7,814 matches
-
al revistei. Tema ei e grija pentru flori, îndemnul de a face bine în loc de rău: "Mititica secătură,/ Vru să smulgă o răsură./ Ce pe loc s-a scuturat,/ Daca-ar fi lăsat-o-n pace/, Să trăiască-ar fi urmat,/ Biata floare de răsură.// Mititica secătură,/ Nu strica ce nu poți face!" Chiar dacă nu avem la îndemîna decît opt poezii din cele publicate de Al. Macedonski în volumul său Din viața copilărească, ne putem face lesne o imagine despre conținutul acestuia
O enigmă dezlegată by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/7850_a_9175]
-
de Medicină, așa s-au dus nenumăratele busturi bărboase ale clasicilor fericirii pe pămînt, coclite prin parcuri și prin grădini publice, așa s-a dus și statuia lui Lenin din fața Casei Scânteii și tot așa era s-o pățească și bietul Dobrogeanu Gherea, asimilat și el, prin lectură înfierbîntată, grupului de întemeietori. Moartea (sau numai criogenizarea) simbolurilor comuniste a reactivat memoria de grup și disponibilitatea spațiului public, ceea ce a făcut ca, imediat după 1990, fie să se reinstaleze vechile monumente, cazul
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
comitete, fundații, asociații, parohii, prieteni, neamuri etc., dar, nota bene, majoritatea provenind din structuri militare, au pornit galopul apocaliptic al ridicării de monumente. Ce a ieșit din această cavalcadă, e foarte ușor de văzut și astăzi. Nu există colțișor în biata noastră țărișoară, în care să nu se ițească vreun bust de erou civilizator cu bătaie județeană, dacă nu cumva chiar comunală, vreun cavaler, vreo cruce - impozantă ca dimensiuni și catastrofală ca proporții -, vreun cărturar în exercițiul funcțiunii, vreun insurgent romantic
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
început. Așa sînt Vasilescu-Lumînărarul la Camil Petrescu sau, la Hortensia Papadat-Bengescu, Făinăreasa Ada Razu, devenită prin căsătorie, mă rog, prințesă. Sînt cîteva opere literare care au ca titlu porecla personajului central. Între ele Omul cu mîrțoaga de G. Ciprian și Bietul Ioanide. În acest din urmă roman, G. Călinescu creează personaje cu porecle mai sofisticate. Trei intelectuali care formează un grup sînt numiți Cei trei dioscuri, unul dintre ei, Hagienuș, gonit periodic de copiii săi, e zis Regele Lear, iar Ioanei
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
spus cuvântul și copilă care luase notă 9 la simulare la limba română a ajuns să ia doar 6 (restul notelor sunt mai mari). Trecuseră săptămâni în care a așteptat cu sufletul la gură o veste de dreptate. Mă sună biată să mama, om simplu și tare bun, mă sună timid o dată la două-trei zile să mă întrebe dacă am vreo veste. N-a avut niciun cuvânt rău de spus despre nimeni. În toată această perioadă de frământări n-a țipat
Oana Stancu, mesaj pentru un procuror. "Nu ameninț" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78837_a_80162]
-
-mi placă, aveam un sentiment de bucurie nedefinită, de împlinire, la terminarea ritualului. Era apoi lumea de la Clinici, majoritatea, dar și din zona aceea de case vechi, vile, grădini, lume care mi se părea prietenoasă, de vreme ce vorbea cu mine, un biet puști firav... O lecție de trăire creștină nu o pot uita. Fusesem îndemnat de mama să dau unui calic o monedă, la ieșirea din biserica amintită, spunându-mi mama că Domnul răsplătește infinit darul nostru, cât de mic. Am făcut
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
Papuc, studenți la Filologia clujeană, care-i fac o vizită poetului marginalizat, atacat urât de Beniuc, dar care poet prețuit începea să publice din nou, traduceri, poeme, în revista ,,Steaua", condusă de Baconsky, apoi de Aurel Rău. Eu eram un biet elev timid, atunci, un copilandru de treisprezece ani, scriam de prin '60, cu oarecare ecou la concursurile elevilor, o poezie destul de modernă, cred, dar naivă, oarecum, un fel de laudă a ploilor cotropind ca o armie, zale, ropot , orașul, sau
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
și, mai ales, este. Fără ea, mecanismul lumii s-ar bloca, iar femeia de paradă, care doar anunță Apocalipsa, dar nu are nici un remediu la îndemînă, nici măcar pe acela al fertilității, n-ar fi decît ceea ce este de fapt - o biată fisură în anticamera vidului. Î: Credeți că femeile pot manipula, în general, bărbații? R: Și în general, și în particular. Pentru că bărbații, infantili și eroici, așa cum sînt ei, pe lîngă multe deficiențe pasabile, au și una impardonabilă: absența instinctului de
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
