1,790 matches
-
păroase, deci capul, tot, tot, tot... și ne-au băgat sub un duș, „repede, repede”, acum, cât e apă - dar totul mergea așa: „repede, repede”. După ce am ieșit de la duș puteam să luăm pantofii Înapoi. Dar eu am avut niște bocanci frumoși și care erau deja furați și mi-au dat pantofi cu talpă de lemn. Și am primit niște zdrențe să ne Îmbrăcăm, o singură bucată, nici pantalon, nici combinezon, nimic, o simplă rochie. Dar ce fel de rochie - groaznic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În lagăr... Știți, Înainte de asta oamenii ne ziceau să aruncăm tot - n-am aruncat, am crezut că o să avem nevoie. Ne-au dus la baie, ne-au ras, ne-au luat hainele, ne-au luat tot și ne-au lăsat bocancii, adică pantofii. Ne-au dat niște haine din alea, vărgate și ne-au băgat În lagărul de țigani. Țiganii fuseseră cu o săptămână Înainte exterminați. Acolo stăteam noaptea Într-o baracă, așa, unul Între picioarele celuilalt, că n-aveam loc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
până au plecat americanii și le-au luat ei. Noi aveam câte un rucsac, aveam și noi ceva, și rușii ne-au zis că ne dau un tren care să ne ducă până În România, numai să le dăm... Au cerut bocanci, țigări... au cerut de toate. Le-am dat. Trenul ne-a dus 15 kilometri, după care nu mai era linie. Apoi au venit niște căruțe: a trebuit să plătim căruțele, să ne ducă nu știu câți kilometri; pe urmă ne-am Îmbarcat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nou al nostru... Nici n-o mai știu, am uitat-o, am pierdut-o; n-am putut-o aduce acasă, că trebuia să fie ascunsă și nu aveam voie să avem hârtie și creion. Multe n-aveam voie. Aveam niște bocanci buni... Că pe ăia ni i-au lăsat, altceva nimic. Și eram la muncă, chiar În timpul mesei, iar un kapo francez... Știți ce era un kapo - erau prizonieri ca și noi, dar alăturându-se nemților, au avut o situație mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
un kapo - erau prizonieri ca și noi, dar alăturându-se nemților, au avut o situație mai bună. Primeau mai multă mâncare și ei ne băteau, nu nemții, ei ne băteau ca să lucrăm, știți? Și un kapo francez mi-a luat bocancii și mi-a dat niște ghete proaste de tot. Eu n-am avut ce face, trebuia să-i dau, că dacă nu mă lovea până la sânge. Era tot rob ca mine. Și când am ajuns În lagăr, Înapoi, era un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost calificată, iar ea - ca ajutor. Dar, riscând viața aia care nu făcea două parale, a venit Înapoi. Pe mine tot timpul m-au persecutat: erau halate de muncă, nu mi-au dat, că sunt comunistă; dacă le-au dat bocanci - vai de capul nostru, erau olandezi, cu talpă de lemn - nu mi-au dat, umblam desculță Încă În decembrie, de Crăciun, și zăpada era până la genunchi. Dar nici n-am tușit - am făcut un TBC după lagăr; 15 ani am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
după el și ne-au dus la o baie. Ceilalți au fost lichidați. Cum are omul tendința proprietății. Am lăsat totul, dar unii mai aveau cinci-șase cămăși pe ei. Cum i-au băgat la baie, le-au lăsat numai pantofii, bocanci, curea și ne-au dat haine vărgate. - Astea vi le-au dat după ce ați făcut baie? - După dezinfecție. Care era păros, Îl tundeau. - Peste tot? - Da. Și dădeau cu o soluție foarte usturătoare. Mie nu mi-au dat, că la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Eram sigur că tata este, deși a spus că nu ne Întâlnim acolo... Nu, nu veneam sub nici o formă. Și așa am plecat spre casă. Am ajuns de la Carei la Cluj, apoi la Târgu-Mureș cu un rucsac În spate, doi bocanci foarte mari, de ski pe care Îi căram după mine... Aveam toate actele. Aveam un rucsac de armată maghiară, uniformă franceză, o șapcă... La Târgu-Mureș - unde să mă duc? Că, normal, nu eram din oraș. Când cobor intru În vorbă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mi-au dat voie - am avut un băgăjel cu medicamente pe care l-am dus, din Sighet, doi câte doi, cu un prieten ce a murit În octombrie, În Valea Donului. Ei, la Dachau mi l-au luat. Am avut bocanci bunicei, de iarnă, dar s-a terminat... Bocanci cu talpa de lemn, care erau prea mici... - Ați putea descrie cum se vedea