2,994 matches
-
unul decorativ. Păreau niște prosoape murdare turcești Înfășurate fără a ține cont de cum arată. Iar femeile și fetele În sarong purtau materiale În carouri de culori stridente și modele florale banale. Bărbații erau Îmbrăcați În pantaloni de pijama jerpeliți și bluze fără mâneci, murdare, care le atârnau până la genunchi. Unul purta un tricou pe care scria „MIT Media Lab“ pe față, iar pe spate „Demo or Die“. De la cine le rămăsese un astfel de tricou? Numai câțiva purtau șlapi din cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Neagră le spusese că străinilor nu le place să stea pe rogojini. Vaselină și Os-de-pește aduseră o grămadă de haine și le puseră pe jos. Arătară spre ele: Luați, luați. Hei, uite-mi polarul, spuse Rupert și trase de o bluză portocalie. Ceilalți scotociră și ei În grămadă și găsiră hainele pe care și le luaseră cu ei pentru plimbarea matinală, care acum li se părea atât de Îndepărtată. — Crezusem că au rămas În camion, spuse Marlena. Le-au adus probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe cele primite de la oamenii din trib, longyin-uri, mai frumoase decât cele purtate de membrii tribului. Marlena și Vera Învățau de la bunica gemenilor cum să facă ață din bambus bătut până se desfăcea În fâșii subțiri, cu care să Împletească bluze. Bennie se bărbierea cu o lamă ascuțită de un bărbat chior. Ceilalți Își lăsaseră barbă. Într-o dimineață, Moff și Heidi Împrumutară două macete de la Pată Neagră, Își luară bețele de urcat pe munte și se afundară În pădurea tropicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trăsături delicate, cu ochi melancolici, care nu priveau niciodată la ceva anume. Obrajii supți și pielea pală și străvezie lăsau să se vadă mici vinișoare de sânge și să se bănuie forma oaselor craniene. Purta părul strâns la ceafă și bluze simple, de pânză topită, care lăsau să i se ghicească bustul cu sânii mari, ușor leneviți de alăptare. Avea ceva din simplitatea și liniștea unei icoane. Părea că respiră lumină, pe care o sorbea cu toți ochii porilor, ca pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că simțea o stare de slăbiciune că ieși din nou pe hol să mai soarbă câteva înghțituri din a treia sticlă de apă, după care, părând a o deranja căldura din compartiment, și-a scos puloverul și rămânând într-o bluză care lăsa să i se vadă suficient de bine o pereche de sâni destul de atrăgători cu care spera probabil să-l trezească din amorțeală pe George, căci după ce se așeză cu picioarele ceva mai întinse până la genunchii acestuia, îl și
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
încetișor, era dat fără ezitare, întreg, explicit. Însă cu tot glasul franțuzesc și sigur, picioarele dezvelite și fardul mi se păruseră exagerate. Și în altă sală, în aceeași zi, impresie diferită. Pe neașteptate o zării la spatele meu. Într-o bluză albă, capul ei mi se păru mic, cu părul, din cauza căldurii, ud de transpirație și căzând în lațe sărace, fața umflată și moale, genele aproape inexistente, nasul cârn, dinții subțiri și interminabili. În fața neînsemnătății ei am fost satisfăcut ca de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
multe peripeții și nedumeriri. Amicii erau, unii, de cea mai proastă calitate. Fete cu vorbe greoaie și gesturi la fel. Schimbau între ele zilnic cele câteva rochii și cei câțiva ciorapi pe care-i aveau. E ridicol să vezi aceeași bluză roșie cu panglicuțe colorate, ornamentate pretențios, apărând în fiecare zi pe alt trup. Mă indignam când vedeam că Irina lasă să i se schimbe hainele în felul acesta. "Dacă mi le iau ele, ce vrei să fac!" Băieții se îmbătau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sau ar fi vorbit fără încetare lucruri mici, aceleași. - Mi-ești drag, mi-ești drag!... Dorința și împlinirea ei nu erau pentru dânsa decât fapte neînsemnate, care nu tulburau șopotul ei dulce. Un gest familiar de-al ei: cum scotea bluza, pe cap, apucînd-o cu mâinile cruciș, de cele două laturi. Toți spuneau: "Cum s-o fi uitând Sandu la ea! Nu e nici prea cuminte!" De fapt, când lipseam, își trecea timpul mereu cu alții. Uneori chiar era numai cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mutismul și fața imobilă. Văzând că nu eram în stare să încălzesc spațiul mic dintre noi, m-am alipit de dânsa, am încercat s-o mângâi întîi numai pe obraz, apoi mâna, ca din întîmplare, pătrundea tot mai adânc sub bluză. Mi-a simțit imediat intențiile (cu toate că era așa de obișnuită cu îmbrățișările mele, că ar fi putut să nu observe îndată) și a încercat să se desfacă. Atunci am riscat ultimul mijloc, neținând seama de repulsia pe care o aveam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