mai salva ceva din rosturile și idealurile Legiunii. Ea a continuat să existe - mai există și azi -, în ireconciliabile dispute între simiști și gârnețiști. Speranța, ca să parafrazez titlul cărții lui Palaghiță, în reînvierea României, prin Garda de Fier, e o biată iluzie, nutrită de nostalgici cărora li s-a oprit ceasul. Nu altul este destinul nostalgiei grupărilor legionare înființate în România postdecembristă. Mișcarea legionară este un fenomen politico-ideologic interbelic și rostul lui a fost definitiv fixat în lunile dintre septembrie 1940
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
ieșim pe piața internațională cu opere viabile. Orice editor străin cu gust ți-ar râde în nas dacă i-ai propune un astfel de text pe post de "capodoperă." Mult-lăudata valoare "documentară", supraevaluatele fragmente de "psihologie socială și morală" sunt biete accesorii eseistice fie și prin comparație cu ultrabanalul Sfârșit de veac în București al lui Ion Marin Sadoveanu. Fără să aibă pretenția vreunei "structuri secrete", acuratețea reconstituirii și varietatea tipologiei îl fac pe I. M. Sadoveanu măcar lizibil, dacă nu
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
și insolent. Siluetei vagi de idol neolitic, cu o carnație rozalie, abia extrasă din galantarul paradiziac, i-a luat locul chipul emaciat, mascat și emasculat al rockerului, scheletul grafic al șablonului de pe ziduri, corpurile plăpînde, asexuate și anorexice ale unor biete făpturi, inițial feminine, abia extrase și ele de prin lagărele modelingului. Întîlnirea șevaletului cu șablonul, a culorilor Talens cu printul supradimensionat, a transcendenței subînțelese cu porcăria frustă și chemarea magică a rutului anonim și a erecțiilor gratuite și triste, generează
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
București, țipă, excitata la culme, îi spune: - Am chef de...! - Ai puțină răbdare, într-un sfert de oră ajungem la mine și o facem! - Nu, eu acum vreau! Dacă nu o facem acum pe loc, urlu, tip, sar din mers! Bietul om, ce să facă? Oprește mașină, o salța pe cric, bagă o pătură sub mașină și încep dezbaterile. Deodată se simte bătut pe umăr. - Ce vrei, dom'le, nu vezi că am treaba? Bătaia pe umăr se repetă. Cînd se
BANCUL ZILEI: Băsescu şi copilul () [Corola-journal/Journalistic/68597_a_69922]
-
li se oferă nici vreo șansă de care să profite, nici vreo lume în care să se refugieze. Rămân undeva între. Singurul dintre ei care creează iluzia că riscă totul (în excepționala Mașină de amintiri) e, la urma urmelor, un biet bovaric. Ce i s-ar putea reproșa volumului e, din când în când, excesul de stil. Se întâmplă prea puține înăuntrul prozelor și prea multe la suprafața lor. Câteva secvențe întregi din În arșița ploii sunt în acest sens ilustrative
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
două „crize" merg mînă în mînă. Ne-am pierdut - undeva, în negura tranziției - specialiștii. Domnul Emil Constantinescu promitea, la un moment dat, că ar avea Domnia-Sa, sub manta, vreo cincisprezece mii, dar remarca respectivă s-a dovedit repede un biet slogan electoral. Din păcate, situația nu lasă loc pentru glumă. La început, se stinge interesul pentru specializarea autentică, mai tîrziu, se eterizează specialiștii, pentru ca, în final, să dispară domenii întregi. Abia atunci s-ar putea simți -suficient de pregnant - izul
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
dovadă în acest sens, Damaschin a declarat în emisiunea Acces direct, că și Anna Lesko ar fi fost agățată de milionar într-un bar de striptease. "Monica, chiar el a recunoscut, i-a fost adusă direct acasă de la Bacău, și biata fată n-a mai avut autobuz să se întoarcă. Pe Anna Lesko a cumpărat-o direct de la bară!", a mai spus acesta. Înainte să "ardă în flăcări" alături de Iri, focoasa moldoveancă s-ar fi iubit cu un alt bărbat controversat
Dinu Damaschin: Irinel Columbeanu a cumpărat-o pe Anna Lesko de la bară () [Corola-journal/Journalistic/68836_a_70161]
-
tot ce-mi va sta în putință / să nu intru și eu în afacerea asta cu cîntec. / Viața mea e un început de boicot. / Voi boicota de acum înainte istoria. Mortificarea vieții / de dragul formelor moarte. Creierele presate / ca niște ierburi. Biete insecte prinse în ace / între coperțile unor uriașe dosare. / Dosarele secrete ale istoriei. / Se inventează o formă legală de a ucide un om - / sau cîteva milioane, ce mai contează? - / apoi își mai dau viața cîteva milioane de oameni / să găsească
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
