14,229 matches
-
judecătorului, acesta își reîncepu pledoaria: - Onorată instanță, putem noi să ne opunem voinței celor doi copii? Ei au dat de fapt verdictul, care nu poate să-l conteste nici o lege. Părerea mea este că acest proces trebuie să înceteze spre binele ambelor familii, dar mai ales spre fericirea acestor copii. Nu se cuvine, nu avem dreptul legitim de a le schilodi copilăria, tinerețea lor exuberantă. De altfel, dacă stăm bine și ne gândim, printr-o hotărâre deliberată le frânăm evoluția lor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a mă plânge. Ina îi ceru cu insistență: - Nu te grăbi, Vișinel, niciodată graba nu a dat roade. Mai gândește-te, mai reflectează...Tu știi că noi te iubim cu inima, cu sufletul, cu întreaga ființă și îți vrem numai binele. Te arunci în vâltoarea vieții ca într-o apă mare și tu nu știi încă să înoți, Vișinel, dragule! - Nevoia o să mă învețe! Am să dau și din mâini și din picioare... - Crezi tu că așa te poți menține la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
uimitoare. Cu eleganță-și țin azi semeția Cei Trei Ierarhi, dar și Mitropolia Și Parcul din Copou cu vechiul tei, Bojdeuca ori Muzeul Dosoftei. Iar la Palat e Ștefan domnitorul Și Lui, dar și lui Cuza-i dăm onorul! Răul și binele Realitatea existențială e guvernată de doi antagoniști, care au la bază teoria relativității, a coincidenței și a haosului spiritualității umane, în lupta acerbă și contradictorie de interese fundamentale opuse. Urmare a acestei confruntări rezultă procesul de dezvoltare, care de preferință
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care au la bază teoria relativității, a coincidenței și a haosului spiritualității umane, în lupta acerbă și contradictorie de interese fundamentale opuse. Urmare a acestei confruntări rezultă procesul de dezvoltare, care de preferință ar fi să se încheie cu victoria binelui. Dar nu întotdeauna înving forțele cunoașterii și ale gândirii logice, adică ale rațiunii, ce stabilesc în chip obiectiv interpretarea fenomenelor și proceselor în conformitate cu adevărul. Societatea, în general, face eforturi permanente de a-și ajuta indivizii cei răi, sau pe cei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
prostie sau necunoaștere, iar dacă nu am fi iertători și credincioși în Dumnezeu, planeta ar fi pustiită de războaie civile și calamități. Nimeni pe lume nu s-a născut în întregime bun sau rău, în proporții diferite avem în noi binele sau răul. Binele este catalogat un fapt banal, omenesc, totuși uitat repede, care uneori ți se poate întoarce, conform zicalei: „bine faci, bine găsești”. Răul este omniprezent și ușor detectabil în jurul nostru, ca un fenomen necesar, eu laș denumi cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
iar dacă nu am fi iertători și credincioși în Dumnezeu, planeta ar fi pustiită de războaie civile și calamități. Nimeni pe lume nu s-a născut în întregime bun sau rău, în proporții diferite avem în noi binele sau răul. Binele este catalogat un fapt banal, omenesc, totuși uitat repede, care uneori ți se poate întoarce, conform zicalei: „bine faci, bine găsești”. Răul este omniprezent și ușor detectabil în jurul nostru, ca un fenomen necesar, eu laș denumi cu mâhnire „răul româno-român
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
media vede totul numai în competiție îcel mai bun, mai mare, mai grozav) și promovează lucrurile anodine. Noroc cu alfabetizarea de masă prin internet îdigitală), ce dezvoltă imaginația creatoare și lărgește mult orizontul cunoașterii. Toți factorii de putere, slujitori ai binelui, ar trebui să înțeleagă că numai cultura și creația spirituală ne mențin în istorie. Noi, muritorii de rând, care purtăm pe umeri povara grea a existenței, ne înarmăm singuri cu speranță și încredere în forțele noastre, stare de fapt ilustrată
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
am zâmbit afabil și m-am Îndreptat spre masa noastră. Era liberă. M-am așezat tăcut și imediat mi s-a adus paharul de gin tămăduitor. Țineam capul În piept privind lichidul incolor, ale cărui Înghițituri Îmi făceau un mare bine. Îmi dezlega așa de frumos limba (ah, limbuța Lolei!) și mă Înlocuia Întotdeauna cu un altul. Mult mai bun. Mult mai sigur pe el. Mult mai... perfect. O umbră dulce Îmi mângâie mâinile. Inima Îmi zvâcni cu putere. Am ridicat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
crește, trebuie să ai mai multă grijă de ea. La vârsta ei, o poate aștepta la fiecare colț de stradă câte o capcană. Poate sunt eu prea severă, își spunea ea adesea, dar cine, mai mult ca mine, îi vrea binele!? Ea ca mamă trebuie să o îndrume, să o sfătuiască cum să pășească pe drumul cel bun, să-și găsească o profesie onorabilă care, în același timp, să-i asigure o existență rezonabilă. Erau gânduri pe care și le repeta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
