2,324 matches
-
mă ținea înfășurat în pestelca ei. Tata a luat-o pe mama cu grijă și a așezat-o în căruță, în timp ce bunica mă ținea în brațele ei. S-a urcat și ea în căruță cu mine și tata a dat bici calului ca să ajungă mai repede acasă. Eu, boțul de carne cu suflet, nici nu plângeam, nici ochii nu-i deschideam, parcă nici nu respiram. La puțin timp, după ce au ajuns acasă, preotul Grigore a venit pregătit să mă boteze, căci
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
instrument dacă zidul este drept este un asiatic pentru că poartă barba caracteristică. Ceilalți doi sclavi sunt și ei foarte probabil asiatici. Tenul lor este mai alb, forma nasului este tipică sau poartă barbă. Supraveghetorii sunt prevăzuți cu toiag sau cu bici. Partea inferioară reprezintă un fel de construcție, mai sofisticată, cu un plan înclinat. Este construită cu piatră șlefuită, cărămidă și probabil un tip special de mortar. Sunt cunoscute cetățile Pitom și Ramses despre care vorbește textul biblic din Exod (1
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pentru scurt timp pe noi, se va reconcilia cu slujitorii săi. [...] Eu, asemenea fraților mei, îmi dau trupul și sufletul pentru legile părintești, invocându-l pe Dumnezeu să se îndure grabnic de neamul [nostru], iar pe tine, prin încercări și bice, să te facă să recunoști că el este singurul Dumnezeu. La mine și la frații mei să se oprească mânia celui atotputernic, pe care pe drept a dezlănțuit-o asupra neamului nostru întreg (2Mac 7,33.37-38, sublinierea este personală
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ce reflectă uzul comun al răstignirii. Ca preludiu la răstignire, Isus este biciuit (Mc 15,15). Aparent, în epoca romană, flagelarea era o procedură premergătoare răstignirii (cf. Digesta 48.19.8.3; Războaiele iudaice 2.306). Era executată cu un bici făcut din curele din piele, la care erau atașate obiecte ascuțite, abrazive, precum cuiele, sticla sau pietrele. În urma biciuirii rezultau lacerații severe ale pielii și deteriorări ale cărnii. Trebuie să-l menționăm din nou pe Isus, fiul lui Anania. Datorită
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
pielea ne supurează, roasă de hamuri, chiar dacă tremurul ei și loviturile de coadă nu mai prididesc să gonească muștele verzi-negre ce ni se așază pe răni, ciorchine, chiar dacă sub zăbală gura ne sângerează și ne poticnim tot mai des sub bici, îngenunchind, să ducem mai departe trăsura... Oricât de rău este viitorul spre care mergem, să plănuim laboratorul de fonetică, la fel ca în vremuri bune, cerând sfaturi de la cei ce au așa ceva mai de mult... De la cei alături de care ne-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
consecințele indezirabile sunt îndepărtate, iar probabilitatea repetării comportamentului crește); c) pedeapsa (manifestarea unor consecințe indezirabile sau retragerea celor dezirabile conduce la scăderea probabilității repetării comportamentului); d) renunțarea (factorul de "întărire" nu mai este utilizat). "Tehnicile" de motivare întemeiate pe principiul "biciului și a zăhă-relului" își au originea în teoria întăririi, dar caracterul rudimentar al acestora îi reduc aplicabilitatea la situații izolate, nesemnificative pentru mediul organizațional. De altfel, literatura de specialitate, deși invocă mecanismele pedepsei și recompensei ca surse de motivare și
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
localnicilor fără să li se scoată pe nas (de prea multe ori) că sunt venetici și că și ei, și mamele lor, și tații lor mai bine ar fi făcut să rămână acasă și să vină sovieticii și să pună biciul pe ei, să-i bage la zdup pentru întârzieri la serviciu, să-i pună să stea la coadă în magazine goale, în mână cu plasele goale, și să devină cu toții atei fără niciun dumnezeu. Dar partea proastă e că toți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
alene peste sutele de capete preocupate să afle noutăți de la vecini. Însă nimeni nu părea să fie la curent. Da' știu c-au făcut ceva mobilizare! Nu-i chiar ca la chemarea sub arme, dar e la fel de înălțător! Pocnind din bici pe lângă boi!... Jipa se răsuci pe scaun trecându-și un cot peste spetează și aruncă o privire plictisită în susul stalului. Ia uite la ei! Dezgustător! Îi fixezi drept în ochi și ei îți ocolesc privirea. Rând pe rând! Toți! Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