agitației pe care goana lor istovitoare o stârnea printre lăstarii tufărișurilor, marcomanului nu-i trebui mult să-și dea seama că îi avea pe urme și, răsucindu-se, putu chiar să întrezărească sub el, mișcându-se repede printre coroanele copacilor, bluza portocalie a lui Odolgan. Avantajul lui era neînsemnat, dar avea mai multă experiență în a se mișca prin pădure. Gâfâi din greu, urcând coasta abruptă, care era calea cea mai rapidă, dar ajunse în sfârșit pe creastă și își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Deja îi venea greu să creadă că războinicul acela cu chip sever și insondabil ar fi avut din când în când nevoie de o femeie. Era, fără îndoială, un om încă energic: pieptul puternic și bicepșii masivi se reliefau prin bluza de in, și totuși, chiar dacă țeasta rasă îl făcea probabil să pară mai tânăr, avea probabil aproape șaizeci de ani, iar duritatea privirii sale, laolaltă cu imobilitatea sa plină de forță, îi dădeau celui care îl observa impresia că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
clipă, fu urcat pe spinarea animalului; împungându-l sălbatic și urlându-i cu furie în urechi, țâșni în urmărirea Fredianei. O văzu galopând în fața sa, prin câmpie, la liziera mestecenilor. Observă că nu purta armură, ci pantaloni mulați și o bluză neagră, fără mâneci, și din nou aprecie modul său elegant de a sta în șa. Părul ei, tăiat ceva mai jos de nivelul urechilor și deci mult mai scurt decât își amintea el, se ridica și cobora înapoi, ritmic, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zis că era a unui țăran puțin la minte și deosebit de primitiv, dacă nu ar fi avut brățări de argint bătute cu rubine și pandantivul de aur - cu siguranță, rodul unor precedente furtișaguri - ce îi atârna la gât. Purta o bluză soioasă de in, fără mâneci, și pantaloni mulați, îmbibați de noroi și pătați de sânge - sângele Flaviei, gândi ea cu scârbă - strânși pe picior cu șireturile sandalelor. în grădină, Hippolita îl văzuse privind-o ironic, auzise râsul său batjocoritor, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de marile bătălii ce se dădeau pentru salvarea Galiilor și a Imperiului, ucis de mâna unui bandit. Dar de ce trebuia tocmai el să aibă de-a face cu asemenea oameni? împungându-l cu sabia la rădăcina gâtului, imediat deasupra marginii bluzei militare din lână, bărbatul îl împinse îndărăt. Pe chipul său apăruse un surâs batjocoritor. — Capul spre dreapta, capul spre stânga... Scutură din cap dezaprobator. — Chiar m-ai obosit. Cine te crezi? Nu face prea tare pe cocoșelul, că eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei. Divicone se repezi în fața lui. — Nu! izbucni, desfăcând brațele și căutând parcă să-l protejeze pe roman. La ce bun toată violența asta? Omul acesta curajos e aici ca să ne ajute. E scris că... Metronius, care deja își dezbrăcase bluza, îl împinse deoparte. — Las-o baltă, Divicone. Din partea mea, spuse hotărât către Ambarrus, putem să începem. Dându-se înapoi, căpetenia bagauzilor desfăcu brațele, controlând poziția celor doi adversari; apoi cu un gest scurt al mâinilor, îi invită să înceapă lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gunoaie urât mirositoare, zăcea, cu fața în sus și cu brațele desfăcute, trupul sărmanului Etbinus. — L-am întors eu, explică Maliban. Când l-am găsit, era cu fața în jos. Aplecându-se, împreună cu Dubritius asupra cadavrului tânărului, Sebastianus căută pe bluza sa îmbibată de sânge semnele rănilor: două găuri de la lovituri de pumnal, una în dreptul stomacului, alta la dreapta, în plămân. — Probabil că nu a murit imediat, comentă. Rutilius, în picioarele lângă el, arătă că pământul din apropiere avea zgârieturi adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
