17,899 matches
-
i se ofere lui Tané un sacrificiu uman, care să-i amintească zeului că viețile tuturor celor de la bord se aflau în mâinile lui, însă în acel moment nu se găsea pe insula nici un prizonier de război, nici un adult foarte bolnav și nici un batran muribund de care să se poată lipsi fără mustrări de conștiință și, cu toate că ochii tuturor se întoarseră imediat către bestie, Miti Matái se opuse uciderii lui, argumentând că tatuajele de pe corpul lui erau prea valoroase pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
am văzut-o crescând... A fost mereu o fetiță dulce și drăgălașa... Ei bine, în acele două zile s-a transformat în ființă cea mai perversa care a existat pe vreuna dintre insulele oceanului, îi răspunseră. O bestie cu mintea bolnavă, care și-a găsit perechea în altă bestie, pe masura ei. —Octar!!... Că și cum ar fi presimțit că vorbeau de ea și de iubitul ei, urletul i-a răsunat precum cel al unui animal rănit de moarte, făcând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la televiziunea națională. Ca să putem da sfaturi „pe platou” astfel încât filmul să fie „autentic”. Toată povestea răpirii noastre, a felului în care am fost ținuți ostatici, Miss America cu un copil crescându-i în pântec și domnișoara Hapciu tot mai bolnavă. Nimeni nu vrea s-o spună, dar moartea domnișoarei Hapciu ar fi un perfect punct culminant al actului al treilea. Momentul nostru cel mai cutremurător. Sfârșitul perfect ar fi ăsta: după expirarea perioadei de închiriere, proprietarul dă peste noi exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de filmat. Nelson era acasă, cu Tess, sau nu era. În a treia zi, ea s-a coborât din pat doar ca să meargă la baie. Nici nu s-a obosit să dea telefon la serviciu să le spună că era bolnavă. Inima continua să-i bată, orice ar fi încercat. Ceea nu înseamnă că a încercat totul. Nu merita efortul să se apuce de băut sau să măsoare mașina ca să vadă cât de lung trebuia să fie furtunul pentru a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
schimbase comportamentul și pornirile sufletului pentru ele. Continua să bată mingea, să alerge cu bicicleta, să fie băiat între băieți. Dar ceea ce văzu acum, în camera părtașă la trăirile ei, o umplu de groază. Izbi ușa de perete. Mamă, sunt bolnavă. Am să mor. Când Sanda se dumiri ce se petrece cu fata ei, o pregăti cum se cuvine și-o întinse sub așternut. Ochii negri ai Luanei se zgâiau la ea, așteptând vindecarea. Aflând că în fiecare lună va trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întoarcere atât de neașteptată spre el îl lăsă cu gura căscată. Se grăbi să răspundă: Imediat, iubito. Acum îl facem. Dar Luana era serioasă. Cred că nu pot avea copii. Dacă nu am rămas însărcinată până acum, înseamnă că sunt bolnavă. Ștefan se învârtea în jurul ei, ca un cățeluș ce așteaptă bombonica. Vorbești prostii, draga mea. Toate femeile fac copii. Se închise în baie preț de câteva minute și ieși de-acolo mirosind, discret, a after shave și pastă de dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lungile ședințe U.T.C. La tribuna înălțată cu câțiva centimetri luară loc, rând pe rând, mai bătrâni și mai obosiți, profesorii celor patru ani de liceu. Doamna dirigintă slăbise îngrozitor, i se trăseseră obrajii și se zvonea că e foarte bolnavă. Director era acum profu de geografie, care apăru cu aceeași veselie debordantă pe care i-o cunoșteau foarte bine. În timp ce foștii dascăli îi priveau direct, în față, elevii, acum oameni în toată firea, cu familii și responsabilități, schimbați și maturizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nasului și să iei aminte la tot ce ți-am spus. Femeia suspină și mai sorbi o gură de apă. Fata nu reuși să nu-și ridice sprâncenele a nesfârșită mirare, întrebându-se dacă ea nu auzise bine ori mătușa, bolnavă cum se afla, își încâlcise ideile atunci când vorbise. N-am priceput o iotă, spuse. Se uitară la ea prostiți apoi începură să împroaște acuzații, toți o dată. Realizase, într-un moment anume, că n-o înghit. Dintr-un motiv sau altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pachetul, plângându-se de mirosul de mâncare care-o