putea și să nu ni-i ridicăm în cap pe aiștia care își zic comuniști? Ce comuniști, omule? Aiștia-s bolșăvici sadea! Aiștia când o pus mâna pe tine ți-o luat tot, ți-o pus gamela la șold și încolonarea! Biciul știe de tine, Făcutule! De nu te supui, simți cum adie vântișor de Siberia. Măi Făcutule, eu am umblat oleacă printre amărâții de colhoznici și am înțeles nenorocirea lor. Vrei ca și noi să ne băgăm gâtul în jug de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îi avea de trăit... „Adică cum după cotitură?” - s-a întrebat Făcutu. Răspunsul nu s-a lăsat așteptat nici o clipă. 116 Apoi dacă după alegeri ajung la putere comuniștii, ai să vezi și mai degrabă ai să auzi pocnet de bici și ai să simți sula-n coaste... Mai vorbim noi... Chiar așa să fie, măi Toadere? Sau le înflorești și tu? De asta îmi arde mie acum, când lațul îi gata să ne strângă de gât? Mergi la vot, dar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
calicii se înghesuie și se ling pe buze că au să aibă și ei ce mânca, iar „chiaburii să pună mâna pe coarnele plugului, că prea au huzurit!” Atunci să vezi cum toți prăpădiții ajung oameni mari și dau cu biciul în tine! Mă tem că ai dreptate, Toadere... În ziua aceea, Toaibă tocmai se întorsese - ostenit peste măsură - de la semănatul păpușoiului și își spăla praful adunat peste zi. Bade Toadere! Bade Toadere! - s-a auzit strigat la poartă. Ce-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pîntece. Dar deocamdată mi-e bine... Eu sting cu var, atît cît pot stinge doar cu var ridcarea din boală a poeziei, ridicarea din har a harei, doar atît pot să mai fac: să nu aud cum pocnește ca un bici osul meu fără vină- n calendare. În rest despre mine doar compilații vesele... Mă visez din adîncimile visului, din complicatele erori ale unei cusături atît de perfecte-n afară, dar cît de zdrențuite-năuntru. Aspră meseria În vis..., aspră ucenicia
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
fotografii compromițătoare, nu-i mai amenință cu ..., astăzi fotoliile sunt mai moi ca niciodată, iar medaliile sunt făcute din cel mai nobil metal, așa că nu e cazul să asudăm, să fim bănuitori... Limbile de șarpe ale visului plesnesc cum niște bice deasupra podiumului. Vorbele poeților rostogolesc acum zarurile, tocmai acum cînd se Împart medaliile celor merituoși, tocmai acum. Aici, unde luna plină cu vene groase de bou taie cu lama cerul, lăsînd să se scurgă-n pămînt voma celestă, aici femeile
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
al său Un anotimp În infern ― nu este un corpus poetic detaliat, ci un poem cap- coadă, secvenționat strategic, În care se Încearcă, printre altele, și trasarea unei dimensiuni ludice a fatalității: «Limbile de șarpe ale visului / plesnesc cum niște bice deasupra podiumului. / Vorbele poeților rostogolesc acum zarurile, / tocmai acum cînd se Împart medaliile celor merituoși, / tocmai acum.» sau: «Veniți să dansăm pe scara lui Iacob!,/grădinile-s deschise, / asemeni unor bobine de inducție/ Între polii cărora putem avea o naștere
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
-l facă insensibil la mizeria vieții. * Poate tocmai această măreție a unicității dă condamnaților la moarte, în fața plutonului de execuție, o înfățișare demnă, singura pe măsura momentului trecerii pragului spre infinitul neîntoarcerii. * Stăpânul de sclavi nu avea norme. El avea bici! Scopul vieții - spun amicii mei, poeții, este creația. Au spuso și alții în diferite moduri. Mă întreb însă care-i scopul creației? * În societate totul este diferențiat, pus pe ranguri, pe stări, pe nivele, pe clase și calități, atâta vreme cât nu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
putut retrage liniștit. Poruncile aveau să îmbrîncească pe cel ce trebuia îmbrîncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis, pentru ca lumea să vadă că nu e de glumit cu împărăția cerurilor și că, la nevoie, păcătoșii vor fi minați cu biciul spre mântuire. Dar să las în grija altora împărăția cerurilor și să mă ocup de pustiul meu. Mai ales că, sincer vorbind, eu mă număr printre cei care, oricât i-ar lovi cineva peste degete, nu pot spune "sînt fericit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
