2,653 matches
-
era consfințit de Approbate și Compilate. 6. Organizarea militară -era identică în toate Țările Românești; -armata domilor și voievozilor români era formată din: o oastea cea mică reprezenta armata permanentă; era formată din aparatul administrativ militar central, curteni și cetele boierești; în Transilvania, cuprindea apropiații voievodului, steagurile marilor nobili și ale episcopului Transilvaniei. o oastea cea mare era alcătuită din toți cei care puteau purta arme, fiind convocată atunci când exista pericolul cuceririi țării; număra aproximativ 30.000 de oameni în timpul lui
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
cel mai important document programatic al revoluției a fost “Cererile norodului românesc” care propunea: organizarea statului pe principiul suveranității poporului, reprezentat de Adunarea Generală; anularea legilor abuzive adoptate fără acordul poporului; alegerea Domnului să fie făcută de către țară; desființarea privilegiilor boierești; promovarea în funcții să fie după merit nu după avere; mănăstirile să întrețină o armată formată din 4000 de panduri și 200 de arnăuți ”cu leafă ușoară”; înlocuirea vechilor dări cu un impozit unic plătit în 4 rate; desființarea vămilor
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
a poporului român; -în timpul său Moldova a cunoscut o perioadă de înflorire în toate domeniile; o a fost un bun gospodar, domn destoinic, geniu militar și diplomat, susținător al armatei și al culturii: a întărit instituția domniei descurajând acțiunile boierești; a sprijinit biserica; a sporit rolul dregătorilor de la curte; a urmărit întărirea armatei și a sistemului defensiv; a urmărit să evite confruntarea cu doi dușmani odată. 1) Începutul domniei -după asasinarea tatălui său Bogdan al II-lea (la Răuseni), Ștefan
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
și social al Țărilor Române. Acestea se vor numi Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești și vor avea fiecare domn, adunare legislativă (electivă) și guvern propriu, reprezentat la Constantinopol de agenți diplomatici agreați de Înalta Poartă. Convenția abroga privilegiile boierești și reglementa juridic relațiile dintre marii proprietari și țărani. Convenția va constitui baza legală a funcționării Principatelor pînă în 1864, dar după Unirea Principatelor Române de la 1859 cele două agenții se vor contopi, iar în 1862, Barbu Catargi devine premier
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ales ceapă multă“. Ambele au ajuns pe mesele țăranilor grație influenței bucătăriei târgovețe - cum o numește Radu Anton Roman -, care a preluat intens din cultura culinară grecească sau din cea turcească, acestea, de altfel, fiind o parte importantă a meniurilor boierești și domnești încă dinainte de epoca fanariotă: Negruzzi scrie, în Alexandru Lăpușneanu, că „în Moldova, pe vremea aceea [a doua jumătate a secolului al XVI-lea, n.n.], nu se introdusese încă moda mâncărilor alese. Cel mai mare ospăț se cuprindea în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
înseamnă gătiri de lungă durată și presupun unelte de bucătărie mai sofisticate decât un proțap și câteva lemne de foc; în plus, țin de o practică elaborată, de o intenție gastronomică, nu de satisfacerea unei nevoi, aceea a hrănirii. Bucătăria boierească, pe de altă parte, tinde să evite carnea friptă, favorizând-o pe cea fiartă, așa cum reiese din rețetele „Manuscrisului brâncovenesc“ (chiar și mușchiul de vită, mai întâi fript, este apoi fiert!). Același Păstorel îl citează pe Brillat-Savarin: „Devii bucătar, dar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ne aparține, ci este apanajul slujitorilor rromi... Adevărul, după cum vom vedea și în paginile următoare, este undeva la mijloc: Păstorel greșește omițând aportul bucătăriei țărănești, iar Radu Anton Roman face abstracție de o evidență: pe parcursul multor secole, mai toate casele boierești (și nu puține dintre cele ale burgheziei) din țările române au avut bucătari țigani. Ce puneau acești bucătari la frigare ori pe grătar? Am pomenit fleica și ceafa de porc; Dimitrie Papazoglu mai amintește câteva: „Fripturile, în general, erau de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
suficiente pentru a face gloria oricărei bucătării.“ Despre aceleași perișoare, tot Păstorel: „Nu știu de unde vine și ce va fi fost la origine. Știu însă că rafinamentul bucătăriei moldovenești l-a scos din ticăloșie, așezându-l din nou pe masă boierească.“ Care este secretul acestei rețete de chifteluțe (carne de porc și de vită) prăjite în unt și apoi fierte în smântână? Adaosul, în sos, e de ciuperci (zbârciogi) uscate și pisate. Care este originea rețetei? Greu de precizat, dar interesantă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