lagărul Înainte de a intra În curte? Era luminat, era Încă noapte? - Era spre noapte. Deja nu mai era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu medicamente pe care l-am dus, din Sighet, doi câte doi, cu un prieten ce a murit În octombrie, În Valea Donului. Ei, la Dachau mi l-au luat. Am avut bocanci bunicei, de iarnă, dar s-a terminat... Bocanci cu talpa de lemn, care erau prea mici... - Ați putea descrie cum se vedea lagărul Înainte de a intra În curte? Era luminat, era Încă noapte? - Era spre noapte. Deja nu mai era soare, iar luminile erau aprinse. Și am văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din ăștia, de drept comun. Și ăia ne-au tuns și ne-au uns... Apa aia era cu formol: când am ieșit de acolo nu mai puteam merge, că mi se Înroșise toată pielea. Mi-au dat o pijama, niște bocanci de lemn, care erau mai mici, mergeam greu - și acum am degetele Încovoiate -, fără chiloți, fără șapcă, fără nimic și: „Afară”. - Nu vi s-a permis să mai păstrați nimic? - Nu. Tot ce am avut a rămas În curte, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În Comitetul Internațional, și cu care mă vedeam - chiar a doua zi mi-a adus o pâine. Știți ce Înseamnă o pâine Întreagă? Noi, care aveam, așa, o pâinică, ne pomenim, toți clujenii, cu o pâine Întreagă. Mi-a schimbat bocancii - că venisem cu bocancii ăia mici, de aur și acum degetele Încovoiate. Tot timpul Îmi curgea nasul. Făcusem o cardită reumatică, iar aici cunoșteam niște oameni care aveau grijă de mine și eu puteam avea grijă de ei. Totuși, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu care mă vedeam - chiar a doua zi mi-a adus o pâine. Știți ce Înseamnă o pâine Întreagă? Noi, care aveam, așa, o pâinică, ne pomenim, toți clujenii, cu o pâine Întreagă. Mi-a schimbat bocancii - că venisem cu bocancii ăia mici, de aur și acum degetele Încovoiate. Tot timpul Îmi curgea nasul. Făcusem o cardită reumatică, iar aici cunoșteam niște oameni care aveau grijă de mine și eu puteam avea grijă de ei. Totuși, am tratat - să nu spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Încă din timpul șederii În țară ați fost instruiți? - Când am fost mobilizați, o instruire rapidă de o lună și ceva, nimic deosebit, instrucție militară. Și am fost semi-militarizați, adică aveam șapcă militară, palton militar, hainele erau ale noastre. Și bocancii erau militărești. Hainele erau ale noastre, dar cu banderolă galbenă. - Purtați banderolă galbenă? - Da, da. De la Început. - Populația civilă evreiască nu purta așa ceva? - Nu, numai militarii de peste graniță. - De ce credeți că s-a simțit nevoia de a apela la acea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dumneavoastră civile... - Au ieșit de la etuve și ne-au fost aruncate În fața ușilor. O Învălmășeală, să Îți cauți lucrurile, să vezi care sunt ale tale... Alții, care le aveau mai proaste, eu știu, poate luau mai bune. Să-ți nimerești bocancii care să ți se potrivească... Era greu să-ți găsești bocancii tăi. După tevatura asta am intrat În drepturile de deținuți. Și a doua zi dimineața, ceaiul ăla, mă rog, ce era, negru... și cu lingura aia de supă, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În fața ușilor. O Învălmășeală, să Îți cauți lucrurile, să vezi care sunt ale tale... Alții, care le aveau mai proaste, eu știu, poate luau mai bune. Să-ți nimerești bocancii care să ți se potrivească... Era greu să-ți găsești bocancii tăi. După tevatura asta am intrat În drepturile de deținuți. Și a doua zi dimineața, ceaiul ăla, mă rog, ce era, negru... și cu lingura aia de supă, ce era, și cu un sfert de pâine, nu mai țin minte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lor au venit nemții. Au fost dați jos feroviarii maghiari și au intrat feroviarii nemți. Și atunci am auzit o conversație Între trei feroviari maghiari: „Pe ăștia Îi duc undeva În Polonia, unde-i dezbracă În pielea goală, rămân numai bocancii și pe urmă nu știm ce fac cu ei...”. Și atunci am zis: „Domnule, dacă găsesc ăștia ceasul ăsta, măcar să nu-mi ia ceasul”. Am aruncat ceasul afară din tren. Pe gemulețul ăla mic care era la vagoanele de marfă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
