Elveția există diverse structuri și terminologii pentru entitățile subnaționale dintre canton și comună, generalizate ca districte. Majoritatea cantoanelor sunt divizate în "Bezirke" (cuvântul german pentru district, singular "Bezirk"). De asemenea există și districte numite "Ämter" (Lucerna, singular "Amt"), "Amtsbezirke" (Berna, "Amtsbezirk"), "district" sau "distretto" (Ticino și parțial în Graubünden).
Districtele Elveției () [Corola-website/Science/318492_a_319821]
-
1989 familia ei a emigrat în Austria stabilindu-se la Viena. a studiat la Universität für Musik und darstellende Kunst Wien comopziție și vioară. La vârsta de 21 de ani a primit un stipendiu pentru a studia la conservatorul din Berna. Acolo își termină studiile cu distincție. Patricia Kopacinskaia a concertat ca solistă cu numeroase orchestre renumite. O selecție (în ordine alfabetică): "American Symphony Orchestra", "Bergen Philharmonic", "Orchestre des Champs Elysèes", "Deutsche Kammerphilharmonie", "Deutsches Symphonie-Orchester Berlin", Orchestra Simfonică de Radio Finlandeză
Patricia Kopacinskaia () [Corola-website/Science/318000_a_319329]