5,205 matches
-
cădea păcatele pe copiii și pe nepoții tăi, mamă, dacă ai să ai copii, să te ferești să faci rău cuiva, că o să cadă păcatul pe copii, așa e legea la români, plătesc copiii pentru părinți, e cel mai tare blestem, să ții minte asta, să nu plătească ei, copiii tăi, dar, dacă ai fost om bun, o să pleci definitiv sus și o să te faci o lumină. O lumină, maică, auziși? Că așa am vrut eu, să fii tu actor dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-n bucate. E Loredana și-ar trebui să fie Cordelia. Să-mi scot cu vorba inima pe gură? E Loredana și-ar trebui să fie Cordelia. Goneril, Regan, Cordelia. Cele trei fete. Cum iubim? Sinceritatea Cordeliei. Te pierde sinceritatea, omule! Blestemul de a fi străină-n veci!, hotărăște Lear, uitându-se lung la Loredana. Nu e Cordelia. Harta, împărțirea împărăției celor două fete... Replici. În sfârșit, bufonul: Primește boneta mea de nebun. (Și-i dă lui Kent boneta.) Lear îl întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la iarnă căpșuni și măsline și halva! - Hai noroc, dom’ Popa, și să-ți trăiască! - Cine? - Băiatul, cum, să fie băiat! Domnul Popa își acoperi cu halatul partea care nu se vedea sub geam. Vorbele lui Florică sunaseră ca un blestem. Casandra ar fi dat orice pentru ura cu care domnul Popa îi închise fereastra-n nas lui Florică. * Contesa pășea desculță într-o grădină alb-negru. Mii de heruvimi de bronz o urmau ținându-i trena, dar nici unul nu era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de sânge. Sunt acuzați că amestecă acest sânge în liturghiile lor (pâine nedospită), și că îl folosesc pentru a practica magie superstițioasă. Ei sunt acuzați că își torturează victimele, mai ales pe copii, și că în timpul acestei torturi urlă amenințări, blesteme și aruncă vrăji împotriva arienilor. Această crimă sistematică are un nume special. Se numește «crimă ritual㻓. Sugerezi că Streicher s-ar putea să aibă vreo legătură cu aceste omoruri? Nu știu dacă sugerez ceva, Bernie. Eu doar m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
două ipoteze nu infirmă, nici nu confirmă validitatea acestei teze în absolut. Ultimele zece versuri ale cărții a patra conțin formula acestei alternative la ce-i mai rău: prietenia amoroasă. Nu e nevoie de frumusețe, care presupune întotdeauna și un blestem... Calea de acces către ființa ideală nu implică aparența, alura sau medierea judecății altuia. Nu-l iubești pe cel despre care spui că-l iubești dacă mai întâi cauți efectele produse de el în privirea celorlalți. Dorința mimetică presupune disprețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Enigel, Mult aș vrea, dar vezi, de soare, Visuri sute, de măcel, Mă despart. E roșu, mare, Pete are fel de fel; Lasă-l, uită-l, Enigel, În somn fraged și răcoare. - Rigă Crypto, rigă Crypto, Ca o lamă de blestem Vorba-n inimă-ai înfipt-o! Eu de umbră mult mă tem, Că dacă-n iarnă sunt făcută, Și ursul alb mi-e vărul drept, Din umbra deasă, desfăcută, Mă-nchin la soarele-nțelept. La lămpi de gheață, supt zăpezi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aprins inel, Se oglindi adânc în el; De zece ori, fără sfială, Se oglindi în pielea-i cheală. Și sucul dulce înăcrește! Ascunsa-i inimă plesnește, Spre zece vii peceți de semn, Venin și roșu untdelemn Mustesc din funduri de blestem; Că-i greu mult soare să îndure Ciupearcă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiară bătrână, Iar la făptură mai firavă Pahar e gândul, cu otravă, Ca la nebunul rigă Crypto, Ce focul inima i-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
când penumbra la orizont descrește, Iar seara întîrzie un somnolent acord, Mi s-a părut că domul de gheață se topește. ÎNFRÎNGERE Ca fruntea mea să poarte diademul Ce fulgeră-n albastrele palate Am ridicat oștiri nenumărate Și-ncrezător, dezlănțuii blestemul. Dezlănțuii mulțimile-ntrunite Și năpădită fu întreaga zare Iar vremea prinse-ncet să desfășoare Fuiorul ei de ore nesfârșite... Mult timp, în pragul porții opaline, Am stat s-aștept heraldul biruinții, Am stat să-ntreb cuprinderile minții De crainicul trimis, ce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în penumbra stăpânitoarei unde Strivite-n vrăjmășia puterilor din jur, Nici sufletele noastre nu-și mai puteau răspunde Iar vorbele șoptite loveau greoi și dur. Hordii întregi de duhuri, lungi stoluri de destine Își împleteau în preajmă înfricoșatul rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