nu lipsea pe masa ciocoiului, mai împodobită chiar decât a stăpânului său“ (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi). În Moldova, cândva pe la finalul secolului al XIX lea, atunci când zacusca, în sensul de colecție rusească de aperitive, a migrat dinspre bucătăria boierească spre cea târgoveață, înțelesul termenului s-a modificat reducționist, o parte a zacuscăi, și anume amestecul de vinete coapte, gogoșari, ceapă, roșii, usturoi etc., ajungând să monopolizeze sensul cuvântului, excluzând semantic toate celelalte bunătăți pomenite de Mihail Sadoveanu în pasajul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
începutul celui de-al XIX lea, atunci când influența fanarioto-culinară a depășit perimetrul bucătăriei domnești și a coborât în stradă, unde decenii întregi de fierbere la foc mic i-a permis să se românizeze într-o oarecare măsură. La curți domnești, boierești sau ciocoiești Așa cum am amintit mai sus, Radu Anton Roman face referire la mai multe „straturi“ ale bucătăriei românești: un substrat, „marea bucătărie țărănească“, un fel de nivel intermediar, bucătăria „târgoveață“, și adstratul cel mai recent, o bucătărie cosmopolită, modernă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ale bucătăriei românești: un substrat, „marea bucătărie țărănească“, un fel de nivel intermediar, bucătăria „târgoveață“, și adstratul cel mai recent, o bucătărie cosmopolită, modernă și citadină, din care citează doar ocazional. Volumul său nu cuprinde nici o rețetă din meniurile meselor boierești sau domnești. De ce? Pentru că în acest domeniu originalitatea nu există, totul este împrumut. Dar, pentru a avea o imagine completă a gastronomiei românești, mesele aristocratice nu trebuie neglijate. Descoperirea uriașelor discrepanțe dintre alimentația bogaților și cea a săracilor ne va
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de mâncare cuprinzând, la un loc, toate savorile; meseanul înfuleca o ciozvârtă de berbec și, între două înghițituri de carne, mai gusta și dintr-un desert. După cum afirmă medicul Constantin Caracaș, în primii ani ai secolului al XIX-lea, mesele boierești de la noi erau servite după modelul bizantin, secvențial: antreuri (pește afumat, icre, măsline, salamuri, brânzeturi), apoi o supă de pasăre ori de vită, pilaf turcesc și, la urmă, dulcețuri și fructe. Iată un element de originalitate în raport cu Occidentul. Este greu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
manifestau interesul pentru cultura vestică. Acest interes nu putea să nu fi avut și reflexe în plan gastronomic. Dar, pe parcursul a aproape un secol, influența turcească a fost precumpănitoare și, în scurt timp, ea a depășit nucleul elitist al sufrageriilor boierești și a descins în stradă, în lumea târgoveață, de unde a ajuns să lase urme chiar și în bucătăria țărănească, mult mai conservatoare (și, mai ales, atât de săracă, încât acestei influențe i-au lipsit multă vreme ingredientele necesare răspândirii sale
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
nu s-a arătat deloc interesată de patrimoniul reprezentat de gătelile țărănești ori târgovețe. Între ele, fractura a fost iremediabilă: nici un punct de convergență nu se poate găsi între mămăliga plus „udătura“ țăranului și felurile somptuoase de la mesele domnești și boierești, nici între ciorba de burtă târgoveață și consommé-urile aristocraților. Această ruptură este permanentă, fiind vizibilă din secolul al XVI-lea până în zilele noastre. Un exemplu în acest sens: într-un articol publicat în 1946, George Călinescu afirmă răspicat inadecvarea rețetelor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
asigurat o minimă „circulație“ de informație între baza și vârful piramidei. Toate culturile gastronomice care au influențat bucătăria înaltă au avut repercusiuni profunde la nivelul celei burgheze. Unele greco-turcisme, precum plachiile ori iahniile, s-au așezat mai întâi pe mesele boierești, dar în scurtă vreme au fost asimilate în mediile târgovețe, iar de acolo au ajuns - simplificate, adică adaptate la puținătatea ingredientelor existente în mediul rural, însă reprezentând totuși un caz fericit de comunicare între straturile „socio-culinare“ -, în bucătăria țărănească. Franțuzismele
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
s-a familiarizat cu bucătăria acestei țări. Nici nu este de mirare că localurile noastre se află în această dezastruoasă stare. Este suficient, pentru a înțelege una dintre cauze, să amintim disprețul manifestat față de practicanții artei culinare, recrutați, în familiile boierești, din rândul robilor țigani. Mai trebuie pomenit eclectismul culinar practicat încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea; iată, spre exemplu, reclama pe care și-o făcea restaurantul unui anume Rusescu, într-un număr din anul 1892 al
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