îndurare, Luminăția Voastră. Știm cât ați pătimit, că era chiar să vă luați viața cu mâna Voastră pentru ofensa adusă... Dați-ne un domn cuminte, că prostimea știți cum e... Noi nu vrem să vă mai aducem supărări. Suntem niște bieți creștini cu frica lui Dumnezeu, admiratori ai Geniului Cuceritor, — ai Voștri prea plecați robi, ascultători. (INDESCIFRABILI) Post-scriptum. Pe Hamza, vestitul Vostru ghenerar, tras în țeapă, l-am îngropat după datina noastră ortodoxă, alta neavând, deocamdată. Muierile noastre miloase l-au
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]
-
lume de femei. Mame, gospodine mai avîntate sau mai așezate. Ele pun la cale prima în-scenare și emoționantă este aici chiar relația cu teatru ca nou concept. Ca un obiect ciudat, care intră brusc în viața cotidiană și pașnică a bietelor femei dintr-o comunitate rurală. Costumele, înfățișarea ni le arată ca atare. Sigur că intuiția funcționează, la unele mai mult și mai iute, la altele mai încet sau deloc, și se prind de mirajul puterii pe care ideea de spectacol
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
Vorbe, vorbe, vorbe. Fără idei, fără mesaj, o avalanșă de cuvinte și expresii bombastice, prețioase, pline de non-sens, de normalitate. Exact ca astăzi, la televizor, în presă, la catedră - de orice fel - o enormă bătaie de joc cu „ștaif" față de biata limbă română. O clasă de studenți este de data aceasta trupa de meșteșugari. Gutman, Profesorul lor. Parcă de data asta nu prea mă umflă rîsul... nimic nu face sens. Nici ce, nici cum vorbesc, nici ce fel de teatru propun
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
pot salva națiunea?... Și iată, cum era și de așteptat, telefoanele producătoare de minuni „Acum și în Moldova" sunt trâmbițate și pe toate canalele noastre. Ce-i drept, debutul inundației de testosteron în Moldova a început cu un rateu: un biet cetățean, luând drept literă de evanghelie ciripitul frumoaselor reclama-gioaice, după ce-a intrat în serioase datorii (în euro!) apare la televizor ca să se plângă că miracolul promis n-a avut loc, și cere să i se întoarcă banii, lucru refuzat
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
rezistă, dar după unsprezece luni mă duc undeva departe de oraș, să iau lecții de lene, dela piatra asta, dela copacul ăsta." (p. 64). Își construiește, bruscîndu-i pe ceilalți, un paradis artizanal. Un acvariu, imagine obsedantă a modernității, pe care bietul navigator pe mări străine îl crede o navă. Acolo, se mulțumește, contaminîndu-i și pe ceilalți, cu clipele unei fericiri controlate. Fericirea eroilor Decameronuluie o îndrăzneală, fericirea izolaților moderni e un experiment. Poveștile lor nu mai sînt făcute să țină, nici
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
călători, care caută pensiunea, fără să știe de cabala care s-a născut între timp, arată cît țin participanții fie și la amintirea acestui experiment neproiectat să dureze. Cei doi sînt excluși, cu variante de rezervă, de „picații din lună", bieți funcționari care-și apără porția de lene. Partea de umbră, aceea pe care Ștefan nu i-o găsește, dintru început, Corinei. Caută, toți, variante improbabile de-a prelungi vacanța. Bogoiu închipuie de-a dreptul un falanster: el, Ștefan, Jef și
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
micul roman, trăia în orizontul misterios al mai multor femei. După niște ani, trei bărbați își descoperă personalități îngropate, lepădate piei de tinerețe, în secretele unei singure femei. Nedezvăluite, fiindcă doar mincinoasele mistere dau ștaif unei existențe, altminteri, anodine: „un biet om fără mister", spune Corina despre închipuitul iubit de la Civita Vechia. Întîmplător, sau nu, c-ul care lipsește din Vecchia e aceeași literă pe care i-o adaugă Ștefan Valeriu, acela nesuferit, din primul act, în occupe-ul cu care-l
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
n-au dispărut razele unei delicate așteptări. E o inadaptare printr-un soi de smerenie laică. Între rememorări vag dureroase și nădejdi impalidate, d-sa se supune minorelor fatalități ale cotidianului: "Și mîinile cărunte îmi sunt / chiar și pașii / o biată femeie tresărind / sub vîntul hohotitor al Dobrogei / în locuri unde-am supt / sucul roșu al rodiei / cu gust de pămînt / mereu așteptînd să se întîmple ceva / norul să picure ceară / vindecătoare/ epavele să învie cernite din sufletul / morților / polenul să
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
inimă rea, sau supraviețuind înrăindu-se. Ori consolîndu-se, mai degrabă, cu gîndul că prea puțin contează, într-o societate care nu mai aude nimic, vocea nebunului care spune adevărul. În definitiv, "hai, linișteș-te-te, la urma urmei sunt și eu un biet câine." Care meditează, că ce să facă. Adică, nu mușcă.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]