preocupări. Dacă înțelegem prin modernism satanismul postbaudelairian sau predilecția desenurilor în materie fecală (à la Huysmans), sigur, domnul Arghezi e un poet modernist cu prisosință. Poet modernist pentru uzul micilor reporteri israeliți emoționați de infinita varietate a înjurăturilor ungro-valahe din Blesteme. Dușman firesc al acestei realități: Inteligența. Îl denunț de a fi nesocotit și defăimat nobila gratuitate a spiritului. Cu o fobie de sindicalist autodidact pentru tot ce e joc superior mintal, a ponegrit valorile ideale preconizând nu știu ce sentimentalism, nu știu ce vag
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Așa, în Cișmigiul de acum nouă ani, se putea vedea o schimnică întunecată înșirînd pe patru bănci la rând o stranie tarabă de smochine. Hula copiilor n-o tulbura din treabă. Vederea mea însă o scotea din minți: ulcele cu blesteme săreau după mine, "făcînd să se cutremure inima cea mai păgînă". Această întîie întîlnire cu Destinul meu Cometar nu mi-e îngăduit s-o uit. Dar ușurința-mi în cântărirea acelei vestiri a fost mare. Mi s-a spus sau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
1996. A lucrat în domeniul transmisiilor de televiziune prin satelit, dar și prin stații terestriale la mari întreprinderi precum Group W Satellite Commuication-Westinghouse, CBS, Viacom, Echostar și Univision cu sediile în Connecticut, New York și New Jersey. Volume de poezie publicate: „Blestem străbun” - Editura Semne, 2007; „Versete dumnezeiești” - Editura Semne, 2008; „Pierdut în lume” - Editura Semne, 2010; „Chemarea la judecată” - Editura Semne, 2012; „Condamnarea” - Editura Semne, 2013. (George Roca, Rexlibris Media Group) Referință Bibliografică: Virgil CIUCĂ - CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) / Virgil Ciucă
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
uneori din nevoia fundamentală nu doar a noutății, ci a adevărului, înainte de toate, autoarea așază, de pildă, mizerabilele atacuri dirijate împotriva preacucernicului părinte protopop Gheorghe Nicolae Șincan, după un jalnic, penibil, prostesc și nedemn scenariu. În aceeași neliniște continuă include „blestemul aurului de la Roșia Montană”, cu interesele și sforăriile din jurul ei în veșnicele tensiuni ale prezentului. O tensiune personală implicată, total, în spațiul cunoașterii publice a dinamicii realului. Diferențierile de teme, abordate cu judecăți favorabile și, uneori, nefavorabile, se succed în
CĂRŢI NOI-MARIANA CRISTESCU TIMPUL IUBIRILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364386_a_365715]
-
am ajuns în pridvor, mi-a mirosit a lână arsă. N-am mai stat pe gânduri, și am spart ușa. Era întins pe vatră, și gemea de ți se rupea inima. - Ce nenorocire căzu pe capul lui!... parcă-i un blestem pe casa asta? Spuse țârcovnicul Predoiu Ilie, și se închină de câteva ori. - Cum de n-a luat foc întreaga casă? Se întrebă părintele, care-și scotea patrafirul. - A avut pantaloni și haină din dimie... Lâna, sfinția ta, nu se
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
viață. Călători suntem pe drumul vieții. Încercăm fiecare să lăsăm un semn al trecerii noastre pentru cei prezenți, pentru cei viitori. Unii lăsăm palate, alții averi, alții de toate; unii lăsăm copii, alții un nume bun; unii lăsăm ură și blesteme, cirezi de vite, mașinării de tot felul, alții un rând într-o carte de istorie; unii lăsăm o poezie sau o melodie, un tablou sau un monument. Oricum, nu vrem să trecem ca pasărea prin aer și peștele prin apă
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului zadarnice-ntrebari pe buze mi se sting zădarnice răspunsuri se lasă așteptate pe trupu-mi cald de patimă și dor ți-ai rătăcit și suflet și nopți întunecate. cuvinte neînțelese ,blestem și agonie tandrețea palmei tale pe jarul tâmplei mele ne regăsim străini în scurgeri de clepsidra și-n tandre arcuiri de căzătoare stele. noi nu mai suntem trupuri,suntem flăcări ne mistuim amarnic în noapte strălucind cenușă noastră va deveni
SI FLACARA SI RUG de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364528_a_365857]
-
aproape involuntar, în câteva dintre versurile mele. Poezia este una dintre rarele posibilități de a păstra clipa, ba chiar de a o reinventa. Este o unitate infimă, o monadă. Este analiza de sânge la zi. Este refugiu și binecuvântare și blestem. Este strigăt de bucurie și hohot de plâns. Este apă și foc. Este perla din scoica de mare. Un ciob de oglindă. Este speranță și regret. E deznădejde și bucurie și lacrimi și vis. E viață în viață. E viață
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