îmbolnăvea pe ea și prin extindere, ca de obicei, pe toată familia ei. Se coborî până la a-i lua oglinda de pe perete, cine știe în urma căror asociații create de mintea ei bolnavă. Ca să puncteze caracterul infect cu care o împovărase mama natură ori poate mama ce-i dăduse viață și apoi o abandonase, avea momente când renunța la calitatea de șefă și se reîntorcea la cea de prietenă. Se apropia, mieroasă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cont de ea, își plângea de milă și blestema ceasul în care venise în fabrică. Dacă se știa incapabilă să facă o astfel de muncă, de ce nu stătea acasă, să-și crească fetița, ca o mamă iubitoare și responsabilă? Dezorientată, bolnavă, ajunsă la capătul puterilor, în lipsa oricărei rațiuni, Luana făcu drumul spre Ștefan. Când, dincolo de uimirea momentului, îi regăsi căldura și dragostea din priviri, ea căzu moale pe un scaun și nu reuși să îngâne decât vorbe incoerente, fără sens. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pierduta doamnă Noia. O femeie ce avea imperioasă nevoie de ajutor să nu cadă în neagra prăpastie a dezolării. Așa cum făcea în cabinet cu pacientele, el o încurajă, cu nesfârșită grijă, să vorbească, să se destăinuie. Înțelese că un element bolnav, ca Nuța Cordel, nu va renunța niciodată să-i facă viața amară. Îi ceru cu hotărâre ca a doua zi să-și dea demisia. Realizând că e vineri seara și ea nu putea face asta, simți că răgazul de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a Rebecăi: Pleacă! Eu rămân. A ieșit fără el și nu putea concepe că e singură. Că soțul ei a rămas acolo, cu o altă femeie. Întreaga noapte a stat arcuită pe covor, cu picioarele la piept, ca un copil bolnav, lipsită de orice gând, în timp ce Radu Noia, departe de a percepe realitatea, se lăsa condus de domnișoara Schtac. Ea îi propuse, la ureche, să plece. Îl ajută să urce în mașina ei și se sui la volan, opri apoi în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acasă. Lumina zilei o făcu să clipească și-atunci el se dezmetici, înțelese miracolul, se prăbuși lângă ea și începu să plângă. Draga mea, minunea mea, te-ai întors! Fără ca Luana să bage de seamă, Radu se ridică anevoie, chinuit, bolnav, la marginea unei prăpăstii de care nu știa cum să se ferească. Se îndreptă spre ușă gârbovit, ca un bătrân blestemat de Dumnezeu să trăiască o mie de ani și părăsi încăperea bănuind, cu groază, ce-i va aduce ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
până atunci. Marcată de suferință și dorința de răzbunare, completase visul cu o pedepsire a vinovatului care n-avea nimic în comun cu realitatea. Revenită la activitățile zilnice, nu mai știu ce e adevăr și ce nu în viața ei. Bolnavă, dezorientată și lipsită de puterea de-a merge mai departe, se cufundase într-o adormire de moarte iar singurul care mai crezuse într-o întoarcere fusese Ștefan. Bărbatul pe care ea îl înșelase. Ar fi dat orice să afle că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
neștire: "Bica! Săraca Bica!" I-a trebuit mult timp să accepte gândul că n-o va mai vedea niciodată. Și-a făcut nenumărate mustrări că a tot amânat să-și facă timp s-o viziteze, uitând că e bătrână și bolnavă, gata, în orice secundă, să plece dintre ei. Acum, privirea blândă, vorba dulce și profundă, erau îngropate pentru totdeauna. Nu se va mai bucura de mângâierea, alintul și încurajările ei. Rămăseseră atâtea neîntrebate, nepovestite! Nu-și amintea dacă-i spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vreme după ce ne-am mutat la Haga, tot Întrebam când se Întoarce babu, dar nu-mi răspundea nimeni. Era o doică adevărată, ea m-a hrănit la sân. Mama n-a avut lapte. Când eram În Olanda și că deam bolnav, adesea zicea: Tu ești un copil fragil pentru că te-a alăptat femeia aia. Ce Îngrozitor! Margaret a observat că el nu făcea nici un efort să-și scoată mâna de sub a ei. Nu erai bolnav chiar așa de des, nu-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
