2,247 matches
-
prima Împărtășanie din viața lor și unii simțeau că li se moaie picioarele. Soții Lastarria, fericiți alături de Susan și Juan Lucas, Își aminteau emoționați prima Împărtășanie a lui Pipo și Rafaelito și-l năpădiră cu o sumedenie de recomandări pe bietul Julius. Roșcova se apropie tocmai atunci pentru a-i lua pe copii cu autobuzul; Gumersindo Quiñones Îi aștepta așezat la volan, ca să-i mîngîie duios pe creștet cînd treceau prin dreptul lui. Julius simți mîna uriașă și ochii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și pipăindu-și mereu burțile goale, doar-doar s-o petrece vreo transformare, căci sfînta anafură trebuia să fi ajuns În stomac. Fotografii Îi orbeau necontenit cu flash-urile și călugărițele treceau mereu prin spatele lor mîngîindu-i pe creștet cu dragoste, bieții de ei se pregăteau sufletește să se ia de mînă și să urce la cer Împreună. Apariția lui Morales cu un ibric uriaș din care Începu să le toarne cacao fierbinte Îi făcu să se Întoarcă puțintel pe pămînt. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să se pună cu burta pe carte și să Învețe bine englezește, fiindcă pleca să facă tot agronomia la o universitate din Statele Unite. Îl trimeteau mai devreme, de altfel, ca să se poată aclimatiza și să se simtă În largul lui. Bietul de el se ruga să-l mai lase cîteva săptămîni la Lima ca să se bucure de vacanța de vară la Herradura sau la Ancón, dar Juan Lucas l-a convins că era mai bine să ajungă cît mai repede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi primise atît de bine cînd fuseseră la Londra. Baby sosi tocmai la ora ceaiului și Susan Îl sună pe Celso să aducă tava și măsuța pentru bolnavi. Majordomul-casier apăru numaidecît cu tot ce trebuia pentru ca serviciul să fie impecabil. Bietul de el era puțintel intimidat Întotdeauna cînd intra În dormitorul doamnei, pășea În vîrful picioarelor și părea neîndemînatic. Dar Baby Richardson consideră că era un competent butler și Întrebă dacă era un indigen pur. Apoi aprecie Îndată că pîinea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd erau culegători... cuvîntul e delicios... culegători. Trăiau În niște maghernițe Îngrozitoare În comparație cu grajdurile. — Iartă-mă, Susan, dar eu cred că exagerezi... — Juan Lucas, iubitule, tu nu știi nimic din toate astea, pentru tine singurii oameni săraci de pe lume sînt bieții caddies de la golf; și de fapt ăștia sînt niște șmecheri, darling; ăștia-s niște pușlamale, nu sînt oameni nevoiași; crede-mă, darling, fii sincer și recunoaște că nu știi nimic... — Bobby! Julius! Veniți Încoace o clipă! Asculta-ți-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nebunie la parcare, adăugă: apropie-te cît poți de mult de Arenă; o să-ți arăt Îndată la ce tribună sîntem, ca să ne aștepți la ieșire; Încearcă să nu parchezi prea aproape, ca să nu-ți fie pe urmă greu să ieși“. Bietul Carlos nu-și desprindea privirea de la automobilul pe care-l avea Înainte, domnul era În stare să-l bage În pușcărie cu graba lui. Mercedesul ajungea astfel În cartierul Bajo el Puente și bietul Carlos ocolea cu Îndemînare lumea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fie pe urmă greu să ieși“. Bietul Carlos nu-și desprindea privirea de la automobilul pe care-l avea Înainte, domnul era În stare să-l bage În pușcărie cu graba lui. Mercedesul ajungea astfel În cartierul Bajo el Puente și bietul Carlos ocolea cu Îndemînare lumea care nu se ferea decît În ultima clipă, de parcă mașina ar fi fost taurul cu care se luau la luptă, bărbați care traversau piața Îndreptîndu-se spre Arenă sau care voiau doar să facă pe grozavii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În după-amiaza aceea de față cu maică-sa. Julius era și el nedumerit, ba chiar se gîndea că e un păcat să Înjuri, dar Îl atrăgea mai mult spectacolul nebunesc din fața Arenei În duminica aceea Însorită; era puțin cam speriat bietul de el și Susan pesemne că și-a dat seama, cu toate că purta ochelari de soare și se gîndea tot timpul la un pahar de coca-cola rece, fiindcă Îl luă În brațe și-i spuse abia șoptit la ureche: „Treci prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rîs lui Susan și Îi punea Încă un cub de gheață În