zecilor de fete, tot niște gâsculițe ca și ea. Așa ajunsese: prințesă! Râse amar. Bănuia că acest tânăr certat cu legea le produsese la multe ființe răni care, în unele cazuri, nu se puteau cicatriza toată viața. - Fiecare rău cu binele lui, conchise Ina. Tot așa de bine puteam fi eu în locul tău, pentru că trebuie să recunosc, nu sunt mai școlită ca tine în ale amorului. - Poate da, poate nu, dar mai mult ca sigur nu, fiindcă tu ai capul mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să fie al tău, va fi al tău, vei vedea, va veni și ziua aceea... Nu se poate să nu vină. Socotește acest fapt care te-a umplut de obidă și te-a rănit, ca trecător. Fiecare rău însă are binele lui. Frumoasă ești, deșteaptă ești, ai un serviciu onorabil... - Dacă eram deșteaptă, cum spui tu, Alex era al meu, așa... - Și acuma ce ai de gând? - Nu știu. Deocamdată bolesc. Mă apasă ceva nedefinit aici, și-i arătă mamei sale
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a înzestrat-o pentru a trece peste multe obstacole pe care vitregiile vieții le pun în calea oamenilor. Olga trebuia scoasă la un liman de liniște, ca singură să discearnă, cu toată maturitatea, și să aibă tăria de a separa binele de rău, frumosul de urât, lumina de întuneric. Și mama, deși nu avea nici un chef de împletit, își luă lucrul - un pulover început cu mult timp în urmă - și se așeză pe un scaun lângă patul fetei pentru a-i
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ea este, spune Immanuel Kant, singura dintre toate Ideile rațiunii, a cărei posibilitate o cunoaștem. Celelalte două postulate ale rațiunii practice sunt nemurirea sufletului și existența lui Dumnezeu. „Ele sunt condiția de posibilitate nu ale legii morale Însăși, ci ale Binelui Suveran, adică ale valorii supreme a vieții morale, care constă În unirea virtuții cu fericirea”. Dar, numai prin conceptul libertății capătă valabilitate și aceste două postulate. Astfel, rațiunea practică este cea care restabilește libertatea, nemurirea și existența lui Dumnezeu, asupra
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
considerate În calitate de valori superioare, atât pe planul cunoașterii cât și pe plan etic. Kant avea totuși Înțelegerea dialectică, conform căreia răul moral are ca proprietate faptul de a și fi sieși contrar și autoanihilant, făcând totodată loc principiului moral al binelui, chiar dacă „prin progrese Încete”. Immanuel Kant găsea că În relația dintre morală și politică, o Împăcare este totuși posibilă, că ele pot concorda conform noțiunii transcendentale a dreptului public. El se Întemeia pe așanumita „formulă transcendentală a dreptului public”, după
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În care legea morală nu mai este pur și simplu formă apriorică, ci este principial Înrădăcinată În viață. În argumentarea mai realistă a filosofului neokantian tema eticii este o temă dublă: ea trebuie să determine mai Întâi „Scopul vieții sau binele suprem” (das höchste Gut); apoi, căile și mijloacele atingerii acesteia. Prima este tema doctrinei bunurilor (Güterlehre), a doua este „doctrina virtuții și a datoriei”. Conținutul eticii Îl constituie normele etice, care, ca și la Kant, se deosebesc de legile naturii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
datoriei. Referindu-se la valoarea datoriei, Kant socotea că dacă o acțiune a cuiva este conformă datoriei, și nu unui interes Îngust sau „scopurilor Înclinației”, ea arată că Însăși „valoarea caracterului, care este morală și incomparabil supremă, anume să facă binele (!), rezidă nu În Înclinație, ci să-l facă din datorie”. Conceptul de libertate este cheia pentru explicarea autonomiei voinței; libertatea trebuie să fie presupusă ca proprietate a voințelor tuturor ființelor raționale; ea arată cum este posibil un imperativ categoric. Kant
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
contingentul). De aceea, Paulsen va opta, cu toată seriozitatea filosofică, pentru Aristotel din Etica nicomahică, În care Stagiritul Întemeia: „Datoria” de a fi fericit. Trebuie reamintit că problema fundamentală a eticii aristotelice gravitează În jurul naturii și mijloacelor de realizare a Binelui Suprem, instituit ca scop abscolut, spre care tinde totul. Să mai adăugăm că nu este vorba de Binele În sine, abstract și transcendent, preferat de Școala platonică, prin a cărui analiză critică Aristotel Își definește poziția, ci de binele realizabil
