2,387 matches
-
trece de ciuda aceea că-i prea frumoasă pentru mine. Ester, mai mult decât oricare altă fată, mă făcea să mă simt țăran, neîndemânatic, incomod în el însuși. Am ocolit-o, cu o teamă pe care încercam să mi-o birui prin fel și fel de giumbușlucuri. Când eram cu ea și cu alții, în grup, mă simțeam liber, o dominam, uitam de toate complexele de până atunci. Rămași împreună, și căutam să rămânem cât mai mult timp împreună, mă pierdeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu care mă jucam. Trebuia să mă duc la Ester și apoi să mă întorc în toate ale mele. Știam, o simțeam, fără să o pot numi, că o forță mai grozavă decât tot ceea ce credeam eu că însemn mă biruise iarăși. Și aceeași forță nu-mi poruncea nimic altceva decât să mă întorc la Ester și să mă supun. Povestea se sfârșise. Ticălosul însă nu se spânzurase în curtea bisericii. Nu-i stricase somnul Domnului. Și m-am întors să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rătăcesc pe străduțele acelea. Ulițele troienite, casele negre, reci, copacii chirciți, sârmele troleibuzelor închiciurate, cu scame de nea, toate nu puteau să-mi spună ce trebuie să fac. Imaginându-mi în fel și chip întâlnirea cu Ester, încercam să mă birui, neputând crede totuși că am să mai ajung vreodată la ușa ei. Aproape că mă rugam de ea să găsească o soluție spre a face cât de cât să treacă și momentul acela, când aveam să dau ochii cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
privirilor flămânde. Nu mi-am pus niciodată problema că ar putea fi mincinoase. Nu cred nici acum că un om poate privi în gura altui om, îndurerat și pofticios, dacă nu ar fi într-adevăr flămând. Nu cred că poți birui prin ceva foamea. Ea face să dispară orice prag moral, moștenire de educație. Târziu, când am început să cunosc tot mai mult suferința Lumii în care trăiam, fără să știu că trăiesc, mi-am întărit această convingere. Unul dintre proiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acceptat propunerea acelui bătrân de a ne trece spaima de Moarte în vorbit. Pur și simplu eram și eu la fel de înspăimântat ca el. Mă simțeam neputincios, la cheremul unei taine pe care nu o înțelegeam. Pe care nu o puteam birui. Vorbind, aveam doar certitudinea că încă mai sunt viu. Deși, prea bine știam, poți muri și la jumătate de cuvânt. Într-una din acele nopți grozave, bătrânul a început să-mi povestească ceva despre moartea tatălui său. Căzuse în încercuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nesfârșit cu prietenii mei în anii facultății, despre viață și text, iată că acum se întrupa în înseși povestirile mele. Textul meu ordona viața, dădea coerență trăitului, întărea nimicul într-un trup de adevăruri. Povestindu-i bătrânului, simțeam cum îmi birui Moartea. Cum revin la viață cu alte puteri. Cum ea se duce spășită în pustia nopții. Nu înfrântă, nu am cum să o înving, ci doar spășită, ușor înveselită că s-a lăsat păcălită, amăgită de necazul meu, de spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca un zvon, pregătit mai mult să obișnuiască oamenii cu ideea că, în curând, vor pierde și ograda, și grădina, și cimitirele. Vor pierde și locul lor de sub cer. Îi stârneam la vorbă. Se mirau că-i ascultam, după ce își biruiau temerile. Mulți dintre ei nici nu credeau că discut cu ei doar din dorurile mele neostoite după o lume al căreia niciodată nu am fost, pe care am dorit-o întotdeauna. I-am râvnit sărăcia demnă, bucuriile mărunte ale fiecărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu-i cunoșteam, dar îi aflam din povestirile altora, după fel și fel de semne adulmecate de mine, după gesturile celor din preajmă, după priviri suspicioase sau complice. Îi știam că existau, mi-era teamă de ei. Pentru a-mi birui teama, tocmai, căutam să mă port cât mai firesc. Prudența mea, lașitatea mea, spaimele de tot felul le lăsam în ceața unei neavute demnități, mimând un comportament cât mai obișnuit, normal, firesc în nefirescul acelei spaime surde, continue. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fereastră, în târziu de noapte, priveam Bulevardul pustiu, un râu secat, cu bezna ducându-se și ea în jos. Scursoarea de timp a multilateral dezvoltatei. Un timp buhăit, răzbuzat... Scriind la cartea aceasta, coborând întru Luminare, aproape că mă simt biruit de puterea textului de a mă ordona, de a mă descrie ca pe un altul. Eu sunt doar naratul, naratorul se află mult depărtat mie, străin, stăpânindu-mi sufletul, cuvintele, orânduindu-mi trecutul după legi numai de el știute. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-ți mai aparține. Nu tu mai alegi în acea clipă. Nici nu mai ești ales. Știi doar că trebuie să pleci, să mergi cu pași care, poate ei, îți vor adeveri că acele inexistente clipe sunt totuși trecătoare, lesne de biruit. Voi fi plecat din ușa crâșmei, știind că birui, fără să simt biruința. Voi traversa și voi urca spre „Tic-Tac“, intrând fără nici o ezitare de data aceasta în localul aproape pustiu. La masa de lângă masa mea, tot lângă geam, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
clipă. Nici nu mai ești ales. Știi doar că trebuie să pleci, să mergi cu pași care, poate ei, îți vor adeveri că acele inexistente clipe sunt totuși trecătoare, lesne de biruit. Voi fi plecat din ușa crâșmei, știind că birui, fără să simt biruința. Voi traversa și voi urca spre „Tic-Tac“, intrând fără nici o ezitare de data aceasta în localul aproape pustiu. La masa de lângă masa mea, tot lângă geam, va fi venit nea Dumi Ochiîntors. Sosește pe la prânz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fund... Cu brațele întinse, cerșesc doar o minune, Se-nchid furtuni în suflet și-n pieptu-mi așteptând -” ( Autorul) Rugăciunea este scut și buzdugan. Pătimirea este Golgotă și Înviere. „Legionarii și legionarele trebuie să știe că nu există vrăjmași care să biruiască în contra postului și a rugăciunii” - a spus Corneliu Zelea Codreanu. Neamul românesc a trăit și dăinuit pe acest pământ din mila lui Dumnezeu, binecuvântarea Bisericii, rugăciune, luptă, pătimire și moarte martirică. Rugăciunea și pătimirea ne-au dezvăluit ceea ce este dincolo de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
grele morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să răspundă PREZENT și să stârpeasca răul. Absenteismul duce la dezastru, până la pieirea națiunii și păcatul va fi al tuturor și răspunderea la fel, va fi a tuturor. Neamurile sunt creația lui Dumnezeu și pentru a ne desăvârși și a birui, avem datoria să ne rugăm precum marii voievozi înaintea bătăliilor și să luptăm. Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare și Sfânt, Mihai Viteazul, Horea, Cloșca și Crișan, moții lui Avram Iancu nu au vrut să mai îndure asupririle și cruzimea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Până atunci, nu fard, nu imitații, nu maimuțărie. Avem nevoie de haină românească care să îmbrace nevoile noastre. De aceea, strig: române, respectă chipul dat ție de Hristos Dumnezeu, învățătura Lui și primește încrezător Crucea Golgotei, căci numai așa vei birui! Patrioții, adevărații buni români, nu se fabrică la televizor, ci pe câmpul de luptă, școală, Biserică, muncă și unitate. Toți politicienii, toți înstrăinații și analfabeții de ieri aveau diplome universitare, doctorate și erau academicieni. Românul a pierdut din memorie și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
deoparte și să lăsați locul vostru celor ce vor cânta... (Corneliu Zelea Codreanu „Pentru legionari”) Cântecul este treaptă ce înalță puterile omenești. Nu sugruma în tine acest fericit dar și tezaur. El te însoțește oriunde, în bucurii și dureri și biruie cele mai îngrozitoare chinuri. În cântecele tale, însă, adu-ți aminte și de Hristos. LEGEA AJUTORULUI RECIPROC Omului, tânăr sau bătrân, sărac sau bogat, îngrijiți-i trupul căci el este lucrul mâinilor lui Dumnezeu! Mergând pe firul credinței strămoșești, Căpitanul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
etern cu care noi, pământenii, facem legătura cu morții noștri dragi și cu Dumnezeu. Moartea camarazilor noștri nu trebuie să ne clatine, să ne cufunde în mlaștina deznădejdii. Ea înseamnă îndemn la credință și luptă. Iisus cu moartea Sa a biruit moartea și celor din morminte, dăruindu-le viață veșnică. Neamul nostru românesc, prin jertfă și moarte, a creat istorie și va trăi pururi, iar peste călăi se va așterne noaptea uitării și întunericul morții veșnice. Morții mei de aur Morții