pahar amintindu-și de gluma formidabilă pe care i-o spusese cu adevărat rotofeiul cînd Îl condusese pînă la apartamentul lui, În drum spre casă. Îl lăsase pe bietul Romero lac de sudoare de atîtea gustări pipărate și băuturi tari cîte dăduse pe gît la barul Cuneo. De la sudoare au ajuns la căzi, care, după formă, numai căzi nu păreau și plăcile de faianță transformau apa Într-un petec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse nimic lui Juan Lucas, dar era foarte Îngrijorată cînd plecară la clubul de golf. Ultimele săptămîni ale anului școlar Julius le petrecu repetînd preludiul de Chopin pentru serbarea de sfîrșit de an, cînd se Împărțeau premiile. Era destul de preocupat bietul de el, fiindcă s-ar fi putut să iasă primul din clasă și asta i-ar fi creat faima de tocilar nesuferit. Și pe urmă Lange, un coleg pe jumătate neamț și cam fudul, l-ar fi urît pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu pielea albă și de indigen civilizat În același timp. În orice caz, pruncul Iisus sau Președintele Republicii pentru Păsărică, fiindcă o Îmbrînci cît colo pe Arminda și se duse glonț la el ca să-l copleșească de triluri și mîngîieri. Bietul de el rărmăsese Încremenit În mijlocul autobuzului și Încerca să facă pe toată lumea să creadă că Încă nu-și dăduse seama de nimic; se Întorsese cu spatele la Păsărică și se prefăcea că nu simte mîna ei care-l mîngîia pe creștetul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd ea Întindea brațul cu capul micșorat atîrnînd de cîteva fire de păr și se uita la el și apoi Îl așeza pe creștetul băieților lui Altamira. Dar pe ei nu i-a amuzat de loc scamatoria asta; au Înțeles bieții de ei că În seara aceea o să rămînă cu buzele umflate, tocmai acum, cînd fratele lor mai mare plecase și-o lăsase singură pe suedeză; au Înțeles și au plecat spre bucătărie, cu gîndul să mai bea puțin whisky feriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la cămașă și-l roti de jur Împrejur de parcă n-ar mai fi suportat nici o secundă mai mult nici căldura, nici cravata, nici nimic și În cele din urmă Îi spuse „neee“ suflînd un curent de aer fierbinte În nasul bietului Lastarria, care stătea acolo parcă de un ceas cu tabachera de aur În mînă și nu mai avea cui oferi țigări, fiindcă Lizandro Albaniles și Cocotero Tellagorri se alăturaseră altui grup și medicul Îi interzisese categoric Finitei să fumeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tutun i se lipeau de buze, Lalo Bello parcă uitase unde se află și - să nu-ți vină să crezi - Începu să scuipe fire de tutun care ar fi putut să nimerească pe reverul englezesc al costumului de comandă al bietului Juan Lastarria, care avu ideea strălucită de a se apăra aprinzîndu-i țigara cu bricheta lui de aur la fel ca a lui Juan Lucas. Fericit că-i venise ideea asta, Lastarria Întinse brațul la capătul căruia se iveau manșeta perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai dădea drumul, se pare că Lalo avea mania de a Învîrti țigara Între buze și de a-și aprinde țigara la nesfîrșit, fiindcă tutunul se scuturase, era foarte afînat și el nu putea fuma cum trebuie; acum apucase mîna bietului Lastarria Într-ale lui, parcă o Învelise cu niște șervete umede și călduțe, iar celălalt, țeapăn și aproape spînzurat În aer, zîmbind strîmb și parcă spunînd dă-mi drumul odată, fiindcă ceva mai Încolo premierul Îi săruta mîna lui Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Într-o clipă, În sfîrșit, Lalo Bello se dezumflă În norul cald al primului și imensului fum pe care-l trase În piept și se ascunse furios În spatele norului de fum fiindcă mătușa lui Îl certase din pricina articolului, iar bietul Lastarria nici nu se mai vedea prin perdeaua aceea de fum Înăbușitor și pe Lalo Bello Îl apucă un atac Îngrozitor de tuse. CÎnd răsună din nou muzica pentru Lastarria și apărură iarăși invitații În patio, istoricul cel gras se mutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bătaie străinului. Acum cîteva zile Carmincha i-a spus lui Pepe că de ce nu face și el un salt mortal ca străinul, stricata dracului, Carmincha asta e aproape o tîrfă, maică-sa e divorțată, ce să mai lungime vorba, pe bietul Pepe e În stare să-l Împodobească Într-o bună zi cu niște coarne ca de cerb și ei nu voiau să aibă Încornorați În cartier, să ne păstrăm faima, băieți, trebuie să stea de vorbă cu Pepe și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