prin cuști și, în sfârșit, nu se mai auzeau lătrături decât rar, când câinii tresăreau prin somn sau cineva făcea zgomot pe stradă. Acum dresorii erau la modă. Foarte curând ei au ajuns să stăpânească orașul. Mergeau pe stradă cu biciul în mână, chipurile ca să țină câinii la respect, dar se vedea destul de clar din atitudinea lor, din felul poruncitor în care se adresau, că tratau întreg orașul ca pe un manej. Când își arătau bunăvoința, dădeau parcă obișnuita bucățică de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Toate începeau cu un soare strălucitor, continuau cu o căldură de iad și se terminau cu un cer plin de praf roșu. Vântul de noapte nu reușea să alunge zăpușeala, dar o făcea mai suportabilă. Ziua parcă eram bătuți cu bice fierbinți. Până și umbra zidurilor ardea, n-aveam unde să ne refugiem. Tufele de oțetari căpătaseră un sunet uscat și flăcări mari țâșneau parcă din bălării. Toată partea dinspre pădure arăta cârpită din petice gălbui și cenușii. Așa o vedeam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
iarbă aspră. Mai târziu am dat de mărăcinișuri. Ne feream cât puteam picioarele și mâinile, dar tot ne-am umplut de zgârieturi. Trebuia să fim atenți și la mărăcinișurile târâte pe jos în iarbă și la crengile mai agresive, adevărate bice cu ghimpi, pe care le îndepărtam cu mâna ca să ne facem loc. Am coborât după aceea într-o vale. Mărăcinii se împuținau. Erau și mai rari și mai scunzi, iar printre tufe se lățeau mari pete negre. Treptat, mărăcinii au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vorbești așa: "Degetul meu cel mic va fi mai gros decît coapsele tatălui meu. 11. Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu vi-l voi face și mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane." 12. Ieroboam și tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum zisese împăratul: "Întoarceți-vă la mine peste trei zile!" 13. Împăratul a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
poporului. A lăsat sfatul pe care i-l dăduseră bătrînii 14. și le-a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: "Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face și mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane." 15. Astfel împăratul n-a ascultat pe popor, căci lucrul acesta a fost cîrmuit de Domnul, în vederea împlinirii cuvîntului, pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
chit că adeseori ipocrită, în esență) a relațiilor interumane. Faptul că trenurile, autobu zele și tramvaiele vin nesmintit la ora anunțată pe tabelele din stație. Că toată lumea respectă legile circu lației, pe trotuar ca și pe carosabil, pe pistele pentru bici clete, în parcuri și-n magazine. Că-n halucinanta aglomerație a gării din Amsterdam, cu mii de tălpi, trolere și rucsaci pe metrul pătrat, nimeni nu calcă pe nimeni pe bătă turi, nu înghiontește, nu agasează, nu împiedică, nu brus
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mers. Avea un suflet minunat dincolo de nervi și tracasări. La 1 octombrie s-a eliberat un post la Spasca, o comună din partea de est a județului, spre hotarul cu județul Cetatea Albă. Urcă-te Costică la bampor și dă-i bici până la Chilia Nouă și-apoi cu telegarii până la Spasca. Două zile de drum, amintirea ca un fum. Directorul școlii era învățătorul Ignatie Maximovici Cravcenco, un om bun, blând, nu prea tare în cunoștințe pedagogice. Doamna Cravcenco o femeie minunată și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
noapte, o îmbrățișare neîntreruptă, o înflăcărare și o bucurie mereu înviate, și asta cinci ani în șir, după care, moartea. Dar, vai! Atunci ― nu-i așa? ― în lipsa logodnei sau a dragostei neîntrerupte, va fi căsătoria brutală, cu puterea și cu biciul. Esențialul e ca totul să devină simplu, ca pentru copii, ca fiecare act să fie comandat, ca binele și răul să fie arătate în chip arbitrar, deci evident. Întrucât mă privește, sunt de acord cu toate acestea, așa, sicilian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
adunate cu peria de păr de cămilă de prin rosturile pietrelor din pardoseală. Le alinta cu temeinicie, literă lângă literă, cuvânt lângă cuvânt, ca o coloană a infinitului, și frazele, de cele mai multe ori scurte și simple, ca o șfichiuire de bici, le citea la lumina jarului din lemn de trandafir negru și de trandafir roșu pe care, când jarul era mai încins, arunca, așa într-o doară, câteva rămurele de trandafir galben și de lemn de mesteacăn.” „Și dacă întreaga și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]