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Întemeia: „Datoria” de a fi fericit. Trebuie reamintit că problema fundamentală a eticii aristotelice gravitează În jurul naturii și mijloacelor de realizare a Binelui Suprem, instituit ca scop abscolut, spre care tinde totul. Să mai adăugăm că nu este vorba de Binele În sine, abstract și transcendent, preferat de Școala platonică, prin a cărui analiză critică Aristotel Își definește poziția, ci de binele realizabil În practică, deci de un bine accesibil omului. Paulsen va fi de acord cu acest punct de vedere
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a Binelui Suprem, instituit ca scop abscolut, spre care tinde totul. Să mai adăugăm că nu este vorba de Binele În sine, abstract și transcendent, preferat de Școala platonică, prin a cărui analiză critică Aristotel Își definește poziția, ci de binele realizabil În practică, deci de un bine accesibil omului. Paulsen va fi de acord cu acest punct de vedere aristotelic, adăugându-i nota criticistă. Trebuie să reamintim mereu distincțiile aristotelice prezente la Paulsen (cum, de altfel, ele sunt prezente și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acest punct de vedere aristotelic, adăugându-i nota criticistă. Trebuie să reamintim mereu distincțiile aristotelice prezente la Paulsen (cum, de altfel, ele sunt prezente și la Kant), cum ar fi: raportul dintre stat și individ, dintre om și cetățean, dintre binele individual și cel al colectivității. Celebra definiție a omului ca „ființă socială prin natura sa” stă la baza unității dintre etică și politică. Etica este aceea care hotărăște scopul, pe care politica, dându-i statut de lege Îl pune În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
scopul: scopul urmărit și activitatea prin care este obținut sunt, cel puțin Într-o oarecare măsură, anticipate În intenție, apreciate și Încuviințate. Se pune Întrebarea: care este scopul final sau, dacă scopul realizat al voinței este numit bine, care este binele suprem spre care este Îndreptată În cele din urmă voința umană, potrivit naturii ei, binele, În care tot ce Încearcă să obțină se află În relație ca parte sau ca mijloc al acestuia? 2. a trebui - În viața umană a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
măsură, anticipate În intenție, apreciate și Încuviințate. Se pune Întrebarea: care este scopul final sau, dacă scopul realizat al voinței este numit bine, care este binele suprem spre care este Îndreptată În cele din urmă voința umană, potrivit naturii ei, binele, În care tot ce Încearcă să obțină se află În relație ca parte sau ca mijloc al acestuia? 2. a trebui - În viața umană a trebui apare ca un eveniment caracteristic și tulburător; deosebit de a vrea, așa cum este deosebit de a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este de a răspunde la Întrebările: 1. care este originea legii? 2. pe ce se sprijină valabilitatea ei? 3. care este conținutul cerințelor sale? Între aceste distincții esențiale ale filosofului neokantian se mai precizează: 1.- răspunsul la Întrebarea privind supremul bine duce la Teoria valorilor (morale, Güterlehre) 2. - orice teorie completă a vieții morale va da un răspuns ambelor Întrebări, așadar va cuprinde: a) o teorie a valorilor; b) o deontologie; 3. - se mai adaugă o teorie a virtuților, teorie despre
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
valorilor. Prin urmare, Paulsen consideră că Etica este știința valorilor care dau vieții valoare absolută, a normelor și puterilor voinței și acțiunii, pe care se sprijină realizarea acestora. De la anticii greci și până În zilele noastre ideea dominantă este aceea a Binelui suprem pentru om. Spre aceasta este Îndreptată voința ca spre o viață umană desăvârșită, o viață care duce la desfășurarea completă și activitatea tuturor predispozițiilor și forțelor umane, de cele mai multe ori a celor mai Înalte, forțele spiritual-morale ale personalității raționale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și Spencer, a psihologismului cuantificator al lui Fechner și a „psihologiei popoarelor” a lui Wundt, va da un sens particular empiric (biologic, istoric - ca adolescent, ca bărbat, ca femeie, „atenianul ca atenian”, normalul cât și patologicul etc.) definiției generale a „binelui suprem” - Paulsen asumă integral poziția etico-politică a lui Aristotel. [Vezi Etica Nicomahică, dominată de „datoria Întru fericire” (individuală și colectivă)]. Pentru concepția energetică și istorico teleologică proprie lui Paulsen, contribuția Stagiritului este „definitivă”, cum va fi și aceea a lui
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]