doborându-l din șa pe cel mai apropiat dintre atacatori. Și atunci, căutându-și următoarea țintă, o recunoscu. înainte de a-i vedea trăsăturile feței, îi recunoscu atitudinea, unduirea părului castaniu. Nu avea scut și nu purta armură, ci doar o bluză și pantaloni bărbătești, și călărea un minunat cal alb. Avea în mână o sabie și o îndreptase chiar pe direcția lui. Nu era timp să mai dea drumul la o săgeată, iar burgunzii - acum era clar că de ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după haine. Se gândea: Cum a putut să scape din camera ei? - Mi-ar fi plăcut, șopti el răgușit, ca ceilalți să te fi omorât, în loc să discute doar despre tine, tu... Se opri deoarece arma îl apăsa în spate prin bluza de pijama, îndemnându-l să înainteze. - Liniște! veni ordinul șoptit. Adevărul este, Lesley, că trebuie să ți se spună câteva lucruri despre tine însuți înainte ca autoritățile să se apropie, ceea ce vor face foarte curând. Acum, te rog, grăbește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
trăsături delicate, cu ochi melancolici, care nu priveau niciodată la ceva anume. Obrajii supți și pielea pală și străvezie lăsau să se vadă mici vinișoare de sânge și să se bănuie forma oaselor craniene. Purta părul strâns la ceafă și bluze simple, de pânză topită, care lăsau să i se ghicească bustul cu sânii mari, ușor leneviți de alăptare. Avea ceva din simplitatea și liniștea unei icoane. Părea că respiră lumină, pe care o sorbea cu toți ochii porilor, ca pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
auditor, căci se prefăcea că vorbește nu-mai doamnei M..., îmi luă brațul, să mergem în grădină: - O urăsc, izbucni ea, după ce făcurăm câțiva pași, fiindcă-irea. Ieri a dat un ghiont Saftei pe ascuns. A trebuit să-i dăruiesc Saftei o bluză ca s-o consolez. Mereu i se pare că slugile mănâncă prea mult. Și doar nu-i pe socoteala ei. E invitata noastră, o aduce mama pe la noi fiindcă a fost nevasta fratelui ei. - Duduie, mata poți urî? - Pot! Mie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sfârșit, am plecat. Înnopta. Apele Ozanei erau acum ca dosul de cositor al sticlelor de oglindă. Din sus, de pe valea largă a râului, venea un vânt perfid, abia simțit, dar tăios. Adela era în pardesiul ei de soie écrue peste bluza de vară și, împotriva oricărei intemperii, nu avea altă pavăză decât un șal subțire, împletit. I-am propus pardesiul meu, dar l-a refuzat cu indignare. Din cauza asta nu l-am pus nici eu. Dar hainele mele sunt serioase, ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de la Angela. Tot timpul Îl prevenea: „Tăticul ar muri să audă asta“. Sammler nu era de acord; Elya probabil că știa multe. Adevărul era, firește, cunoscut tuturor celor pe care-i privea. Totul se citea În pulpele Angelei, În croiala bluzelor, În mișcările vârfurilor degetelor ei, alama muzicală a șoaptelor ei. Doctorul Gruner Începuse să spună: „O, da, o știu pe muierea aia. O știu pe Angela mea. Și pe Wallace!“ Sammler la Început nu Înțelesese ce Însemna un anevrism; auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sculase punctual ca orice navetist și se dusese la birou. Dar la birou se aflase că nu lucra la nimic În afară de rebusuri, Încuind ușa, luând telefonul din furcă, Întins pe sofaua din piele. Atâta tot. Nu, și Încă ceva: descheia bluza stenografei și-i examina sânii. Această informație provenea de la Angela, care o avea de la fată direct. De ce Îi permitea fata? Probabil credea că va duce la mariaj. Să-ți pui speranțe În Wallace? Nici o femeie cu mintea Întreagă nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
deschis, pensate ca niște aripi, se tot ridicau. Din când În când ochii Încercau să caute ajutor. Era, pe de altă parte, enervată. Trăgea din răsputeri. Până și să se Încrunte i se părea dificil. Ceva o Împiedica. La o bluză de satin decoltată purta o fustă mini. Nu, se răzgândi Sammler, era o minifustă, o fâșie verde peste coapse. Părul vopsit În șuvițe era strâns sever la spate; pielea era plină de calități femeiești (hormonii). Pe obraji se odihneau cercei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe loc. Dar pentru membrii mai tineri ai cancelariei de la St George, a menține ordinea înseamnă o luptă continuă și de multe ori sângeroasă. Pentru un novice ca Sheba - o novice trasă prin inel, cu un accent cântător și cu bluze prin care se vede tot - potențialul pentru dezastru era însemnat. Mai târziu, aveam să aflu detalii despre ce se întâmplase la prima oră a Shebei. Fusese trimisă în ceea se se numește cam pompos „atelierul“ școlii - o coșmelie din prefabricate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]