le dă otravă pentru că n-au bani să le dea de mâncare? Numai că otrava nu-și face efectul, e prea slabă, și atunci le aduc la spital. Eu văd aici așa ceva zi de zi. Zi de zi. Așa că burta bolnavă a unui alb n are cum să-mi strice somnul. Un om pe moarte e un om pe moarte, a zis Margaret și a simțit mâna lui Mick apasând iarăși, Încă și mai insistentă de data asta. Doctorul a dat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În stare să facă cercetări antropologice ceva mai aventuroase decât o recu noaște, cu toate că, desigur, pe mine asta nu m-ar deranja câtuși de puțin. — Mamă, nu mă simt prea bine. — Ce-i cu tine? Tu nu ești mai niciodată bolnavă. Doar o dată, la Tchambuli, desigur, când te-a mușcat o viperă și-ai făcut convulsii. Dar de atunci n-ai mai avut nimic. Ia să te văd. Ce-ți veni să te pui pe plâns? Of, Doamne, e tâmpenia aia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unul din noi o să plece. Doamne, fă așa Încât să-l ia pe fratele meu, mi-am tot zis asta, iar după o vreme mi-am zis: Păi, firește, o să-l ia pe el, pentru că-i mai mic și e adesea bolnav, iar ei au văzut că trebuie să fie Îngrijit. La Înce put o să se simtă singur fără mine, dar o să trăiască Într-o casă frumoasă, lângă niște părinți drăguți care o să se ocupe de el și În curând are să mă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și de ușor era tatăl lui. Poate că erau amândoi mici și ușori În casa aceea enormă, din orașul acela enorm. L-a acoperit cu o pătură pe care i-o dăduse Z. — Margaret, a șoptit Bill. știu că-i bolnav și slăbit, dar dacă vreți să plecați de aici te-aș sfătui s-o faceți imediat. Am și pentru el hârtiile necesare. Pentru voi toți. — Nici vorbă, Bill. Uită-te la el! I-au dat să bea apă cât putea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sănătate de două mii de lei sau de cinci mii de lei. În ziua aceea cineva îi procurase de la farmacie șapte grame de ulei de anason, auzise că e grozav la pescuit. Vezi, vezi, vezi? Ar fi croncănit Nina. Un om bolnav n-o să-și poată prepara rețeta, imaginează-ți că asta îi este vital, ce zici? Și tu dai ulei de anason la pește. Vezi? Eh, îi răspunse el în gând, ne dăm în cap unul altuia, dacă e nevoie, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nina răsfoia un album de artă, parcă mai slăbise, avea o paloare accentuată pe obrajii supți, dar ceea ce-i atrase atenția erau degetele micuțe, agile, nespus de gălbui. Își aminti că îl auzise pe inginerul Marcu spunând că Nina fusese bolnavă, ar fi vrut să rostească câteva vorbe de încurajare, minunat de inutile. Dar nu se simțea în stare. Și apoi Alexe ar fi înțepat-o, i-ar fi atras atenția că intră în banalitate: a suferit, a trecut, vorbele politicoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aminti că afară e toamnă, că zăcea pe jos noian de frunze, duse de vânt din loc în loc, îngrămădite într-un colț sau fixate pe plasa de sârmă a unui gard, frunze pe capota unei mașini al cărei proprietar e bolnav, frunze pe stradă, pe pervazuri, prin canale, sub bănci, în stația de taxi, peste tot frunze, frunze întregi sau terciuite, frunze, frunze. A plecat de la Alexe la fel cum sosise, cu aceeași nemulțumire mocnită. Venise la ei așa cum te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
multă cafea. Somnul o luase în stăpânire. Spălatul lenjeriei devenise o problemă. Se enerva când observa că trebuie să pună aspiratorul în funcțiune, cârpa de praf, toate deveniseră greu de mânuit. Și o omletă era greu de preparat. Se credea bolnavă, spera că este bolnavă, numai așa își putea justifica o asemenea modalitate de a trăi. Liniștitor era faptul că începuse să gândească foarte puțin. Vocea interioară, sâcâitoare altădată, ațipise și ea. Îi era frig, se simțea amorțită. Dimineața nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luase în stăpânire. Spălatul lenjeriei devenise o problemă. Se enerva când observa că trebuie să pună aspiratorul în funcțiune, cârpa de praf, toate deveniseră greu de mânuit. Și o omletă era greu de preparat. Se credea bolnavă, spera că este bolnavă, numai așa își putea justifica o asemenea modalitate de a trăi. Liniștitor era faptul că începuse să gândească foarte puțin. Vocea interioară, sâcâitoare altădată, ațipise și ea. Îi era frig, se simțea amorțită. Dimineața nu mai știa cu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]