cu niște metereze făcute din scânduri de pat. Bătălia era, în primul rând, una psihologică și ce era la gura combatanților, să te ferească Sfântul! Bărbații răcneau cât îi țineau bojocii, însă erau mult în urma femeilor, care susțineau conflictul cu blesteme și înjurături foarte reușite, dar mai ales cu exhibarea părților considerate, pe vremuri, intime. Asta ziua, fiindcă seara, cei care nu plecau în expediții chefuiau în fundul șanțului, tot în deplin respect pentru tradiții. Oricum, toate faptele de arme erau puse
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
omule! Erai chipeș când te-am cunoscut... Hm! Nu te mai spală nici mă-ta în lipsa servitoarei ce ți-am fost. Parcă ai intrat la apă, nenorocitule! Ce trufaș erai când mă călcai în picioare, bestie ordinară! O să te ajungă blestemele mele, fir-ai al dracu’ cu tot neamu’ tău! Și pe tine și pe ăla de m-a pângărit, mânca-v-ar viermii de jigodii să vă mănânce! Nu m-au atins alții... Nu am mai putut să mă las
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
animale Ascunși de măști ciudate, Barbare, negre sau pictate, Cum apară cu forța mârlănia Uitând ce-nseamna omenia. Conducători ce-și huiduie norodul Cuvinte grele aduse peste Slavă, Am văzut cum la aceiași masă Se așează inbuibatul cu poporul. Peste blestemul neamului. Iubire... Peste această negura și casta, Un întuneric bate la fereastra Strigatul mocnit sau răgușit. Nemulțumire! Referință Bibliografica: Nemulțumire / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul ÎI, 20 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Petru
NEMULTUMIRE de PETRU JIPA în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361393_a_362722]
-
un beduin ajuns la Polul Nord o caravană c-urși polari în turmă banchize în derivă în aval sănii cu reni alunecând în urmă și coborând spre sud să ies la mal- acasă să ajung și depărtări să leg fiorduri de blesteme să dezleg... Referință Bibliografică: Ipostaze și itinerarii imposibile / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 241, Anul I, 29 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
IPOSTAZE ŞI ITINERARII IMPOSIBILE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361529_a_362858]
-
de apă și foc, lăsând principiile unei moralități desuete, să-și răsfrângă buzele a dezamăgire, în oglinda unui timp ce nu așteaptă plecăciuni... armăsar rebel al secundelor, copitele-și îmbăiază prin iarba amară, vindecând sufletele artiștilor prin zâmbetul inimii cititorilor. blestem sau fericire, fulgul inconștientei inspirații, aduce iarna mai aproape de soba ecoului sufletului, împodobindu-i părintește bradul, cu încă un glob... .................................... nu vreau să fiu scriitor. vreau să scriu. sunt. pur și simplu. Referință Bibliografică: scriu.sunt. atât. / Anne Marie Bejliu
SCRIU.SUNT. ATÂT. de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361567_a_362896]
-
uram, veneai pe cărări divine, când ades’ te căutam, tu făceai parte din mine, alergau verbe nebune după tine prin ninsori și-ți puneam mii de cunune din steluțe și din flori. dar s-a dus pasărea noastră, bântuită de blestem vine rar pe la fereastră când adesea eu te chem, vine-n amintiri și-n vise să dezlege fără rost, pasărea e pare-mi-se, umbra ta și tot ce-a fost. sâmbătă, 4 ianuarie 2014 Referință Bibliografică: pasărea iubirii noastre
PASĂREA IUBIRII NOASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363795_a_365124]
-
viață îi plătim tribut. NOCTURNĂ Trece-ngândurat Pe-un petec de cer De ani apostat Astrul efemer. Gânduri răzlețite Vise izolate Se pierd insolite În eternitate Tăceri și himere Renasc amintiri În vremi austere Rechemând iubiri Vechile ispite Rostite-n blestem Deși inedite Rareori le chem În noaptea târzie Pierdut în pustiu Devin o stafie Cu sufl etul viu Sună în neant Implorând speranță Tare dezolant Sfânta ambulanță Porumbelul păcii Cade sângerând, L-au cerut escrocii Ucis la pământ. Pe cărări
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
un trecător venea cu-o lumânare Jelea din toți rărunchii un grup de bocitoare. Când am ajuns acasă ușa era-ncuiată Și apa din fântână demult era secată Pe ulița pustie eu păream o stafie Din crânguri dispăruse cântul de ciocârlie BLESTEMUL SINGURĂTĂȚII Conviețuind cu singurătatea Îi ascult poveștile despre viață, În vreme ce mediocritatea Ne-a vândut chiar și trecutul la Piață. De ani buni suportăm sărăcia Bulversați de confruntări inumane, Cum de a învățat veșnicia Să se-mbrace în culori diafane? Căzută
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]