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
25 octombrie 2005, și a 23 ani de temniță grea 1941-1964, din partea camarazilor băcăuani: „Ziua de azi Părinte, vă închinăm prinos Un secol cât o mie, v-ați răzbunat cu ele Ați înmulțit cu sânge martirii întru Hristos Și ați biruit urgia cu cazne lungi și grele. Să fiți mereu tot tânăr, cum noi v-am închinat O vreme învăluită în amintiri amare... E o poartă ascuns refrenul din ceruri nouă dat Zidirilor de mâine, de noi și sfinte altare.” (autorul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nici un dubiu în conștiința dumneavoastră, că Ion Moța și Vasile Marin nu au făcut uriașa jertfă pentru ca noi, câțiva de azi sau de mâine, să ne îmbuibăm de bunătăți și să benchetuim pe mormântul lor. Ei nu au murit ca să biruim prin jertfa lor o castă de exploatatori, pentru a ne așeza noi în palatele acestei caste continuând exploatarea țării și a muncii altora, continuând viața de afaceri, de lux, de destrăbălare. În cazul acesta biata mulțime a românilor, prin biruința
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
modelează și înfrumusețează viața în duhul morților părinți și străbuni, în duhul Căpitanului și a morților săi, printr-o trăire aspră și severă care trezește în sufletul lui vibrații dumnezeiești prin care reușește să pună în lumină vocația gândirii înalte, biruind tentațiile amăgirilor tulburătoare și amarul multor tristeți, împodobindu-și pașii cu fapte mari care îi înalță fruntea și se cuminecă prin ele. Prin jurământ, în sufletul legionarului se înscăunează legi și porunci cu care va înfrunta mișelii, spadă și scut
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sa, și Basarab Voievod cu toată țara basarabească, și au ajuns până ici la locul ce se zice Râul Alb... unde am și făcut mare război cu dânșii în luna lui iulie 26, și cu voia lui Dumnezeu au fost biruiți creștinii de către păgâni și au căzut acolo mulțime mare dintre ostașii Moldovei.” (Istoria Românilor de Floru, pag. 184 -185) S-au adus și s-a turnat apoi ȚĂRÂNA de la SARMISEGETUZA (scrisoare) Declarație: „Subsemnații atestăm că în ziua de 17 octombrie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Pe unii îi țin legați de mâini și de picioare, goi, și-i ard cu facle aprinse. Din interpretarea reliefurilor de pe columna lui Traian rezultă că norocul războiului a șovăit între daci și romani până ce arta, știința și numărul au biruit. Regele Decebal s-a furișat pe vreo potecă de munte spre a aduna cetele risipite și pentru a urma lupta până la sfârșit, pe când supușii lui cei mai de frunte, pileații, au preferat să moară în capitala care nu mai era
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
însuși în mijlocul turcilor și le-a sfărâmat aripile prin minunata putere a lui Dumnezeu. În ziua de 25 ianuarie, scrie Ștefan tuturor prinților că a fost atacat de 120.000 de turci, ajutați de Basarab, dar pe la Bobotează, «i-am biruit și i am călcat în picioare și pe toți i-am trecut prin ascuțișul sabiei mele». Ștefan a fost fără milă, ca destinul a tăiat, a tăiat, a tras în țeapă, a respins răscumpărarea oricât de mare: «ce au căutat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
l-au descurajat, nu l-au clătinat. El crede! Viața legionarului este o pătimire continuă (vezi patimile Mântuitorului Iisus Hristos) și un urcuș ce continuă întru desăvârșire. Temnița, pentru el, a fost un popas pe drumul ales, convins că vom birui toate cumpenele vieții și toate vrăjmășiile și nedreptățile. Temnița a fost pentru el o luptă cu sine, o luptă între tristețe și virtute, sublimul vieții. Din voința lui Dumnezeu, eu am fost achitat. Aici, la Galați, ne-am despărțit. Despărțirea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
credință statornică și pururea vie în Hristos și dreapta cauză pentru care el a pătimit, mulțumește Cerului pentru tot ce i-a dăruit, ani mulți de viață și virtuți în zbuciumul atâtor oprimări și silnicii. Dar el nu a fost biruit de greul lor. Azi, pe patul bătrâneților și a unei boli grele, așteaptă ziua și ceasul din urmă în speranța mântuirii întru Hristos Dumnezeu! Amin! VEȘNIC OSÂNDIȚI „Ne-au stins atâtea daruri cu anii lor frumoși Avânturile toate ne-au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]