despre care ei vorbeau cînd se făcea Întuneric și erau singuri... „Du-te la băieții care stau acolo și spune-le să-mi dea o țigară“, Îi spuse neisprăvitul de Manolo, fără să se gîndească la ce putea să pățească bietul Julius din cauza lui, din cauza derbedeilor din cartierul Marconi. Julius, care era pentru prima dată Îndrăgostit lulea de o fată care nu era nici de vîrsta Cinthiei, nici de vîrsta maică-sii, nu pricepu În primul moment ce-i cerea Manolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pus la punct dinainte, dar toate astea se petreceau sub apă, nu afară, În jurul piscinei, unde Luque cît pe-aici să uite de legea cartierului și Începuse să-și scoată cămașa ca să sară În apă și să-l caute pe bietul străin, care, lăsînd la o parte salturile mortale, părea un băiat cumsecade. O femeie strigă Înălțîndu-și ochii spre cer: „Dar faceți ceva, pentru Dumnezeu!“ și Luque uitase complet de legea cartierului, cînd deodată se auzi țipătul isteric și ascuțit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
colegi și lîngă ușa care dădea În curtea mare a școlii se repeta veșnica scenă a celor care veneau pentru prima dată la școală și nu voiau să rămînă pentru nimic În lume. „Vreau la mămica! Vreau la mămica!“, strigau bieții de ei, ți se rupea inima cînd Îi vedeai cu uniformele impecabile și cu gulerașele albe scrobite care-i supărau foarte tare la Început și cu cît plîngeau și mișcau gîtul mai mult, cu atît Îi rodea mai rău gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nicăieri, avea timp berechet la dispoziție pentru familie, pentru copii, pentru educație și așa mai departe. Cum ar putea să mintă!... Să mintă Într-o chestiune atît de gravă?... Să mintă Într-o chestiune de filiație? L-au Încuiat pe bietul Julius cu cuvîntul filiație. Suna important. Suna adevărat. Nu poți minți Într-o chestiune de filiație, ce Înseamnă filiație? Juan Lucas băgă de seamă că e impresionat și impresionabil. — Codul penal pedepsește aspru pe cei care mint În chestiuni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult și o să i se desprindă mandibula și ce-o să se facă el acolo, În fundul acelei case, sau bloc, sau șir nesfîrșit de camere? Trebuia s-o Întrebe odată pe mămica ce era cu căsoaia unde era Academia de muzică. Bietul Julius trebuia să se grăbească cu răspunsul, fiindcă Frau Proserpina avea să-și piardă din nou răbdarea, ce să-i spună?, cu măicuța el nu făcuse nimic care să se cheme solfegii, măicuța Îi desenase cheile cu codițele lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
De altfel pianele de la Frau Proserpina nu miroseau decît a mucegai și ea nu-i arăta nici cea mai mică afecțiune și nu-i zîmbea niciodată și nu se necăjea cînd el greșea, pe scurt, dacă lucrurile mergeau tot așa bietul Julius Își pierdea tot talentul și cel mai mult se va bucura de asta Juan Lucas, care habar n-avea de muzică, În afară de discurile la modă și instalațiile stereofonice cele mai perfecționate. „Să n-aud de artiști În familie, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
niște femei pe cinste pe Arequipa, Îi spuse și adăugă: hai s-o căutăm pe Merceditas pe care am parcat-o În colț. Domnia lui Sánchez Concha n-a ținut mai mult decît ține o floare. Încă nu se obișnuise bietul de el cu gîndul că e cel mai mare și mai puternic dintre toți, cînd Într-o dimineață, În mijlocul orei de engleză, se deschise ușa clasei și apăru maica stareță Însoțită de un băiat nou care se uită la toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
deloc la așa ceva, cînd deodată se trezi cu o spadă de lemn În piept. ZÎmbi furios și grăsanul Îi răspunse rîzÎnd fericit. „Un nou mușteriu pentru dueluri“, s-o fi gîndit el, dar Fernandito Îl privea atît de insistent, Încît bietul Martinto Începu să oscileze Între sînt un copil fericit și problema răului În lume. Fernandito era furios foc și zîmbetul lui Îl făcu pînă și pe grăsanul Martinto să-și dea seama că ceva nu e În regulă, deodată observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]