etc. Varlaam și Joasaf sau Gâlceava sufletului cu trupul, ca să nu cadă-n excese îmbolnăvitoare, Gromovnicul cu sfaturi agricole pentru recolte bune și altele de inițiere în înțelepciune ca Esopia, Sindipa, Arhirie filosoful etc. Sunt în acest secol biblioteci mănăstirești, boierești și ale Colegiilor. Circulă limbile: greacă, slavonă, ale popoarelor din jur și pentru studiu și latina. Slavona pierde vertiginos terenul. în Colegii și învățământul particular boieresc ajung și profesori străini ca secretari, cum a fost Del Chiaro la Curtea Brâncoveanului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în înțelepciune ca Esopia, Sindipa, Arhirie filosoful etc. Sunt în acest secol biblioteci mănăstirești, boierești și ale Colegiilor. Circulă limbile: greacă, slavonă, ale popoarelor din jur și pentru studiu și latina. Slavona pierde vertiginos terenul. în Colegii și învățământul particular boieresc ajung și profesori străini ca secretari, cum a fost Del Chiaro la Curtea Brâncoveanului. În sec. XVII, ecoul umanismului occidental ajunge și în țările Române, contopindu-se cu cel structural românesc. Mai precizăm că și unele concepții medicale ajung aici
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
îi mai sărea în ajutor câte cineva, cu milă și inimă bună. Lăsați-l cu Dumnezău‟ lui, și nu vă faceți râs di el... că distul ș-o făcut Satan!..“ Câteodată, umbla supravegheat „discret“ de Anuca, fata pădurarului câțiva feciori boierești, cărora le era încredințat, dar de la distanță, că nu-i putea suferi în preajmă. De cele mai multe ori, cu șiretenie, scăpa de „urmăritori“, și îmbrăcat cu blană de lup, sprijinit în toiag, colinda ulițele satelor, ori se afunda în pădure zicând
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
urmă, și Epureni, este formată în cea mai mare parte din trupurile moșiei vechilor răzeși. Apăi, măi Fanachi, familia străveche - Epureanu - a dat atâția, atâția bărbați de seama țării, în toate timpurile... Marea moșie a fost vândută, doar bătrâna Curte boierească, de aproape 200 de ani vechime, din Epurenii lui Gavriliță Kostaki, de se mai află în stăpânirea urmașilor acestei familii, din al cărei neam s-au desprins figurile luminate ale Mitropolitului Veniamin Kostaki<footnote Veniamin Costache Negel (1768-1846),născut la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
te mai scoate din crama Cotnarului? întrebă, cu răutate fățișă, Vodă. Măria Ta, am venit să pun o vorbă bună pentru Ilie, copilul meu de suflet. Clucere, am mai amânat zapisul pentru Ilie! Nu mi se pare potrivit pentru slujbă boierească! se răsti domnitorul, încât paharnicul răsturnă pocalul de argint cu care se cinstea Vodă. Măria Ta, dar l-ai mai amânat și-n alte dăți! rostiră mai mulți boieri. Lasă-l Măria Ta, spuse cu încredințare clucerul, că l-oi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
încât paharnicul răsturnă pocalul de argint cu care se cinstea Vodă. Măria Ta, dar l-ai mai amânat și-n alte dăți! rostiră mai mulți boieri. Lasă-l Măria Ta, spuse cu încredințare clucerul, că l-oi învăța eu trebile boierești. Boier Iordache, amenință Domnul, eu știu hirea omului, că de boierie nu este, dar l-oi boieri pentru voia domniilor voastre! Mare învățat ești Doamne, rosti, retrăgându-se încetișor, clucerul Iordache, mulțumind, din ochi, Sfatului boieresc. Veți vedea câtă boierie va
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
l-oi învăța eu trebile boierești. Boier Iordache, amenință Domnul, eu știu hirea omului, că de boierie nu este, dar l-oi boieri pentru voia domniilor voastre! Mare învățat ești Doamne, rosti, retrăgându-se încetișor, clucerul Iordache, mulțumind, din ochi, Sfatului boieresc. Veți vedea câtă boierie va avea Ilie, spuse Domnul, ridicându-se din jilțul domnesc și îndreptându-se spre micul salonaș, unde, însoțit de trimișii străini și de câțiva oameni de încredere, se pregăti să prânzească. Să-l lăsăm pe Vodă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
știe bine-a socoti! rosti neîncrezătoare soția clucerului. Parc-ai fi Vodă! O să-l învăț eu cum să se poarte! o încredință boierul. Nu l-ai putut învăța să numere hambarele! murmură femeia, plecând să vestească pe Maria, bucătăreasa curții boierești, să pună masa dinaintea clucerului. „Fimeie, ce să știe ea?!” gândea boierul Iordache, în timp ce-i poruncea lui Ilie să vină sub umbrarul din fața conacului. Primăvara își intrase în rând, soarele încălzind natura încă adormită. Fire de iarbă răzbăteau, sfioase, din
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Cotnari. Se căznea bietul domn să iasă din beleaua asta! „Să vină la mine vistiernicul, ș-apoi să-i spui cum mă îndemna să l pun în domnie pe preacinstitul Ilie!” răbufni Vodă, poruncind să se arate boierilor: Cinstite fețe boierești, începu el molcom, acoperindu și mânia ce-i stăpânea întregul suflet. Am hotărât, la ruga clucerului Iordache, să fie pus în slujbă ruda lui Ilie. Bună alegere, Măria Ta! râse hatmanul Barnovschi. Hatmane, amenință Domnul, prea te-ai așezat la
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]