știam cine este șef, cine nu este, cu cine poți să te cerți, cu cine nu poți să te cerți, nu exista nici un fel de opoziție. Tata avea niște cizme frumoase - din prima i le-au luat. Eu aveam niște bocanci extraordinari, care m-au ajutat mult să scap din lagăr. Până În ultima zi m-au ținut. Era foarte important cum ești Încălțat În viața lagărului. Era esențial. Ei, noroc că eu sunt un pic dezordonat - nu Îmi curățam pantofii, așa că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
caute hainele pe care le-am avut. Ele aveau aici numărul, dar la pantaloni nu aveau număr sau la cămașă. Și: „Asta e cămașa mea, asta e a mea...”. Era cu scandal... Mai erau Încurcături. - Mai aveați acea pereche de bocanci? - Da, până În ultima zi i-am avut. - Ce relații ați avut cu paza? - În general, În lagăr, nu aveai nici un fel de relații. Deci un muritor de rând, nu vorbesc de Blockaltester sau de Lageraltester. Dar, În general, tu ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pietroiul era tot acolo. Dar parcă era ceva pe pietroi. Putea să fie tot plicul meu, hârtia mea, dar nu mai era Postenkette acolo. Era mai Încoace cu vreo trei metri. Mă fac că Îmi leg șireturile la celebrul meu bocanc, m-am dus și am văzut că era un plic: l-am luat și l-am băgat În buzunar. „Africanul” era chiar acolo - a urlat la mine și a tras câteva gloanțe În pietroi. Din pietroi mi-au intrat schije
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de bolșevici, a optat pentru România. Feodor, echipat ca un ofițer țarist, avea berechet tot ce și-ar fi dorit oricare dintre colegii lui. Însă la pomul de Crăciun, moșul cu darurile, lui Teodor i-a dat o pereche de bocanci; celorlalți te miri ce, iar tata a primit o nucă poleită. Începând cu 1941, ofițerul sovietic Feodor, a luptat împotriva dușmanilor români, pentru apărarea Basarabiei rusești. Opoziția democratică din Basarabia are de susținut un sever examen la alegerile anticipate. Partida
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
călcată), mantaua, fularul și costumul de gimnastică. Pentru fiecare băiat în parte. În fiecare toamnă părinții măritau trei fete sărace sau cel puțin una bogată. O parte din haine sau încălțăminte, după cârpeli și reparații, rămâneau fraților mai mici; fie bocancii tatei, fie scurta lui, deveneau, după ajustări, proprietatea mea, așa că frații nu prea aveau de ce să fie geloși. Încă nu plecasem la școală în prima săptămână a lui Septembrie. De obicei cei câțiva elevi și eleve din satul nostru ne
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
răsărit tabloul lui Antonescu. Pe peretele opus l-a așezat pe al regelui și au ieșit. Vrând să îngenunchem, în loc să avem în față o icoană, aveam chipul unui idol. De pe tinetă, am smuls cuiul și l-am bătut cu un bocanc sub al regelui. * Nu eram deloc îngrijorați cu privire la proces. Ne împăcam cu gândul că vom fi condamnați și că vom călca pe urmele înaintașilor luptei legionare. Probleme avea doar Vârlan Moise. Îi rămăseseră acasă, la Pleșcoi, o mamă, văduvă și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
celulă leșinat. Abia și-a revenit, îngrijit de noi, cu bandaje cu apă rece, lacrimi și rugăciuni. După rugăciunea de culcare ne încălzeam în gând, lângă Ieslea Pruncului Sfânt și în întunericul plin de lumina Nașterii, pe dușumeaua goală, cu bocancii sub cap drept pernă; ne înghesuiam unul în altul, visând cu ochii deschiși lumi de lumină și cântări îngerești. Deodată se aude la ușă zăngănit de chei. Zăvoarele se trag brusc și sărim din poarta visului în anticamera iadului. Privim
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cei ce fac rele, noaptea le fac” (Sfântul Apostol Pavel). Cu răsuflarea tăiată așteptam să ni se strige numele. Gardianul plimbă lanterna pe fețele noastre străvezii, paralizate. Maxim! Ieși afară! Emoționat și buimac am ieșit pe coridor fără bonetă și bocanci. L-am rugat pe gardian să-mi dea voie să-mi iau bocancii. De ce nu ți i-ai luat? Mișcă înainte! M-a scos în curtea din fața Zărcii. Zăpadă mare. Ningea de câteva zile. Fulgii îmi sărutau creștetul și obrazul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]